Referat Laserul6

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Laserul6 si de asemenea puteti face Download Referat Laserul6

Citeste fragmente din Referat Laserul6

Laserul Laserul a intrat in viata noastra cotidiana, fiind intalnit la tot pasul: de la sistemul de citire a informatiei de pe un compact disc, la spectacolele de lumina ce insotesc concertele in aer liber, la indicatoarele pe ecranele retroproiectoarelor.Unul dintre cele mai noi procedee utilizate in industria constructoare de masini este cel bazat pe ,,amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiati" procedeu cunoscut sintetic sub denumirea de LASER (,,Light Amplification by Stimulated Emision of Radiation"). In fapt, procedeul este o dezvoltare a amplificarii de microunde prin emisie stimulata a radiatiei MASER (,,Mierowave Amplification by Stimulate Emision of Radiation"). ţată a sistemelor atomice care permite o concentrare a energiei corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. În anii 1916 şi 1917, Albert Einstein şi-a continuat studiile asupra fizicii luminii arătînd că moleculele energizate corespunzător emit lumină de o singură culoare, monocromatică. În 1951 Charles Townes şi-a propus să producă microunde mai puternice cu ajutorul unui oscilator foarte mic. Lui Townes i-a venit ideea că moleculele de amoniac ar avea dimensiunile corespunzătoare pentru a vibra cu viteza necesară. El a construit primul dispozitiv care amplifica microundele prin emisie stimulată de radiaţie şi numea acest dispozitiv MASER după iniţialele procesului (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation.) Atît Townes cît şi alţi oameni de ştiinţă s-au gîndit că acelaşi principiu putea fi utilizat şi la amplificarea luminii, deşi problemele de ordin tehnic erau mai dificile. Biroul de brevete a acordat un credit pentru conceperea unui dispozitiv de amplificare a luminii prin emisie stimulată de radiaţie, unui student licenţiat de la Universitatea Columbia, Gordon Gould, care a prezentat proiectul unui LASER pe 11 nov. 1957. În ciuda brevetului primit, se consideră că primul laser utilizabil a fost construit de Theodore Harold Maiman, în mai 1960 (laser cu rubin ). Laserii sunt dispozitive cuantice de emisie şi amplificare a radiaţiei în regiunile optică şi cea a microundelor ce îşi bazează funcţionarea pe interacţiunea a două sisteme fizice: câmpul electromagnetic dintr-o cavitate rezonantă şi mediul activ situat în aceeaşi cavitate rezonantă, format din atomi, ioni, molecule etc. Prin excitarea mediului printr-un procedeu oarecare (ciocniri electronice, transfer rezonant de energie, reacţii chimice, câmpuri electrice şi magnetice) în mediul excitat se acumulează o mare cantitate de energie electromagnetică, care în anumite condiţii poate fi eliberată prin emisie stimulată, sub forma radiaţiei laser. Clasificarea laserilor se poate face după: natura mediului activ (solid, lichid, gazos); puterea emisă; domeniul de lungimi de undă al radiaţiei emise; modul de funcţionare(continuă sau în impulsuri). Laserul cu microunde Raza de amoniac trece printr-un concentrator electrostatic pentru a separa moleculele aflate pe nivele energetice superioare. Nu este o coincidenta ca efectul laser a fost aplicat pentru prima oara in regiunea microundelor. Emisiile spontane sunt proportionale cu cubul frecventei de tranzitie, fiind mici in aceasta portiune a spectrului, si putand fi neglijate, in comparatie cu alte procese ca emisiile stimulate si absorptia. Din acest motiv inversia populatiilor sunt obtinute usor cu o energie mica. Prima inversie a populatiilor a fost obtinuta in molecula de amoniac (NH3). Inversia populatiilor in moleculele de amoniac se obtine prin separarea fizica a particulelor aflate pe nivele energetice superioare de cele aflate pe nivele energetice inferioare. Laserul optic Dupa publicarea lucrarii in care Shawlow si Townes aratau posibilitatea actiunii laserului si in spectrul infrarosu si chiar si in spectrul vizibil nu a trecut mult si multi cercetatori au inceput sa ia in considerare crearea unor astfel de aparate. Multi experti credeau ca primele aparate de acest tip vor folosi un gaz. Insa a fost o mare surpriza cand Maiman, in 1960, a creat un aparat ce folosea rubinul pentru a producea efectul laser in spectrul vizibil. La inceput s-a crezut ca pompajul optic va fi ineficient, insa aceasta se intampla numai pentru ioni cu rezonanta mica, ca cei din gaze sau plasma. In ceea ce priveste ionii metalici, acestia pot absorbi radiatii de lungimi de unda aflate intr-o banda mai larga. Radiatiile cu lungimi de unda de 550 nm. sunt absobite de o populatie de ioni de Cr 3+ aflata intr-un cristal de corindon (care contine Cr203 si Al203 in raport de masa 1:2000), apoi se face o tranzitie rapida, fara modificari de temperatura, spre un nivel inferior metastabil de 5 milisecunde. Daca energia de pompare depaseste o anumita valoare, se poate face o inversie a populatiilor, care sa treaca de la o stare neutra la acest nivel metastabil. Performantele laserului cresc mult daca se afla in interiorul unui rezonator optic. Primul laser optic, construit de Maiman in 1960, era un laser cu pulsatie, din motive de disipare a caldurii si a necesitatii unei energii mari de pompare. Nelson si Boyle au creat in 1962 primul laser continuu cu rubin, inlocuind sursa (o lampa-blit) cu o lampa cu arc. La putin timp dupa ce a fost anuntat prima reusita a laserului optic, alte laboratoare de cercetare au inceput si ele, cu succes, sa faca experimente cu lasere optice care in loc de Cr aveau alte metale rare ca Nd, Pr, Tm, Ho, Er, Yb, Gd si chiar U, iar in locul cristalului de corindon s-a incercat folosirea unei combinatii de Ytriu-Aluminiu-Garnet, CaF2, sau sticla (care era si mai usor de fabricat). Aceste lasere si-au gasit, odata cu imbunatatirea metodelor de fabricatie, si aplicatii practice. Laserul cu rubin cu 0,560, produsa de tubul de descarcare, o parte din ionii de crom din starea normala isi vor mari energia datorita absorbtiei radiatiei verzi, trecand intr-o stare energetica superioara E3. In acest caz ionii de crom de pe nivelul E1 pot trece prin pompaj optic pe nivelul E3. Laserul cu rubin, laserul cu patru nivele si laserul cu sticla dopata cu neodim lucreză în general în impulsuri de ordinul milisecundelor eliberând energii cuprinse între 0,1 şi 100 J. Laserii cu mediu activ solid pot fi folosiţi pentru obţinerea impulsurilor optice ultrascurte, cu intensitate de milioane de waţi pe durate de ordinul nanosecundelor. Laserii cu semiconductori La aplicarea unei tensiuni electrice pe o joncţiune p-n, are loc injecţia de purtători în joncţiune,recombinarea electronilor cu golurile făcându-se cu emisie de fotoni. Mediile active cele mai folosite pentru laserii cu semiconductori sunt: GaAs, GaAlAs , GaP, InSb.Liniile emise de diferiţii laseri cu semiconductori se întind între 0,3-30 micrometri. Laserii cu gaz Funcţie de natura chimică a mediului activ, laserii cu gaz se împart în trei categorii: Laserii atomici au ca mediu activ gaze în stare atomică provenite din substanţe monoatomice sau poliatomice prin disociere (laserul cu heliu-neon, cu oxigen, cu azot). Aceşti laseri emit linii situate în infraroşu şi vizibil. Laserii ionici îşi bazează funcţionarea pe tranziţiile electronice dintre nivelele ionice ale substanţelor ionizate (laserul cu argon ionizat, cu hologeni, cu azot, etc.). Aceşti laseri emit linii în principal în vizibil şi ultraviolet. Liniile emise de aceşti laseri se găsesc în majoritate în infraroşu dar sunt cunoscute şi în vizibil. Laserii cu lichid Laserii cu lichid cei mai cunoscuţi sunt cei cu chelaţi organici şi cei cu coloranţi. Mediul activ pentru laserii cu coloranţi este format de o substanţă fluorescentă dizolvată într-un solvent (alcool). Lărgimea spectrală a radiaţiei emise este de ordinul sutelor de angstromi, putînd fi selectată lungimea de undă dorită, deci laserul este acordabil într-o bandă largă. Laserul cu raze X Cilindrul de plasma (rosu) este creat de impactul unui laser cu pulsatie de mare putere (albastru).Nu sunt folosite oglinzi, in schimb emisiile spontane sunt amplificate si raza este trimisa in ambele sensuri.A fost creat pentru prima oara de cercetatorii Matthews si Rosen la Lawrence Livermore National Laboratory, in 1985. Tinta este dintr-o foita subtire de seleniu sau un alt element cu numar atomic mare, dispusa pe un substrat de vinil pentru a-i da rigiditate. Aceasta tinta este iradiata din ambele parti de lasere cu pulsatie de mare putere al carei focar are o lungime de cateva sute de ori mai mare decat latimea. Cand raza loveste foita, aceasta “explodeaza”, producand o plasma formata din ioni de seleniu ce au cu 24 de electroni mai putin. In prezent eficienta acestor lasere este foarte scazuta datorita necesitatii unei puteri si frecvente mari a laserului-sursa. O eficienta mai mare s-ar putea obtine printr-o racire rapida, ceea ce duce la trei re-pompari a plasmei puternic ionizate. Insa un hibrid intre racirea la contact si expansiunea adiabatica pare sa fie cel mai promitator. O alta posibilitate promitatoare se bazeaza pe transparenta indusa electromagnetic, pentru o reducere drastica a puterii de pompare necesara si pentru obtinerea mult mai eficientului efect laser fara inversie (cunoscut si sub numele de fazere). Laserele cu plasma Praful si gazul circumstelar reci se acumauleaza constant in jurul stelelor, care lanseaza jeturi de plasma. Racirea rapida a plasmei cand intalneste aceasta coaja poate mari semnificativ efectul de dezechilibru al expansiunii adiabate. Contactul cu gazul este atat de eficient in racirea rapida incat Oda et al. (1987) au creat un laser cu plasma ce lucreaza in lungimi de unda din extremul ultraviolet folosind numai acest mecanism, fara sa foloseasca expansiunea: ˆ Š Š of Plasma Physics Nagoya, Japonia). Alt avantaj al atmosferei stelare sunt distantele foarte mari, o inversie a populatiilor redusa producand radiatii a caror intensitate creste exponential in amplitudine pe distante mari pana la un punct in care domina spectrul. Cea mai puternica manifestare a laserelor naturale se produce in cuasari. In laserele cu plasma cercetate in laboratoare totul este redus la o scara mult mai mica. Aceasta este insa compensata in parte de faptul ca se pot pune oglinzi de ambele parti ale mediului, pentru a produce o raza laser ce ar fi foarte lunga intr-o extindere virtuala. Utilizări: Laserii de diferite tipuri şi-au găsit aplicabilitate în domenii foarte variate,de la parcurile de distracţii la armament.Deoarece laserii produc fascicule de lumină de mare energie,cu lungimi de undă specifice şi care nu devin divergente atât de repede ca razele naturale de lumină, ei pot fi utilizaţi pentru a transfera energia într-un anumit punct, precis determinat. Principalele domenii ale ingineriei în care se aplică laserul sunt: holografia şi interferometria holografică; comunicaţiile optice; calculatorul şi optica integrată; producerea şi diagnosticarea plasmei; separarea izotopilor; realizarea standardelor de timp şi lungime; telemetria şi măsurarea de viteze; alinieri şi controlul maşinilor unelte; măsurări de profile şi nivele; controlul automat al maşinilor; încălzirea materialelor fără schimbare de fază; topirea şi sudarea metalelor; vaporizarea şi depunerea de straturi subţiri; fotografia ultrarapidă; fabricarea şi testarea componentelor electronice; Una dintre primele aplicaţii ale laserului a fost tăierea şi sudarea, atât în industrie cât şi în practica medicală (în chirurgie, oncologie, stomatologie, dermatologie, oftalmologie şi endoscopie). Cei ce se ocupă de industria militară speră să poată utiliza puterea de tăiere şi ardere a laserilor la arme. Iar alţii, în ideea de a crea noi surse energetice ale viitorului, încearcă să conceapă dispozitive cu laser pentru a declanşa reacţia de fuziune a hidrogenului. Deoarece devin foarte încet divergente, fascicolele laser pot fi folosite pentru determinarea gradului de planeitate a unei suprafeţe.Fermierii au întrebuinţat laserii pentru a se asigura că ogoarele lor sunt plane, ceea ce le permite să le protejeze de eroziune. De asemenea, laserii fac parte integrantă din actuala revoluţie optică.Aceasta presupune înlocuirea dispozitivelor electronice cu dispozitive fotonice. Dispozitivul fotonic utilizează fotoni în loc de electroni, iar laserii sunt surse excelente de fotoni pentru multe aplicaţii. Deşi principalele dispozitive fotonice aflate în prezent în uz sunt reţele de fibre optice de lungă distanţă, mulţi oameni de ştiinţă prevăd apariţia în curând a computerelor fotonice. ਀&䘋 ᰀcele mai bizare se află utilizarea unor fascicule laser care se intersectează pentru a determina atomii aflaţi în punctual de încrucişare să stea pe loc. Printre cele mai obişnuite este folosirea interferometriei laser pentru a localiza poziţiile exacte de pe Pământ; de exemplu există posibilitatea ca laserii să detecteze microdeplasările scoarţei terestre care preced cutremurile. Interferometrul poate fi ales ca instrument de detectare a distanţeor mici, de exemplu el poate detecta micile variaţii de grosime ale lentilelor. Utilizînd o combinaţie de laseri sau radar şi interferometru, vehiculele cosmice se pot autoghida cu mare precizie prin vastele spaţii interplanetare. Eficienta si puterea laserelor Tipul Lungimea de unda (m) Eficienta Puteri existente (W) Pulsatie Continue CO2 10.6 0.01 - 0.02 (pulsed) > 2  1013 > 105 CO 5 0.4 > 109 > 100 Holmium 2.06 0.03 (lamp) 0.1 (diode) > 107 30 Iodine 1.315 0.003 > 1012 - Nd-glass, YAG 1.06 0.001 - 0.06 (lamp) > 0.1 (diode)  1014 (10 beams) 1 - 103 * Color center 1 - 4 10-3 > 106 1 * Vibronic (Ti Safir) 0.7 - 0.9 > 0.1 p 106 1 - 5 Rubin 0.6943 < 10-3 1010 1 He-Ne 0.6328 10-4 - 1 - 50  10-3 * Argon ion 0.45 - 0.60 10-3 5  104 1 - 20 * OPO 0.4 - 9.0 > 0.1  p 106 1 - 5 N2 0.3371 0.001 - 0.05 105 - 106 - * Dye 0.3 - 1.1 10-3 > 106 140 Kr – F 0.26 0.08 > 109 500 Xenon 0.175 0.02 > 108 - *=Surse reglabile; p=eficienta de pompare a laserului O lanternă emite lumină incoerentă. Această lumină constă dintr-un amestec de unde luminoase de diferite lungimi de undă. Un laser emite lumină coerentă. Toate undele au aceeaşi lungime şi acelaşi traseu. Lumina provenită de la lanternă formează un fascicul care se împrăştie treptat. Fasciculul laser rămâne aproape paralel. 쥁@