Referat FINANTAREA PRIN LEASING

Mai jos puteti citi fragmente din Referat FINANTAREA PRIN LEASING si de asemenea puteti face Download Referat FINANTAREA PRIN LEASING

Citeste fragmente din Referat FINANTAREA PRIN LEASING

CAP.1. FINANŢAREA PRIN LEASING PREZENTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE LEASING În afară de calea cumpărării în vederea obţinerii şi utilizării activelor există şi calea contractului de leasing , o formă specială de închiriere. Leasingul este un mijloc de obţinere a utilizării economice a unui activ pe o perioadă fără a obţine un titlu legal asupra activului. El poate reprezenta o metodă de creştere a vânzărilor, dar şi o procedură de finanţare. Finanţarea prin leasing poate fi furnizată de către firmele industriale producătoare în efortul acestora de a creşte vânzările ,dar şi de firmele specializate în asigurarea finanţării prin leasing.Există mai multe tipuri de firme care au ca obiect de activitate leasing-ul:băncile comerciale, instituţiile financiare, firme financiare şi firme industriale. Leasing-ul este o procedură de finanţare a investiţiilor prin care o bancă sau o instituţie financiară specializată achiziţionează un bun mobiliar sau imobiliar pe care-l închiriază unei firme sau unui particular , aceştia din urmă având posibilitatea să-l cumpere la sfârşitul contractului la un preţ convenit (în general la valoarea reziduală). Obiectul contractului de leasing îl formează finanţarea oricăror bunuri mobile sau imobile cu valoare ridicată şi de folosinţă îndelungată .Finanţatorul care cumpără un bun de la producător îşi acoperă preţul acestuia prin redevenţele plătite de cel care ia în leasing acel bun .Redevenţa cuprinde , pe lângă amortizarea preţului de cumpărare şi dobânda la capitalul investit, cheltuielile de administraţie, precum şi o cotă de profit. Redevenţele sunt de aşa natură calculate încât să asigure amortizarea preţului într-o perioadă sensibil mai scurtă decât durata de folosinţă efectivă. Contractul de leasing specifică condiţiile şi clauzele înţelegerii privind leasing-ul, incluzând: perioada leasingului, redevenţa, părţile responsabile de costuri, asigurare, întreţinere şi reparare a activului, condiţiile anulării înţelegerii, opţiunea de a cumpăra activele la finele leasing-ului. Principalele tipuri de leasing sunt: Leasing-ul direct (tehnic) - oferă chiriaşului drept de folosire a unui bun , în timp ce cel ce dă în leasing este producătorul bunului care-şi reţine dreptul de proprietate asupra bunului. La rândul său ,cel ce dă în leasing primeşte plăţile cu chiria de la locatar ca remuneraţie pentru utilizarea bunului. În mod frecvent , leasing-ul direct conţine clauze care impun celui ce dă în leasing să asigure serviciul de întreţinere; un astfel de angajament se numeşte service leasing .Cel ce dă în leasing poate, de asemenea , să ajute la finanţarea parţială , dacă este necesară utilizatorului. O altă trăsătură distinctivă a leasing-ului direct este existenţa clauzei anulării care permite utilizatorului să anuleze chiria înainte de expirarea termenului de închiriere. Această clauză este importantă pentru utilizator, deoarece înseamnă că el poate returna bunul dacă acesta se uzează moral prin dezvoltare tehnologică sau dacă nu mai este necesar să fie prelungit contractul din cauza declinului în afacerile utilizatorului. De asemenea , în mod frecvent , acest tip de leasing nu permite o amortizare integrală ; cu alte cuvinte , plăţile prevăzute prin contractul de leasing nu sunt suficiente pentru acoperirea în întregime a costului bunului.Cu toate acestea ,contractul de leasing este încheiat pe o perioadă semnificativ mai scurtă decât viaţa economică a bunului închiriat şi cel ce dă în leasing se aşteaptă să acopere în întregime costurile cu investiţia prin plăţi ulterioare , rezultate din închirieri ulterioare la alţi utilizatori sau prin vânzarea bunului ce a fost anterior dat în leasing. B. Leasing-ul financiar – în cazul acestui tip de leasing , cel ce dă în leasing este finanţatorul operaţiunii. Firma care va utiliza bunul (locatarul) selectează bunul respectiv şi negociază preţul şi termenele de livrare cu fabricantul .Firma utilizatoare negociază ,după aceea, condiţiile de leasing cu o firmă de leasing şi, o dată ce termenii leasing-ului au fost stabiliţi , se trece la cumpărarea bunului de către cel ce dă în leasing (finanţator) de la fabricant sau de la distribuitor. După ce bunul a fost cumpărat, firma utilizatoare execută înţelegerea privind leasing-ul. Leasing-ul financiar este o formă de finanţare pe termen lung similară împrumutului. Utilizatorul obţine utilizarea imediată a bunului , dar în schimb îşi asumă obligaţia de a efectua plăţi periodice aşa cum se specifică în contractul de leasing. Ca şi în cazul împrumutului , leasing-ul financiar presupune fluxuri de numerar de ieşire de la utilizatorul bunului. Majoritatea leasing-urilor financiare sunt leasing-uri nete,adică utilizatorul se angajează să asigure întreţinerea şi să plătească asigurarea bunului şi/sau impozitele pe proprietate aferente bunului achiziţionat în leasing. C. Vânzare şi leaseback - prin operaţiunea de vânzare şi leaseback , o firmă care este proprietară de pământ, construcţii sau alte bunuri ,vinde proprietatea asupra unor astfel de bunuri şi încheie simultan cu cumpărătorul o înţelegere prin care acesta îi dă în leasing aceste bunuri pe o perioadă , în anumite condiţii. Cumpărătorul poate fi o firmă de asigurări, o bancă comercială,o firmă specializată în leasing sau chiar un investitor individual. Firma care este vânzătoarea bunului primeşte imediat preţul de cumpărare al bunului de la cumpărător ,care dă imediat în leasing bunul proprietarului iniţial pentru a-l utiliza. Noul proprietar reţine titlul de proprietate asupra bunului şi toate celelalte avantaje ale proprietarului, cum ar fi creditele fiscale şi avantajele amortizării fiscale. În majoritatea cazurilor , bunul este vândut de către proprietarul originar la valoarea de piaţă a acestuia. Operaţiunea de vânzare şi leaseback este avantajoasă pentru utilizator din două motive: pe de o parte, el primeşte banii din vânzarea activului care pot fi investiţi în afara firmei sau în cadrul acesteia pentru creşterea lichidităţii, iar pe de altă parte, utilizatorul continuă să folosească activul , chiar dacă el nu mai este proprietarul acestuia. D. Leasing-pârghie -include pârghia financiară , care nu este utilizată în celelalte forme de leasing prezentate. În cazul acestei forme de leasing, intervine o a treia parte –finanţatorul- care furnizează o mare parte din fondurile necesare celui ce dă în leasing pentru a putea cumpăra bunurile respective. Acest tip de leasing este adesea utilizat în situaţiile în care sunt necesare cheltuieli mari de capital pentru cumpărarea bunului ce face obiectul leasing-ului sau societatea de leasing nu dispune de capital suficient pentru a face faţă cererilor din partea celor care doresc să ia bunuri în leasing. Pentru utilizator nu există diferenţe fundamentale între un leasing- pârghie şi celelalte forme de leasing. Diferenţele care totuşi există rezultă din plăţile diferite de chirie cerute de cel ce dă în leasing datorită gradului de pârghie financiară utilizat (îndatorare). Cel ce dă în leasing are totuşi o poziţie diferită. Ca debitor, acesta trebuie să facă plăţi de dobânzi în contul împrumutului contractat . Mărimea acestor plăţi depinde de gradul de îndatorare utilizat care , la rândul său , afectează mărimea şi periodicitatea fluxurilor de numerar net al celui ce dă în leasing. Legiuitorul român se referă la două tipuri de leasing:leasing financiar şi leasing operaţional. Leasing-ul financiar este definit ca fiind operaţiunea de leasing care îndeplineşte una din următoarele condiţii: Riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing; Părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului ; Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată; Perioada de folosire a bunului în sistemul de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a bunului , chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat; La rândul său , leasingul operaţional este definit ca fiind operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile impuse leasing-ului financiar. 1.2 AVANTAJELE FINANŢĂRII PRIN LEASING Apariţia şi utilizarea într-o măsură semnificativă a leasing-ului duce la concluzia că acesta oferă avantaje suplimentare faţă de alte modalităţi de finanţare a activelor, si anume: Leasing-ul majorează disponibilitatea de finanţare a firmei ; Prin leasing se asigură recuperarea rapidă a activelor în caz de faliment al societăţii locatare ; Leasing-ul permite divizarea riscului între locator şi locatar; Flexibilitatea ; Leasing-ul prezintă o serie de avantaje fiscale; Avantaje prin costuri; Beneficii contabile; Majorează disponibilitatea de finanţare a firmei În variantele clasice ale definirii conceptuale, transpuse asupra înregistrărilor în contabilitate, leasing-ul nu este asimilat îndatorării şi, în consecinţă, pentru societăţile care au restricţionări la îndatorare suplimentară, leasing-ul reprezintă o modalitate de achiziţionare a activelor necesare în situaţia în care societatea nu dispune de suficiente fonduri proprii. Această oportunitate de finanţare a fost limitată în ultimul timp, o serie de acorduri de împrumut incluzând prevederi de restricţionare a finanţării prin leasing , alături de celelalte modalităţi de îndatorare. În România , înregistrarea în contabilitate a achiziţiilor prin leasing se face diferit , în funcţie de tipul acestuia. Astfel, în cazul leasing-ului financiar, operaţiunea va modifica valoarea contului mijloace fixe , pe de o parte, iar pe de altă parte va majora valoarea contului alte împrumuturi şi datorii asimilate şi a contului corespunzător de dobânzi la aceste împrumuturi. În schimb, în cazul leasing-ului operaţional, intrarea de imobilizări corporale se va înscrie numai în debitul contului de ordine şi evidenţă redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate .Acest cont se va debita şi în cazul leasing-ului financiar cu valoarea imobilizărilor corporale, inclusiv dobânda. Contul mijloace fixe se va modifica numai dacă locatarul decide cumpărarea bunului respectiv. Practic, se poate spune că numai leasing-ul operaţional nu este asimilat îndatorării, deci poate fi mai accesibil firmelor cu restricţii la îndatorare. 2. Asigură recuperarea mai rapidă a activelor în caz de faliment al societăţii locatare În anumite ţări , legislaţia ce reglementează falimentul acordă anumite avantaje locatorului, cum ar fi prioritatea la recuperarea activelor cedate în leasing , mai repede şi mai uşor decât în situaţia în care acesta ar fi fost creditor obişnuit. Din poziţia privilegiată a locatorului , acesta poate să-şi procure mijloace fixe necesare pentru desfăşurarea activităţii sale , chiar şi atunci când rating-ul companiei nu este acceptabil din punct de vedere al unui creditor obişnuit pentru acordarea unui împrumut în acest scop. În al doilea rând şi în legătură cu cele prezentate mai sus , un creditor obişnuit se acoperă împotriva riscului de neplată a debitorului printr-o finanţare parţială a activelor necesare întreprinderii, în timp ce locatorul oferă de cele mai multe ori finanţare 100% din valoarea activului. În al treilea rând, în sistemul de leasing plata chiriei se face pe durata contractului , ce poate coincide cu durata de viaţă economică a bunului închiriat.Astfel, plăţile făcute sunt echilibrate de încasările obţinute din exploatarea bunului. Majorarea contractelor de creditare pentru achiziţii de active au însă o scadenţă cu mult mai mică decât durata economică de viaţă a activelor respective.În acest caz, firma este obligată să mobilizeze resurse din întreaga sa activitate pentru rambursarea împrumutului. 3. Leasing-ul permite divizarea riscului între locator şi locatar Simpla operaţiune de achiziţionare a unui activ transferă toate riscurile implicate de această achiziţie asupra cumpărătorului. De exemplu, este vorba despre punerea în funcţiune a activului şi funcţionarea acestuia pe o perioadă cât mai îndelungată, despre riscul de uzură morală şi, în această situaţie, despre posibilităţile de înlocuire a activului respectiv, precum şi despre recuperarea valorii reziduale la sfârşitul duratei de viaţă a bunului. Prin particularităţile sale, un contract de leasing permite cumpărătorului să divizeze sau să reducă aceste riscuri. Simpla operaţiune de vânzare-cumpărare induce destul de multă incertitudine privind responsabilitatea vânzătorului cu privire la calitatea bunului cumpărat. Practic, este vorba despre încredere între cele două părţi contractante, precum şi despre imagine (reputaţia vânzătorului) pe care, dacă acesta doreşte să o menţină, trebuie să asigure o calitate corespunzătoare produselor sale. În cazul contractului de leasing , locatorul asigură nu numai activul, dar şi serviciile aferente. În cazul în care locatarul nu este mulţumit de acestea, el poate întrerupe plăţile către locator. În acest fel, leasing-ul este o modalitate de a asigura calitatea activelor compărate. Riscul de uzură morală nu este limitat prin leasing, dar reprezintă de cele mai multe ori comodalitate de transfer al acestuia. O serie de contracte de leasing dau locatorului posibilitatea de a renunţa la contract plătind o penalizare. În acest fel riscul de uzură morală este transferat locatorului, ce trebuie să găsească o modalitate de plasament a bunului uzat pentru a nu pierde o parte din valoarea acestuia. Această împărţire a riscului are un preţ şi, în consecinţă, locatorul va cuprinde în plăţile cuvenite şi o primă de risc corespunzătoare. Având în vedere avantajele prezentate, locatarul preferă plăţi mai mari, dar şi avantaje suplimentare faţă de alte tipuri de finanţare. 4. Flexibilitatea Flexibilitatea este un alt avantaj derivat din construcţia contractului de leasing. Prin oferirea în contract a posibilităţii de alegere între păstrarea activului şi renunţarea la acesta , pentru locatar se creează premisele adaptabilităţii rapide la schimbările pieţei. Un astfel de contract este mult mai avantajos pentru utilizatorul/cumpărătorul activului decât varianta clasică de achiziţionare.Dacă întreprinderea doreşte schimbarea activului la un moment dat , societatea de leasing îl poate prelua în schimbul plăţii unor penalităţi atunci când contractul este reziliat, dar nu din culpa locatorului. În România, această flexibilitate este pusă sub semnul întrebării pentru leasing-ul financiar datorită modului în care acesta este definit: dacă locatarul are obligativitatea, prevăzută în contract, de a cumpăra bunul la încheierea perioadei de leasing, atunci nu se mai poate vorbi despre dreptul de alegere. 5.Avantaje fiscale Spre deosebire de cumpărarea unui bun cu plata în rate , leasing-ul extern intră în regimul vamal de admitere temporară, taxele vamale şi TVA-ul fiind datorate la sfârşitul contractului de leasing pentru valoarea reziduală. De asemenea, pentru orice tip de leasing TVA-ul este plătit eşalonat, o dată cu plata ratelor către locator. În ceea ce priveşte impozitul pe profit datorat de societatea comercială locatară/locatoare, după caz, achiziţia mijloacelor fixe în sistem de leasing poate duce la o reducere a profitului impozabil şi, corespunzător, la o reducere a impozitului plătit către stat. În cazul leasing-ului operaţional, beneficiază de aceste avantaje fiscale atât locatarul, cât şi locatorul. Chiria plătită de locatar diminuează profitul impozabil al acestuia, obţinând ca rezultat o economie de impozit. Locatorul poate deduce amortizarea aferentă bunurilor închiriate, diminuând la rândul său impozitul pe profit plătit către stat. Asistăm de fapt la o dublă deductibilitate a cheltuielilor cu amortizarea bunului cedat în sistem de leasing , pe de o parte prin intermediul chiriei în contabilitatea locatarului, iar pe de altă parte prin deducerea directă a acestui tip de cheltuială în contabilitatea locatorului. Din punct de vedere fiscal însă, este foarte important de sesizat diferenţierea între o cumpărare în leasing şi o cumpărare cu plata în rate; în cazul leasing-ului plăţile vor fi de fapt ratele de rambursat aferente împrumutului plus dobânzile, iar locatarul este de fapt proprietarul activului, dar se declară locatar din raţiuni fiscale. 6. Beneficii contabile Impactul operaţiei de leasing asupra situaţiilor contabile ale întreprinderii locatare este diferit, în funcţie de tipul leasing-ului contractat. Astfel, în cazul leasing-ului operaţional nu se produc modificări la nivelul bilanţului, operaţiunea înregistrându-se extrabilanţier. Ca urmare, gradul de îndatorare a întreprinderii rămâne neschimbat, nealternându-se capacitatea întreprinderii de a se îndatora. Chiria plătită de locatar este înregistrată ca o cheltuială de exploatare în contul său de profit şi pierdere. Dacă această cheltuială va fi echilibrată de veniturile rezultate din exploatarea bunului închiriat , nu se vor înregistra variaţii ale profitului din exploatare. Leasing-ul operaţional poate determina creşterea fictivă a rentabilităţii economice a locatarului. Având în vedere înregistrarea sa extrabilanţieră, analiştii financiari pot scăpa din vedere aceste capitaluri investite în firmă, similare datoriilor, majorarea rentabilităţii economice rezultând din raportarea profitului din exploatare doar la capitalurile investite înregistrate în bilanţ. Uneori se apelează la acest tip de leasing şi datorită acestor avantaje legate de manipularea datelor contabile ,obţinându-se doar pe hârtie ameliorări ale rentabilităţii firmei. 7. Simplificarea procesului de decizie privind achiziţionarea activelor Achiziţionarea activelor prin sistemul creditării de către o bancă implică pentru multe firme parcurgerea a numeroase etape pentru a obţine aprobările necesare, ceea ce înseamnă timp pierdut , fără siguranţa succesului scontat .În general, achiziţionarea unui activ prin leasing se poate prezenta ca un proces mai simplu. De aceea , pentru un manager, această modalitate de achiziţie prezintă avantaje şi din punct de vedere al rapidităţii şi siguranţei achiziţionării.Totuşi, această rapiditate şi uşurinţă pot induce un risc, în special pentru acţionarii şi salariaţii firmei utilizatoare, şi anume posibilitatea ca acţiunile managerului să nu fie subordonate obiectivului general de maximizare a funcţiei de utilizare a stakeholder-ilor. Teoria semnalului şi teoria de agent dezbat aceste probleme privind modul în care stakeholderii pot stimula managerul printr-un sistem de recompense şi sancţiuni, astfel încât acesta să acţioneze preponderent în interesul celorlalţi agenţi şi mai puţin în interesul strict personal. 8. Avantaje prin costuri Un contract de leasing va fi atractiv dacă valoarea prezentă a ieşirilor nete de cash (cash outflows) determinate de plata ratelor de leasing va fi mai mică decât valoarea prezentă a ieşirilor nete de cash determinate de cumpărarea propriu-zisă a activului. În cazul leasing-ului, outflow-urile sunt reprezentate de ratele de plată către locator, pe toată durata de viaţă a contractului . În estimarea valorii actuale a leasing-ului se iau în calcul ratele de plată diminuate cu economia de impozit obţinută de firmă . Se are în vedere faptul că intreprinderea poate deduce aceste cheltuieli din profitul său , micşorându-şi astfel impozitul de plată către stat. În cazul achiziţiei bunului, preţul de achiziţie reprezintă outflow-ul, iar inflow-urile sunt reprezentate de economiile de impozit obţinute de întreprindere prin deducerea cheltuielilor cu amortizarea activului. Principalele avantaje ale finanţării prin intermediul leasing-ului sunt: mobilizarea unei sume de bani mai reduse pentru intrarea în posesia echipamentului şi realizarea de economii fiscale prin deductibilitatea, la calculul profitului impozabil, a ratelor de plată. În cazul achiziţiei activului, avantajele privind costul finanţării constau în economiile de impozit obţinute de către firmă prin deductibilitatea, la determinarea profitului impozabil , a cheltuielilor cu amortizarea echipamentului. La acestea se adaugă câştigul pe care firma îl poate realiza prin vânzarea activului respectiv la sfârşitul duratei sale de exploatare. ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE CREDIT ŞI LEASING Teoretic, leasing-ul este destinat tuturor categoriilor de persoane: fizice, juridice şi persoanelor autorizate. Practic însă, acest serviciu financiar este avantajos mai mult pentru persoanele juridice. În cazul persoanelor juridice, avantajele leasing-ului sunt mai evidente. În primul rînd, o societate comercială care achiziţionează un bun în leasing financiar beneficiază de deducerea fiscală atât a dobânzii plătite, cât şi a amortizării. Beneficiile leasing-ului operaţional sunt: * dacă agentul economic optează pentru leasing-ul operaţional, deducerea se face la întreaga rată de leasing. În cazul leasing-ului financiar, riscurile legate de dreptul de proprietate asupra bunului sînt transferate utilizatorului de la începutul contractului. Dreptul de proprietate trece efectiv de la societatea de leasing la utilizator la sfîrşitul contractului. În cazul leasing-ului operaţional însă, bunul care face obiectul contractului de leasing rămîne în proprietatea societăţii de leasing pe toată durata contractului şi după încheierea contractului. Totodată, contractul acoperă doar o parte redusă din durata de viaţă a bunului. Altfel spus, utilizatorul bunului închiriază bunul respectiv plătind o chirie pentru aceasta. Însă nici Altex, nici Domo, nici Flanco, cei mai reprezentativi comercianţi de HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" produse electrocasnice, nu vînd HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" produse în leasing. ž   þ „ h” h” ␃ሃ桤āᘀĤ萙 ᔀ침흡ᘀ鉨偋唀Ĉᔌ침흡ᘀ鉨偋㰀ul iniţial. În schimb, dacă acest produs este cumpărat în rate, taxele vamale se achită la întreaga valoare a produsului. De acest avantaj al finanţării prin leasing beneficiază atît persoanele fizice, cît şi cele juridice. * persoanele fizice nu au practic avantaje semnificative dacă achiziţionează bunuri în leasing. Mai ales că nici Altex, nici Domo, nici Flanco, cei mai reprezentativi comercianţi de HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" produse electrocasnice, nu vînd HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" produse în leasing. Din 2005, pentru cei care doresc un autoturism în leasing, valoarea accizei este de cinci ori mai mare. În primul rînd, leasing-ul este mai scump. În general, firmele de leasing se refinanţează de la bănci şi îşi mai pun şi ei o marjă. De aceea, ASLR-ul consideră că leasingul este mai scump. Costul mai ridicat al leasing-ului este în schimb compensat de procedura mai simplă de acordare a finanţării. În cazul leasing-ului, garanţiile se rezumă de regulă la bunul respectiv şi asigurarea acestuia. Alte garanţii pot fi solicitate în funcţie de politica societăţii de leasing. Astfel, un potenţial client al unei companii de leasing poate încheia contractul şi în 24 de ore. Indiferent dacă este vorba de persoane fizice sau juridice, achiziţionarea unor HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" produse în HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" rate este avantajos din punct de vedere al cash flow-ului. Avantajul constă în eşalonarea plăţii preţului de achiziţie pe durata contractului faţă de plata integrală în cazul achiziţiei directe. Achiziţia în HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" rate presupune însă şi un procent de dobîndă, inclus de regulă în preţ, care poate varia în funcţie de finanţatorul agreat de vînzător. Deoarece majoritatea societăţilor comerciale care vînd bunuri în HYPERLINK "http://www.marketonline.ro" "_blank" rate au încheiate acorduri de finanţare cu băncile comerciale, garanţiile solicitate sînt de regulă aceleaşi ca în cazul unui credit luat direct de la bancă. Conform ordonanţei privind Operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, operaţiunile de leasing pot avea ca obiect utilizarea echipamentului industrial, utilizarea bunurilor imobile cu destinaţie comercială sau industrială, utilizarea fondului de comerţ sau a unuia din elementele sale necorporale sau utilizarea bunurilor de folosinţă îndelungată şi a imobilelor cu destinaţie de locuinţă. În schimb, nu pot fi utilizate în sistem de leasing bunurile ce fac obiectul unei concesiuni, înregistrările pe bandă audio şi video, piesele de teatru, manuscrisele şi brevetele. În practică însă, cele mai multe contracte în leasing au ca obiect autoturismele. Analiză comparativă   Credit Leasing Proprietate Clientul este proprietarul echipamentelor de la început Proprietar este firma de leasing, la sfârşitul contractului se transferă dreptul de proprietate pe baza facturii finale şi a opţiunii de cumpărare Contabilitate In ambele forme de finanţare, valoarea echipamentelor se înregistrează pe mijloace fixe la aceeaşi valoare. In contrapartidă, societăţile comerciale vor înregistra datorii pe termen lung Deductibilitate In ambele forme de finanţare, pe cheltuieli se înregistrează deprecierea contabilă şi dobânda la data scadenţei (în limitele impuse de legislaţia în vigoare) Avantaje • costul total cu dobândă este puţin mai mic (între 1.5% şi 3.5% faţă de nivelul valorii finanţate) • posibilitatea acordării perioadei de graţie (1-6 luni) • obiect extins prin posibilitatea finanţării şi de achiziţii de spaţii şi amenajări a spaţiului destinat desfăşurării activităţii medicale • posibilitatea rambursării anticipate parţiale sau integrale fără costuri suplimentare, cu efect în reducerea perioadei de contract • garanţiile sunt constituite, de obicei, de gajul pe echipamentele finanţate şi bilete la ordin • flexibilitate mai mare • durată de aprobare mai mică (cca 3-4 zile) • perioadă mai mare la finanţarea echipamentelor: maxim 5 ani faţă de 4 ani la credit • nivelul ratelor la începutul contractului este mai mic (ratele inclusiv TVA sunt crescătoare) • posibilitatea reducerii ratei lunare prin opţiunea de a plăti valoarea reziduală la sfârşitul contractului (există si opţiunea de a fi inclusă în ratele lunare) • costuri colaterale reduse Dezavantaje • necesarul de garanţii este mai mare • durata de aprobare este mai mare • flexibilitate mai redusă • costuri colaterale mai mari (înscrieri în arhiva electronică a mai multor contracte de garanţii, întocmire de poliţe de asigurare de deces si accident s.a.) • costul total cu dobânda este puţin mai mare (între 1.5% si 3.5% faţă de nivelul valorii finanţate cu TVA) • imposibilitatea acordării perioadei de graţie • obiect limitat la finanţarea echipamentelor medicale • rambursarea anticipată nu este posibilă înainte de 1 an, iar după 1 an doar cu costuri suplimentare de 2-3% din soldul contractului Aspecte fiscale Pentru că majoritatea echipamentelor sunt din UE şi leasing-ul financiar este intern, nu există diferenţe privind taxele vamale În funcţie de situaţia concretă a clientului, se poate aprecia care dintre cele două forme de finanţare este mai avantajoasă. 1.4. EXEMPLU DE CALCUL A LEASING-ULUI O firmă doreşte să achiziţioneze un autoturism cu un preţ CIP de 50.000 euro pe care îl achită într-un an. Firma poate opta între cumpărarea în leasing şi rate, în ambele cazuri plătind un avans de 30%. Rata dobânzii la leasing este de 15% iar la credit de 12%. Taxele se ridică la 25%, iar în cazul leasing-ului există şi o valoare reziduală inclusă lunar în rata de leasing. Leasing Credit Avans = 30% * 50.000= 15.000 euro Avans= 30%* 62.500= 18.750 euro Preţul cu tot cu taxe=50.000*25% + 50.000 = 62.500 euro Valoarea rămasă după plata avansului: Preţ CIP – Avans = 50.000-15.000=35.000 euro Valoarea rămasă după plata avansului: Preţ cu taxe – Avans= 62.500-18.750 = 43.750 euro Valoarea reziduală= 30%*50.000= 15.000euro Vloarea reziduală după plata taxelor: 25%* 15.000 + 15.000= 18.750 euro Rata lunară adobânzii la leasing = 35.000*(1+ 0,15)/12 + 18.750 =4.916,66 euro Rata lunară adobânzii la credit= 43.750 * (1+ 0,12) /12 = 4.083,33 euro Costul achiziţionării= 15.000+12*4.916,66 = 74.000 euro Costul achiziţionării=18.750 + 12*4.083,33 = 67.749,96 euro CAP.2. CARACTERISTICILE CONTRACTULUI DE LEASING Combinând caracteristicile unei achiziţii cu cele ale unui împrumut clasic, leasing-ul oferă “confortul” unei finanţări ce poate fi modelată după necesităţile întreprinderii. Astfel, leasing-ul constituie o tehnică de finanţare pe termen mediu sau lung, ca o alternativă la îndatorare, permiţând unei firme exploatarea unui bun fără a fi nevoită să recurgă la împrumuturi sau la capitaluri proprii. Instituţia financiară specializată, în calitate de proprietar al bunului (locator) va ceda bunul unui utilizator (locatar) în baza unei cereri ferme şi în schimbul plăţii unei chirii (rate de leasing). Rata de leasing este formată, în cazul leasing-ului operaţional, din cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de părţile contractante, iar în cazul leasing-ului financiar, din cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing. Bunurile ce pot face obiectul contractului de leasing sunt cele mobile (leasing mobiliar) sau imobile (leasing imobiliar), cum ar fi cazul materialelor de construcţie (bunuri mobile) ce devin imobile prin destinaţie sau al echipamentelor tehnologice, care după amplasarea lor devin imobile prin destinaţie (rampe de încărcare, poduri rulante etc). Contractele de leasing sunt de mai multe feluri, în funcţie de anumite criterii, cum ar fi: 1) În funcţie de forma în care se stabilesc relaţiile contractuale, sunt întâlnite în practică două tipuri de contracte de leasing: leasing direct, în care relaţiile contractuale sunt bipartite, stabilindu-se între producătorul furnizor al bunului şi beneficiarul utilizator; leasing indirect, în care relaţiile sunt multiple, intervenind societăţi specializate care preiau creditarea, prestarea de servicii, contractarea, refinanţarea. 2) În funcţie de conţinutul ratei plătite locatorului, contractul de leasing poate fi: leasing brut, în cadrul căruia preţul bunului înglobează şi cheltuielile de întreţinere, service şi reparaţii; leasing net, în care utilizatorul plăteşte furnizorului doar preţul bunului închiriat. 3) În funcţie de serviciile propuse, contractul de leasing poate fi: leasing time sharing, atunci când bunul, obiect al contractului, este închiriat în acelaşi timp mai multor utilizatori, care îl exploatează în perioadele de vârf ale activităţii lor, plătind chirie proporţional cu timpul în care bunul a fost efectiv întrebuinţat; leasing experimental, ce presupune o închiriere pe termen scurt a utilajelor, care vor fi cumpărate de beneficiari în cazul în care corespund standardelor tehnice pe care părţile le-au avut în vedere la data încheierii convenţiei; contractul de lease back, ce implică vânzarea de către viitorul locatar a propriilor bunuri către o societate de leasing şi închirierea acestora prin intermediul unui contract de leasing financiar; contractul de master – leasing, ce reprezintă o formă de leasing des întâlnită în comerţul internaţional, în cazul închirierii containerelor pe termen lung (time – leasing) sau doar pentru o călătorie (trip – leasing). Ordonanţa nr. 51/1997 republicată face distincţia între două tipuri de contracte de leasing: leasing-ul operaţional şi leasing-ul financiar. Leasing-ul operaţional angajează persoana fizică/juridică ce predă activul (locatorul) la dispoziţia locatarului care trebuie să-l întreţină. Durata contractului de leasing operaţional este mai scurtă decât durata normală de viaţă a activului cedat în leasing (mai mică decât 75% din durata de viaţă respectivă). Cel care transferă activul în regim de leasing se confruntă cu un risc de nerecuperare a valorii reziduale a bunului la sfârşitul perioadei de leasing, ceea ce face mai costisitor acest tip de contract. Leasing-ul financiar reprezintă 100% o metodă de finanţare. Conform reglementărilor în vigoare, un contract de leasing este considerat financiar dacă îndeplineşte una din următoarele trei condiţii: riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului; părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului; perioada de folosire a bunului în sistem leasing acoperă cel puţin 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat. În contractele de leasing există o serie de clauze abuzive, cum ar fi: impunerea garanţiilor suplimentare - ceea ce este caracteristic contractelor de leasing, în opoziţie cu contractele bancare, este faptul că principala garanţie a finanţatorului este însuşi dreptul de proprietate asupra bunului ce constituie obiect al contractului de leasing, nefiind nevoie de garanţii suplimentare. Mai mult, contractul de leasing poate constitui titlu executoriu. Totuşi, majoritatea societăţilor de leasing pretind garanţii suplimentare, fie sub forma giranţilor, fie sub formă de bilete la ordin în alb sau garanţii bancare abstracte. Aceasta reduce mult din flexibilitatea caracteristică contractului de leasing, care în mod normal îl face preferabil contractelor de credit. Problema nu poate fi rezolvată decât printr-o intervenţie legislativă care să limiteze garanţiile solicitate de finanţatori; obligarea la penalităţi nedatorate - toate societăţile de leasing impun, prin condiţiile generale de acordare a leasing-ului, stingerea mai întâi a penalităţilor de întârziere, a dobânzilor, a altor cheltuieli decurgând din derularea contractului şi abia la sfârsit a ratelor de leasing. Nu ar fi nici o problemă dacă societăţile de leasing ar emite facturi pentru acestea, în absenţa lor clientul neavând posibilitatea, conform legii contabile, să le stingă prin plăţi cu destinaţie precisă. Problema se ridică în special în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, pe care societăţile de leasing le calculează automat prin utilizarea unui program informatic. Deoarece nu se emit facturi de penalităţi, clientul nu are decât posibilitatea să achite rata de leasing. Prin stingerea mai întâi a penalităţilor restante şi abia apoi a ratei de leasing, clientul rămâne în permanenţă cu restanţe la plată şi, implicit, obligat la plata de penalităţi pe care, practic, nu le datorează. În acest mod, prin intermediul unei practici abuzive şi pe fondul unui vid legislativ în domeniu, societăţile de leasing obţin venituri importante care nu sunt legale; rezilierea contractului- societăţile de leasing se întrec în a insera clauze abuzive de reziliere de drept a contractului din culpa utilizatorului, cum ar fi: în caz de cercetare penală a asociaţilor/acţionarilor/administratorilor; în caz de neplată, timp de două luni, a oricăror cheltuieli facturate de finanţator (inclusiv amenzi care ajung neplătite la finanţator şi se achită de către acesta); în caz de încheiere de către utilizator a unui alt contract de leasing sau de credit bancar fără a înştiinţa în scris pe finanţator etc. O clauză de reziliere profund nelegală, dar întâlnită în contractele româneşti de leasing este cea prin care, dacă între părţi există mai multe contracte de leasing, încălcarea de către utilizator a unuia dintre acestea conduce la rezilierea oricărui alt contract în derulare între cele două părţi. În situaţia rezilierii contractului pentru astfel de motive, ratele rămase de achitat de către utilizator devin scadente în totalitate, cu titlu de daune-interese în favoarea finanţatorului, iar bunul trebuie restituit către acesta. Aşadar, utilizatorul trebuie să achite întreg contractul, dar ramâne şi fără bunul pe care intenţiona să-l achiziţioneze în leasing. Aceleaşi consecinţe se produc şi în situaţia în care bunul este furat sau este distrus în totalitate, deşi în aceste cazuri nu poate fi vorba despre vreo culpă a utilizatorului. Din păcate, nu există în legislaţia leasing-ului prevederi care să limiteze motivele de reziliere pe care societatea de leasing le poate insera în contract; asigurarea bunului- conform legii, utilizatorul are dreptul de a-şi alege, cu acordul finanţatorului, societatea care va asigura bunul. În practică însă, ca şi restul clauzelor contractuale, societăţile de leasing impun utilizatorului şi societatea de asigurare (eventual, membră a grupului financiar al finanţatorului), prin prevederi care fac trimitere la societăţi de asigurare “agreate de” finanţator. Astfel de prevederi sunt, evident, contrare legii şi ar trebui cenzurate legal prin declararea expresă a nulităţii acestora. O practică recentă a unor societăţi de leasing în materie de asigurare a bunului transferă indirect, cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, obligaţia de asigurare a bunului către utilizator, prin interpunerea unui aşa-zis broker de asigurare. Conform legii, bunul trebuie asigurat de către societatea de leasing care are obligaţia de a plăti ratele de asigurare la termenul scadent, cu refacturarea acestora către utilizator. În caz de producere a riscului asigurat, chiar dacă utilizatorul are întârzieri în plata ratelor către finanţator, nu apar probleme cu asiguratorul, acesta primindu-şi primele de asigurare la timp. Prin interpunerea unui broker de asigurare, în realitate, utilizatorul este pus să încheie el însuşi contractul de asigurare, astfel încât întârzierile la plata primelor de asigurare îi afectează acestuia dreptul la despăgubiri în caz de producere a riscurilor asigurate; efecte în caz de faliment- în cazul falimentului finanţatorului, consecinţele, chiar pentru utilizatorul de bună-credinţă, pot fi dezastruoase. Potrivit legislaţiei falimentului, lichidatorul poate decide menţinerea sau desfiinţarea contractului de leasing. În cazul menţinerii contractului, interesele utilizatorului nu sunt afectate. În situaţia desfiinţării contractului însă, bunul este readus în patrimoniul finanţatorului falit, utilizatorul având doar posibilitatea de a se înscrie în tabelul de creanţe, ca orice simplu creditor. Această soluţie legală este mai mult decât discutabilă, având în vedere că încalcă dreptul de opţiune al utilizatorului pentru cumpărarea bunului. Ar fi fost de dorit ca legiuitorul să acorde mai întâi utilizatorului posibilitatea de a cumpăra bunul şi abia apoi să ia măsurile specificate. CAP.3. DEZVOLTAREA PIEŢEI DE LEASING ÎN ROMÂNIA Activitatea de leasing în România se desfăşoară în temeiul Ordonanţei Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, aşa cum a fost modificată prin adoptarea Legii nr.99/1999. Societăţile de leasing, persoane juridice române se înfiinţează şi funcţionează potrivit Legii nr.31/1990 republicată, privind societăţile comerciale, trebuind să îndeplinească două condiţii: - să aibă prevăzut în obiectul de activitate operaţiunile de leasing; - să aibă un capital social minim subscris şi vărsat integral la înfiinţare de 500 milioane ROL . Conform datelor statistice, pe piaţă sunt înregistrate câteva mii de societăţi care îndeplinesc cele două condiţii impuse de lege , din care peste 200 de societăţi sunt active, având ca obiect de activitate, în principal, leasing-ul, din care 38 sunt membre ale Asociaţiei Societăţilor de Leasing din România (ASLR), care este membră a LEASEUROPE. Piaţa de leasing din România este structurată astfel (şi procentual în cadrul ASLR): firme de leasing afiliate unor bănci (10 %) ; firme de leasing afiliate unor producători sau furnizori de produse (15 %) ; firme de leasing independente (75 %). Numărul membrilor ASLR la sfârşitul trimestrului III 2005 era de 38, faţă de 37 la finele anului 2004. Volumul total al contractelor de leasing încheiate de membrii ASLR pe primele 9 luni ale anului 2005 a atins nivelul de ASLR atingand 860.5 mil. Euro, în condiţiile unui volum al bunurilor finanţate de 706.5 mil EUR. Dinamica evoluţiei pieţei de leasing poate fi urmărită şi în tabelul următor (după valoarea totală a contractelor): - mil EUR - Anul 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 9 luni Membri ASLR 128.5 202.9 340.0 587.6 624.1 850.0 1029.0 860.5 Nemembri ASLR* n.a. 82.1 82.2 374.4 275.7 550.0 786.0 739.3 TOTAL 285.0 422.2 962.0 899.8 1400.0 1815.0 1599.8 *Valoarea totală a contractelor de leasing realizate de nemembri ASLR este estimativă, neeexistând o bază de raportare unitară pentru aceşti participanţi. Estimările au fost realizate pe baza informaţiilor de presă comunicate de diverse entităţi ce acţionează pe piaţa leasing-ului din România. După cum se observă, începând cu 1998, volumul tranzacţiilor de leasing încheiate la nivelul membrilor ASLR a crescut continuu. În aceste condiţii, la finele trimestrului III a anului trecut., volumul total al pieţei de leasing a atins un nivel de 1599.8 mil EUR. De remarcat este faptul că realizările pieţei de leasing pe primele 9 luni ale anului 2005 reprezintă aproape 90% din realizările întregului an 2004. Leasing-ul financiar a continuat să reprezinte principala direcţie de derulare a contractelor de leasing, aşa cum este evidenţiat şi în tabelul de mai jos:   LEASING FINANCIAR- membri ASLR LEASING OPERAŢIONAL- membri ASLR   9 LUNI 2005 2004 9 LUNI 2005 2004     cross-border   cross-border   cross-border   cross-border   Nr. contracte 95,8% 0,9 % 94.9% 0.1 % 3,2% - 4.1 % - Valoare bunuri 95,7% 1,5% 90.9% 2.0 % 2,8 % - 7.0% - Operaţiunile de cross-border reprezintă, pe primele 9 luni ale anului, o pondere de doar 1,5% în total piaţa ASLR, menţinându-se în limita de maxim 2%, înregistrată de-a lungul timpului. Semnificativ este faptul că leasing-ul operaţional pierde, în mod constant, terenul în faţa leasing-ului financiar, analiza evidenţiind o scădere substanţială a ponderii leasing-ului operaţional în piaţa de leasing (diminuare de la 7% la aprox. 3%). Cei mai importanţi clienţi ai societăţilor de leasing au fost, în primele 9 luni ale anului 2005, persoanele juridice. Valoarea bunurilor finanţate în regim de leasing pentru persoane juridice a reprezentat circa 63 % din totalul pieţei, cca. 26 % fiind reprezentat de sectorul public şi ONG-uri, diferenţa de cca. 11% fiind reprezentată de persoanele fizice. Aceste ponderi s-au menţinut relativ constante pe parcursul anului in curs. De asemenea, în cadrul tuturor utilizatorilor de leasing se poate face distincţie între sectorul privat şi cel public. Astfel, din totalul de 46.628 contracte încheiate în anul 2005 şi aflate în derulare la sfârşitul trimestrului III a.c., cca. 15,1% sunt legate de sectorul privat, iar sectorul public, sectorul altor clienţi şi ONG-urile reprezintă cca. 32,2%. Cea mai mare parte a contractelor de leasing încheiate în primele 9 luni 2005 a fost reprezentată de contracte cu furnizori externi: 59,3 % din valoarea bunurilor finanţate în leasing. Ca durată a contractelor pentru bunurile mobile, cea mai mare parte sunt încheiate pe durate între 3-5 ani şi numai circa 15% din valoarea finanţată a bunurilor sunt contracte între 1-2 ani. Contractele de leasing imobiliar sunt încheiate în marea majoritate pe durată de 5-8 ani. Structura contractelor de leasing (la nivelul ASLR), în funcţie de obiectul contractului, se prezintă astfel: Obiect contract % din total 9 luni 2005 % din total 2004 Autovehicule : 90,5 % 92,7 % Autoturisme 66,9 % 61,1 % Autoutillitare 31,6 % Vehicule comerciale 23,6 % Autobuze Echipamente industriale 5,9 % 4,0 % Echipamente agricole 0,2 % 0,7 % Avioane/vapoare 0,01% - Material rulant - căi ferate 0,01% - Altele (birotică, tehnică medicală) 2,8 % 2,4 % Imobiliare - office 0,25 % 0,21 % Imobiliare - rezidenţial 0,22 % 0,05 % Având în vedere tendinţa de dezvoltare şi potenţialul pieţei de cca 4-5 mld Euro, este necesară o mai bună organizare şi reglementare a pieţei pentru ca industria leasing-ului să-şi aducă o mai mare contribuţie la dezvoltarea economiei reale din România. În acest scop se impune crearea unei autorităţi de reglementare a pieţei de leasing.  Prin modificările propuse de Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 republicată, se urmăreşte o mai mare apropiere a legii de reglementările Uniunii Europene din domeniu, respectiv Directiva a IV-a/1998 a CEE. Aşa cum rezultă din cea de-a Doua Directivă de coordonare bancară de la Basel, operaţiunile de leasing constituie una din principalele activităţi financiare, alături de managementul portofoliului, constituirea depozitelor, acordarea creditelor şi transferul banilor. Aceasta conferă dreptul băncilor centrale din unele ţări membre UE să monitorizeze activitatea de leasing, să emită norme de funcţionare şi îndrumare a societăţilor de leasing.  Valoarea reziduală nu trebuie să fie mai mică de 20% din valoarea de intrare Sursa: ASLR. Conform unui proiect de lege de modificare a OG 51/1997, firmele de leasing vor trebui să-şi majoreze capitalul social la 4 mld. ROL până la sfârşitul anului 2005. Management financiar PAGE PAGE 1 쥁`