Referat Principiile Managementului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Principiile Managementului si de asemenea puteti face Download Referat Principiile Managementului

Citeste fragmente din Referat Principiile Managementului

PRINCIPIILE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI FIRMELOR La baza conceperii şi exercitării managementului firmelor se află un ansamblu de principii care au o triplă determinare socio-economică, tehnico-materială şi umană. Aceste principii se divid, în funcţie de sfera de cuprindere a proceselor de management şi a ansamblului activităţilor care alcătuiesc întreprinderile, în generale şi specifice diferitelor componente majore ale sistemului de management: structura organizatorică, subsistemul informaţional ş.a. Principiile generale exprimă nivelul de dezvoltare al ştiinţei managementului şi fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcătuind împreună un sistem a cărui cunoaştere şi aplicare este indispensabilă pentru toţi managerii şi pentru personalul de specialitate implicat în managementul activităţilor agenţilor economici. Principiul asigurării concordanţei dintre parametrii sistemului de management al firmei şi caracteristicile sale esenţiale şi ale mediului ambiant Funcţionalitatea şi competitivitatea firmei implică o permanentă corelare, perfecţionare, adaptare a sistemului de management la situaţia efectiv existentă în cadrul său şi în contextul socio-economic în care îşi desfăşoară activităţile. Sorgintea acestui principiu rezultă din dinamismul dezvoltării economice, tehnologice, ştiinţifice, culturale etc. Ca urmare, variabilele de management, atât endogene cât şi exogene agenţilor economici, îşi modifică parametrii în ritm rapid, determinând schimbări în relaţiile de management şi în conţinutul procesului de management. În legătură cu aplicarea acestui principiu se ridică două aspecte majore: a) asigurarea unei concordanţe cât mai depline între parametrii sistemului de management, pe de o parte, şi caracteristicile întreprinderii şi ale contextului său, pe de altă parte; b) între realizarea acestei concordanţe la un nivel cât mai înalt de dezvoltare a ambelor aspecte, nivel condiţionat în ultimă instanţă pentru eficienţa procesului de management şi, implicit, a firmei respective. Apariţia de necorelări, în special generate de rămânerea în urmă a parametrilor sistemului de management, generează disfuncţionalităţi şi, implicit, ineficienţă. În consecinţă, prevenirea apariţiei de neconcordanţe între structura şi funcţionalitatea sistemului managerial al firmei şi necesităţile acesteia şi ale mediului impune un permanent efort previzional, anticipativ, concretizat în remodelarea, în adaptarea primelor. Principiul managementului participativ Exercitarea celor mai importante şi complexe procese şi relaţii de management în cadrul firmei este necesar să se bazeze pe implicarea unor grupe de manageri, specialişti şi reprezentanţi ai proprietarilor. Sintetic, elementele care reclamă managementul participativ la nivelul agenţilor economici sunt: complexitatea şi dinamismul crescând al activităţilor din cadrul firmei, fluiditatea unor componente majore ale mediului ambiant, rapiditatea evoluţiilor ştiinţifice, tehnice, comerciale, organizatorice contemporane, nivelul ridicat de pregătire a majorităţii personalului din firme, internaţionalizarea activităţilor economice etc. Participarea personalului la derularea proceselor şi relaţiilor de management este necesar să se realizeze diferenţiat, cu un plus de intensitate la nivelul firmelor mari şi mijlocii, în domeniile de activitate cu o complexitate şi un dinamism superioare şi pentru personalul cu un nivel de pregătire ridicat. În firmele competitive din ţările dezvoltate, îndeosebi de dimensiuni mari şi mijlocii, tendinţa este de a include în organismele manageriale participative reprezentanţi ai principalilor ,,stakeholders’’ (beneficiari ai activităţilor acestora). În această categorie se include: acţionarii, sindicatele, clienţii, furnizorii, autorităţile locale etc. Formele majore de participare a componenţilor firmei, a unor specialişti din afara lor şi a reprezentanţilor proprietarilor la conducere se reglementează prin documentele pe care se fundamentează constituirea lor: statutul, contractul de societate etc. Actuala legislaţie din România, privitoare la societăţile comerciale şi regiile autonome, prevede obligativitatea constituirii de organisme manageriale participative la nivelul superior al ierarhiei: Adunarea Generală a Acţionarilor şi Consiliul de Administraţie. Principiul motivării tuturor factorilor implicaţi în activităţile firmei Funcţionalitatea şi profitabilitatea activităţilor fiecărei firme depind decisiv de modul de îmbinare a intereselor economice ale factorilor implicaţi, evident determinate decisiv de natura şi formele de exercitare a proprietăţii şi de concepţia pe care se bazează luarea lor în considerare, prin utilizarea unui ansamblu de pârghii economice şi de altă natură, între care un rol esenţial îl deţine motivarea. Motivarea, ca principiu de management al firmei, exprimă necesitatea unei asemenea stabiliri şi utilizări a stimulentelor materiale şi morale de către factorii decizionali încât să asigure o împlinire armonioasă a intereselor tuturor părţilor implicate. Supra sau subevaluarea unei categorii de interese se răsfrânge, mai devreme sau mai târziu, asupra satisfacerii celorlalte interese. Concret, utilizarea acestui principiu în managementul firmelor necesită pe baza identificării şi evaluării motivaţiilor care se manifestă atât la nivelul componenţilor compartimentelor, managerilor firmei, acţionarilor, furnizorilor, clienţilor etc., adoptarea acelor modalităţi de împărţire a profitului, de constituire şi utilizare a diferitelor categorii de fonduri din profituri, de salarizare a personalului, de evaluare şi promovare a personalului, de sancţionare materială, morală (mustrări, avertismente etc.) şi penală (pentru fapte ilicite cu grave implicaţii sociale) etc., de stabilire a mărimii şi repartiţiei dividendelor, comisioanelor, premiilor etc., care să determine maximum de contribuţie la atingerea obiectivelor stabilite. Motivarea puternică a factorilor implicaţi în activităţile firmei, corelat cu aportul potenţial şi efectiv la rezultatele obţinute, trebuie să ghideze în permanenţă managementul firmei. Principiul eficienţei Dimensionarea, structurarea şi combinarea tuturor proceselor şi relaţiilor manageriale este necesar să aibă în vedere maximizarea efectelor economico-sociale cuantificabile şi necuantificabile ale firmei în vederea asigurării unei competitivităţi ridicate. Deci, în esenţă, principiul eficienţei exprimă necesitatea modelării sistemului de management al firmei, astfel încât să se determine supravieţuirea şi competitivitatea sa. De fapt, acest principiu nu face decât să sintetizeze finalitatea precedentelor principii, relevând funcţia – scop la a cărei realizare trebuie să contribuie. Concretizarea acestui principiu implică utilizarea unui instrumentar modern de concepte şi metode, în primul rând de management, dar şi economice, juridice, tehnice, sociologice etc., bazată pe analiza lucidă, sistematică a realităţilor. Obţinerea eficienţei economice este necesar să fie concepută şi realizată într-o viziune nouă, subsumată opţiunii strategice fundamentale a trecerii la economia de piaţă. În stabilirea eficienţei de realizat în cadrul firmei rolul decisiv îl au proprietarii sau reprezentanţii lor. Desigur, cunoaşterea şi însuşirea principiilor de management ale firmelor sunt esenţiale pentru toţi cei implicaţi direct sau indirect în activităţile acestora. tot atât de esenţială este însă şi utilizarea lor adecvată, astfel încât să li se valorifice la un nivel cât mai înalt valenţele de amplificare a competitivităţii ce le sunt proprii. De altfel, asupra acestui complex aspect atrăgea atenţia Henry Fayol încă de la constituirea managementului întreprinderilor ca o ştiinţă, la începutul secolului XX, subliniind că cel mai important fel de cunoştinţe despre principiile conducerii sunt cele privind modul cum trebuie să le aplicăm. Referitor la folosirea principiilor de management în perioada actuală trebuie subliniată necesitatea luării lor în considerare permanent şi intens, a integrării lor organice având în vedere obiectivele şi conţinutul restructurării societăţii şi economiei româneşti în procesul trecerii treptate spre o economie de piaţă şi al democratizării. DEFINIREA ŞI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL FIRMEI Exercitarea funcţiilor şi relaţiilor de management la nivelul fiecărei firme – societate comercială sau regie autonomă – se realizează prin sistemul de management. Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional etc. din cadrul societăţii comerciale sau regiei autonome, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor de management, în vederea obţinerii unei eficienţe cât mai mari. La baza sistemului de management din întreprinderea modernă, competitivă pe plan naţional şi internaţional, se află un complex de principii, reguli, cerinţe care asigură modelarea sa, corespunzător preceptelor ştiinţei managementului. De reţinut că, în conceperea şi realizarea sistemului de management, trebuie luate în considerare elementele specifice fiecărei firme, în special profilul, dimensiunea şi structura resurselor umane, materiale şi financiare, potenţialul şi mentalitatea personalului, poziţia firmei în contextul economic naţional şi – dacă este cazul – internaţional etc. Un rol determinant îl au, adesea, proprietarii sau reprezentanţii lor, fie că acţionează ca manageri executivi sau în calitate de componenţi ai organismelor manageriale participative. Indiferent de caracteristicile agentului economic, sistemul de management cuprinde mai multe componente (vezi pagina următoare) ce se deosebesc în funcţie de natura, de caracteristicile instrumentarului utilizat şi anume: subsistemul organizatoric; subsistemul informaţional; subsistemul decizional; subsistemul metode şi alte tehnici de management; alte elemente de management. Componenţa sistemului de management al firmei, cea mai concretă, o constituie subsistemul organizatoric, ceea ce explică de ce i-au fost consacrate majoritatea primelor studii ale ştiinţei conducerii. Subsistemul organizatoric al firmei constă în ansamblul elementelor de natura organizatorică ce asigură cadrul, combinarea, divizarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă în vederea realizării obiectivelor previzionate. În cadrul sistemului organizatoric al firmei sunt reunite de fapt cele două principale categorii de organizare existente în orice firmă: organizarea formală şi cea informală. Prin organizarea formală definim ansamblul elementelor organizatorice din cadrul firmei, stabilite de către management prin regulamentul de organizare şi funcţionare, organigrame, descrieri de funcţii şi posturi. Din punct de vedere procesual organizarea formală are drept conţinut principal funcţiunile, activităţile, atribuţiile şi sarcinile. Aşa cum consideră în prezent, în cvasi- Sistemul de management totalitate, specialiştii, în cadrul firmelor există, de regulă, cinci funcţiuni: cercetare-dezvoltare, comercială, producţie, financiar-contabilă şi de personal. Structural, conţinutul funcţiunilor întreprinderii este modelat în structura organizatorică, structura sa de rezistenţă. Structura organizatorică este alcătuită din ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât să asigure premisele organizatorice în vederea realizării obiectivelor previzionate. ü hic şi relaţiile organizatorice. Organizarea informală este întotdeauna asociată organizării formale a firmei. În esenţă, organizarea informală rezidă în totalitatea elementelor şi interacţiunilor umane cu caracter organizatoric care se manifestă în mod spontan şi natural între componenţii firmei. Principalele componente ale organizării informale sunt: grupa informală, norma de conduită a grupei, relaţiile informale, rolul informal, leader-ul informal etc. Subsistemul organizatoric al firmei, rezultantă a interacţiunii elementelor organizatorice formale – predominante – cu cele informale îndeplineşte în cadrul societăţii comerciale sau regiei autonome mai multe funcţii: stabileşte principalele componente organizatorice ale firmei în funcţie de amploarea şi natura obiectivelor previzionate, de resursele disponibile şi de viziunea managerială a conducerii de nivel superior; interconectează subdiviziunile organizatorice potrivit anumitor criterii, în vederea asigurării unei funcţionalităţi normale agentului economic; combină resursele firmei cu respectarea anumitor cerinţe, punând pe primul plan competitivitatea organizaţiei; asigură cadrul organizatoric pentru desfăşurarea ansamblului activităţilor întreprinderii, luând în considerarea pe lângă criterii de ordin structural-organizatoric şi pe cele informaţional-decizionale. În concluzie, structura organizatorică constituie armătura de rezistenţă a întreprinderii, prin caracteristicile sale constructive şi funcţionale condiţionând sensibil conţinutul şi eficacitatea activităţilor desfăşurate în cadrul său. Între componentele sistemului de management al firmei, subsistemul informaţional frapează prin dinamism şi flexibilitate pronunţată, rezultat în principal al aplicării spectaculoaselor progrese din informatică. Prin sistemul informaţional se desemnează totalitatea datelor, informaţiilor, circuitelor informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor existente într-o firmă care au drept scop să asigure suportul informaţional necesar pentru previzionarea şi îndeplinirea obiectivelor. Înţelegerea mecanismului informaţional al firmei, a multiplelor funcţii ale informaţiei în cadrul său, este condiţionată de cunoaşterea componentelor subsistemului informaţional. Deşi în această privinţă o perioadă relativ îndelungată au fost opinii diferite între specialişti, în prezent s-a ajuns la un consens asupra elementelor ce constituie componentele de bază ale unui subsistem informaţional, şi anume: data, informaţia, circuitul informaţional, fluxul informaţional, procedura informaţională şi mijloacele de tratare a informaţiei. În cadrul firmei, orice sistem informaţional îndeplineşte mai multe funcţii care exprimă rolul şi contribuţia sa la desfăşurarea adecvată a activităţilor. Sistemul informaţional este necesar să asigure ansamblul informaţiilor pentru iniţierea, fundamentarea şi adoptarea deciziilor de conducere, ceea ce reprezintă conţinutul funcţiei decizionale. Pe măsura creşterii complexităţii şi dinamismului firmelor, a înfăptuirii ,,de facto’’ a economiei de piaţă, ce se reflectă în amplificarea numărului, frecvenţei şi dificultăţii deciziilor, funcţia decizională a sistemului informaţional devine tot mai importantă. În raport în special cu executanţii, sistemul informaţional exercită funcţia operaţională. Aceasta constă, în esenţă, în asigurarea personalului cu ansamblul informaţiilor necesare realizării mulţimii de acţiuni implicate de executarea sarcinilor atribuite. Revoluţia ştiinţifico-tehnică contemporană, împreună cu intensificarea participării la diviziunea internaţională a muncii şi, în special, trecerea la economia de piaţă determină necesitatea posedării de către personalul firmelor a unui volum mare de informaţii care nu privesc direct şi nemijlocit propria unitate. Funcţia de documentare exprimă menirea gnoseologică a sistemului informaţional, vizând furnizarea de informaţii a căror valorificare în interesul firmei, ulterioară şi parţială, pe plan decizional condiţionează sensibil pe termen lung eficienţa firmei. Sistemul informaţional, prin funcţiile sale, are în cadrul societăţii comerciale şi regiei autonome acelaşi rol ca şi sistemul circulator în cadrul corpului omenesc. Asigurarea informaţiei necesare tuturor componentelor întreprinderii este la fel de vitală ca şi irigarea cu sânge a fiecărui organ uman. Subsistemul decizional, constă în ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate în cadrul firmei de manageri. Fiind integral specific managementului, acesta constituie un adevărat sistem de comandă, ce reglează ansamblul activităţilor implicate. Prin intermediul sistemului decizional se exercită toate funcţiile managementului, o pondere superioară înregistrând-o previziunea nelipsită din nici un act sau proces decizional. Puternic condiţionat de calitatea celorlalte componente ale managementului, subsistemul decizional reprezintă partea cea mai activă a sistemului de management, fiind, în ultimă instanţă, determinant pentru obţinerea unui profit ridicat. Prin decizie de conducere sau management, componenta esenţială a sistemului decizional, se înţelege cursul de acţiune ales în vederea îndeplinirii unui anumit obiectiv din cadrul firmei, ce are implicaţii directe asupra cel puţin unei alte persoane, influenţându-i acţiunile şi comportamentele. În cadrul firmei, subsistemul decizional îndeplineşte un rol similar sistemului nervos în corpul omenesc. Aşa cum fără un sistem nervos bine pus la punct omul moare sau este bolnav, neputându-şi exercita funcţiile specifice de odihnă, muncă, distracţie etc., tot la fel şi firma, fără un sistem decizional adecvat, nu poate să funcţioneze eficient. De aici rezultă importanţa sa deosebită pentru societăţi comerciale şi regii autonome. Concret, sistemul decizional îndeplineşte în cadrul firmei următoarele funcţii principale: direcţionează dezvoltarea de ansamblu a firmei şi a componentelor sale. Previ- ziunile pe care se fundamentează evoluţia activităţilor întreprinderii sunt practic ansambluri de decizii strategice, tactice sau curente prin care se stabilesc principalele obiective urmărite, modalităţile principale de acţionat pentru îndeplinirea lor, precum şi resursele umane, materiale, informaţionale şi financiare alocate. În consecinţă, dezvoltarea firmei este prefigurată şi direcţionată prin deciziile de plan; declanşarea acţiunilor personalului din cadrul firmei şi a componenţilor acesteia. Fiecare persoană din cadrul întreprinderii ca şi fiecare compartiment, trece la realizarea sarcinilor de serviciu în baza deciziilor managerilor respectivi, care stabilesc concret ce trebuie făcut, când, unde, cum, cu ce mijloace, ce restricţii sunt etc. prin intermediul deciziilor, preponderent curente şi, mai rar, tactice. Desigur, între aceste două funcţii principale ale subsistemului decizional există multiple interdependenţe, împreună asigurând ansamblul de ,,comenzi’’ indispensabile bunei funcţionări a firmei în condiţiile complexe ale tranziţiei spre economia de piaţă. Subsistemul metode şi tehnici de management sau metodologic este alcătuit din ansamblul metodelor, tehnicilor şi procedurilor utilizate în managementul unei firme. Puternic implicate şi în precedentele subsisteme, metodele şi tehnicile de management se caracterizează prin complexitate şi formalizare, participând la exercitarea fiecăreia din cele cinci funcţii de management. Având un puternic caracter metodologico-instrumental, subsistemul metodologic contribuie sensibil la sporirea raţionalităţii şi, implicit, a eficienţei fiecărui proces de management, la nivelul său fiind cel mai pregnant vizibil tendinţa de profesionalizare a managementului. Componentele principale ale subsistemului metodologic le reprezintă metodele şi sistemele de management propriu-zise, cum ar fi diagnosticarea, delegarea, managementul prin obiective, managementul prin proiecte, tabloul de bord etc. Subsistemul metodelor de management îndeplineşte în cadrul întreprinderii mai multe funcţii, dintre care cele mai importante sunt considerate: asigurarea suportului logistic, metodologic pentru exercitarea ansamblului proceselor şi relaţiilor de management şi pentru principalele subsisteme prin care acestea se operaţionalizează. Calitatea ansamblului sistemului de management al societăţii comerciale şi regiei autonome depinde în bună măsură de gama metodelor şi tehnicilor de conducere încorporate. Sintetizând de o manieră riguroasă anumite abordări ale managementului, care în procesul practicii sociale s-au dovedit eficace, metodele şi tehnicile de management constituie instrumentarul de neînlocuit pentru operaţionalizarea proceselor şi relaţiilor de conducere. În perioada contemporană este de neconceput funcţionarea managementului unei întreprinderi fără folosirea frecventă a metodelor: şedinţa, diagnosticarea, delegările, graficul de muncă al conducătorului etc. Scientizarea muncii de management constituie o altă funcţie a acestui subsistem. Dovada cea mai vizibilă a trecerii la managementul ştiinţific a reprezentat-o apelarea la scară largă la metode şi tehnici de conducere folosite în mod adecvat. Ulterior, trecerea la profesionalism în domeniul managementului este marcată de constituirea unui corp de cunoştinţe şi metode de conducere bine conturat, a căror aplicare necesită manageri special pregătiţi, în măsură să determine pe această bază obţinerea unei ridicate competitivităţi în domeniul condus. În acest domeniu există foarte mari posibilităţi de progres, informatizarea, cibernetizarea şi robotizarea societăţilor comerciale şi a regiilor autonome, remodelarea activităţilor acestora corespunzător cerinţelor economiei de piaţă fiind indisolubil condiţionate de adoptarea unor noi metode de management, concomitent cu modificarea substanţială a conţinutului şi modalităţilor de utilizare a instrumentarului actual de management. Subsistemul metodelor de management are şi menirea de a dezvolta potenţialul personalului managerial şi de execuţie din firme. Dimensiunea umană specifică proceselor şi relaţiilor de management se reflectă şi în faptul că acestea au multiple consecinţe asupra componenţilor întreprinderii, atât în calitate de titulari ai anumitor posturi de conducere, cât şi de oameni cu personalitate proprie. În virtutea acestei determinări, conceperea şi utilizarea subsistemului metodelor de management este necesar să aibă în vedere o mai bună evaluare, folosire şi dezvoltare a potenţialului profesional al fiecărui salariat, ceea ce condiţionează performanţele actuale şi de perspectivă ale firmei. Concomitent, trebuie avut permanent în vedere că fiecare titular al unui post reprezintă o personalitate aparte cu aspiraţii, posibilităţi, caracteristici şi necesităţi extraprofesionale specifice, a căror luare în considerare este necesară pentru funcţionalitatea şi profitabilitatea societăţilor comerciale şi regiilor autonome. Delimitarea şi definirea subsistemelor de management ale firmei sunt de natură să explice mecanismele prin intermediul cărora se exercită procesele şi relaţiile de management şi modalităţile cele mai raţionale de acţiune în vederea asigurării competitivităţii firmelor în condiţiile dure ale trecerii la economia de piaţă. PAGE - PAGE 3 - SUBSISTEMUL INFORMAŢIONAL SUBSISTEMUL DECIZIONAL SUBSISTEMUL ORGANIZATORIC SUBSISTEMUL METODE ŞI TEHNICI DE MANAGEMENT ALTE ELEMENTE ALE SISTEMULUI DE MANAGEMENT 쥁`