Referat Osciloscopul Catodic

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Osciloscopul Catodic si de asemenea puteti face Download Referat Osciloscopul catodic

Citeste fragmente din Referat Osciloscopul Catodic

Aplicaţii în medicină ale osciloscopului catodic Osciloscopul catodic este un aparat de masurare sau observare, care utilizeaza unul sau mai multe fascicule de electroni pentru a da o reprezentare a valorilor instantanee ale semnalului electric masurat in functie de diverse marimi variabile, dintre care cel mai des intâlnita este timpul. Aceasta reprezentare se realizeaza pe ecranul unui tub catodic, de unde si denumirea de osciloscop catodic. Este instrumentul tipic de analiza a semnalelor in domeniul amplitudine - timp. Osciloscopul a devenit tot mai mult un aparat universal de masurat, datorita numarului mare de parametri ai semnalelor electrice care se pot analiza: perioada, frecventa;timpi de crestere, de cadere ai fronturilor impulsurilor;intârzierea, durata, factorul de umplere. Scurt istoric În 1897 a fost inventat primul tub cu raze catodice.La început a fost utilizat în oscilografe. Mulţi cercetători au încercat să îmbunătăţească tubul cu raze catodice pentru afişarea imaginilor fotografice.Manfred von Ardenne a produs un tub de joasă tensiune care a fost introdus de inginerii de la General Radio Co în primul osciloscop rudimentar cu tub cu raze catodice (1931).Aparatul era compus din două părţi : Un tub cu raze catodice , cu diametrul de 6 inch (15,2 cm), protejat printr-un cilindru exterior la bombardamentele ionice O cutie în care erau montate circuitele pentru controlul focalizării. S-au obţinut astfel semnale vizibile în prezenţa luminii ambiante.Durata de viaţă a tubului era de 1000 de ore, iar preţul de vânzare de 265 dolari. Osciloscopul modern a fost dezvoltat de Allen Du Mont, care a deschis un laborator pentru proiectarea tuburilor cu raze catodice (1931).Cu un astfel de tub, în anul 1932 Du Mont a realizat un osciloscop cuprinzând atât circuitele pentru controlul focalizării cât şi sursa de alimentare şi circuitele de baleiaj pe care a început să le comercializeze la preţul de 185 dolari.Îmbunătăţirea tubului cu raze catodice, în principal prin scăderea potenţialului anodului, alegerea unor noi materiale pentru ecran şi controlul intensităţii fasciculului de electroni, au permis obţinerea în laboratoarele Du Mont a unui osciloscop cu o frecvenţă de baleiaj de 10-5000 Hz (1933), model îmbunătăţit ulterior, ajungându-se practic la forma osciloscopului modern(1934) cu linii de măsură gravate pe sticla ecranului şi butoane pentru reglajul continuu al baleiajului şi focalizării.Un osciloscop similar destinat însă tehnicienilor, pentru lucrările de service a fost lansat în anul 1935 de firma RCA. Tabelul 1 . Etapele principale ale dezvoltării osciloscopului Anul Etapa 1897 Inventarea tubului cu raze catodice (CRT) 1931 Apariţia primului osciloscop 1974 Execuţia primului osciloscop cu microprocesor Instrumentul cel mai apropiat inginerilor, osciloscopul , a cunoscut îmbunătăţiri majore în perioada anilor ’50 şi ’60 datorită utilizării unei configuraţii elicoidale a plăcilor de post-accelerare la tuburile cu raze catodice, fapt care a permis obţinerea unei străluciri mărite a afişării şi creşterea vitezei de scriere; ca urmare frecvenţa limită a evoluat de la 10 MHz la 100 MHz. Clasificare Există mai multe criterii de clasificare : a. Dupa modul de tratare a semnalelor analizate deosebim: – osciloscoape analogice, in care prelucrarea are loc numai in circuite analogice; – osciloscoape numerice (digitale), in care semnalul este convertit sub forma numerica, prelucrat astfel si reconvertit in analogic pentru afisare; – combinate. b. Dupa modul de analiza a semnalelor in domeniul timp, deosebim urmatoarele tipuri de osciloscoape:         – osciloscoapele de timp real: sunt osciloscoapele la care intre fiecare punct al imaginii de pe ecran si fiecare valoare momentana a semnalului exista o corespondenta biunivoca. Banda lor de frecventa poate atinge 500 MHz;         – osciloscoapele cu esantionare (DSO- Digital Sampling Oscilloscope), cu care, aplicând o tehnica speciala de esantionare, se pot analiza semnale cu frecvente de pâna la 50 GHz. Datorita acestei tehnici ele se mai numesc si osciloscoape de "timp translatat".     O alta categorie de osciloscoape sunt cele cu memorie: in tehnica analogica acestea sunt echipate cu tuburi catodice al caror strat de luminofor prezinta proprietatea de remanenta a imaginii; ele sunt deosebit de utile in analiza fenomenelor tranzitorii (foarte rapide si care nu se repeta). Componente şi mod de funcţionare Un osciloscop catodic este format dintr-un electronic(tub catodic),generator de baleiaj, amplificatoare. Tubul catodic este format dintr-un tub de sticlă vidat, în care sunt fixate:catod, grilă de control,anod de focalizare,anod de accelerare,plăci de deflexie şi ecran. Catodul este încălzit la o temperatură ridicată cu ajutorul unui filament de încălzire, iar electronii se evaporă din suprafaţa lui.(Înainte ca natura acestui proces de emisie electronică să fi fost complet înţeleasă acestor electroni li se dădea numele de ,,raze catodice˝).Anodul de accelerare, care are un mic orificiu în centrul lui este menţinut la un potenţial pozitiv mai ridicat decât cel al catodului, astfel încât între catod şi anod să existe uncâmp electric dirijat de la dreapta la stânga.Acest câmp este limitat de spaţiul cuprins între catod şi anod, iar electronii care trec prin orificiul practicat în anod, se deplasează de la anod către ecranul fluorescent.Funcţia grilei de control este de a regla numărul de elctroni care ajung la anod(şi deci luminozitatea spotului de pe ecran).Anodul de focalizare face ca electronii care au părăsit catodul în direcţii puţin diferite, să ajungă cu toţii în acelaşi punct de pe ecran.Ansamblul complet, format din catod,grilă de control, anod de focalizare şi electrod de accelerare este numit tun electronic. Electronii acceleraşi trec prin două perechi de plăci de deflexie(pe orizontală şi pe verticală).Câmpul electric realizat între primele două plăci îi deviază spre dreapta sau spre stânga şi câmpul dintre celelalte două plăci îi deviază în sus sau în jos.În absenţa unor astfel de câmpuri,electronii se propagă în linie dreaptă de la orificiul anodului de accelerare până la ecranul fluorescent şi produc un spot luminos pe ecran, în punctul unde îl ciocnesc.Ecranul se numeşte fluorescent deoarece conţine o subsatnţă numită luminofor, care transformă energia cinetică a electronilor care străbat tubul catodic, în energie luminoasă. [ È 9 H I I 萎ﱼ萑ﱼ葝ﱼ葠ﱼ摧⿼ÿ਀N liniar crescatoare, in care spotul parcurge ecranul de la stânga la dreapta; cursa inversa de durata ti (portiunea descrescatoare), in care ecranul este parcurs de la dreapta la stânga si care este mult mai scurta în timp.     Vizualizarea semnalului y(t) are loc pe durata cursei directe. In acest interval intereseaza in primul rând liniaritatea semnalului baza de timp,pentru a asigura o redare fara distorsiuni a tensiunii aplicate la intrareaY.     Pe durata cursei inverse liniaritatea nu intereseaza; importanta este durata cât mai mica a acestei curse, scop in care se accepta un raport minim:     ti / td < 0,1 Alături de multe alte domenii, medicina a beneficiat din plin de perfecţionările aduse aparaturii electronice.În anul 1960 , firma Lockheed, a anunţat producerea unui transmiţător MF portabil, datele de la electrozii plasaţi pe corpul uman fiind transmise la un receptor ce permitea efectuarea electrocardiogramei (EKG). Din totalul echipamentelor electronice medicale : 1,0% sunt electrocardiografe;1,5% sunt electroencefalografe ; 8,9% sunt echipamente de diagnosticare, de baleiaj, cu ultrasunete;7,4% sunt sisteme de monitorizare;4,2% monitoare pentru presiunea sângelui Osciloscopul a fost folosit de cercetătorii de la Universitatea Colorado pentru producerea unei imagini în două dimensiuni, similară cu cea executată cu raze X, utilizând ultrasunete în impulsuri. În medicină sunt folosite osciloscoape cu memorie (analogice). Pe suprafata interioara a tubului de sticla se depune un strat metalic fin, transparent M; efectul de memorie este realizat cu granule dintr-un material luminescent dispersate, lipite de pelicula M.     Tubul prezintă un tun electronic principal TP(de "scriere"), care emite electroni rapizi , purtatori de informaţie, si două tunuri de întreţinere, auxiliare, TA, care emit electroni lenţi  răspândiţi pe toată suprafaţa ecranului cu electrodul de colimare EC, format dintr-o patură metalică subţire depusă pe suprafaţa interioară a tubului.Electronii rapizi  produc la impactul cu ecranul o puternică emisie secundară, deci stratul G se incarcă pozitiv. Fascicolul de electroni lenţi  (cu energie mică si viteză redusă) care loveşte ecranul poate produce urmatoarele efecte: pe zona neatinsa de fascicolul de "scriere" se acumuleaza electroni, fara a produce emisie secundara (deci luminescenta) ;pe zona atinsa de fascicolul de "scriere", datorita sarcinii pozitive, electronii sunt accelerati, produc emisie secundara si mentin oscilograma, chiar dupa disparitia tensiunii(în cazul medicinii a ritmului cardiac) de studiat. Pentru stergerea oscilogramei (vizualizata initial de fascicolul emis de tunul principal TP si apoi memorata cu ajutorul fasciculelor emise de tunurile auxiliare TA) se aplica un potential pozitiv, de valoare mare, pe electrodul M. Pe toracele pacientului se aplică electrozi conectati la un osciloscop.Impulsurile pe care electrozii le transmit osciloscopului, sunt impulsuri electrice .În tubul catodic fasciculul de electroni au o energie cinetică, care este transformată de luminoforul de pe suprafaţa interioară a ecranului în energie luminoasă, apărând astfel spotul.Procesul acesta de redare grafică a ritmului cardiac este realizat întocmai cum a fost descris la funcţionarea unui osciloscop.Dacă pacientul are puls pe ecranul oscilosopului va apărea un grafic care creşte şi scade(nu întotdeauna este periodică această creştere şi scădere).Dacă graficul nu este la fel pe toată perioada monitorizării pacientului acesta are probleme cardiace.În astfel de cazuri extreme medicul ştie că trebuie să intervină.Imaginea de pe ecran este însoţită şi de sunet.De fiecare dată când curba atinge punctul de maxim se aude un piuit.În cazul în care pacientul nu mai are puls, pe ecran va apărea o linie continuă şi un piuit care nu încetează.În acest caz medicul ştie că trebuie să intervină pentru a-l resuscita.De fiecare dată când îi stimulează electric inima, cu ajutorul a două padele încărcate electric, pe ecran apare din nou un grafic neregulat,însă dacă inima nu răspunde la impulsuri, graficul devine din nou constant,sub forma unei linii, însoţite de un sunet continuu. Ecranul osciloscopic este folosit şi în ecocardiografie(ultrasonocardiografie).Ea foloseşte un ecograf cu cristal piezoelectric care se aplica pe toracele bolnavului; ecourile captate sunt convertite în energie electrică, amplificate şi expuse pe un ecran osciloscopic, sub forma unor puncte sau linii verticale, mişcătoare. Astfel, se cercetează ecoul (şi totodată funcţia) valvulei mitrale, apoi a celor aortice, tricupside şi pulmonare. Bibliografie : Octavian Popescu, ,,Ştiinţa şi tehnica în slujba sănătăţii˝ Ing. Petrea Tabarcea,Ing.Gheorghe Ghiur, ,,La frontierele electronicii˝ F.W.Sears,M.W.Zemansky,H.D.Young, ,,Fizică˝ Internet 쥁@