Referat Calitatea Marfurilor Alimentare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Calitatea Marfurilor Alimentare si de asemenea puteti face Download Referat Calitatea marfurilor alimentare

Citeste fragmente din Referat Calitatea Marfurilor Alimentare

Calitatea mărfurilor alimentare I Obiectul de studiu al merciologiei Merciologia este o disciplină cu caracter economic al cărei obiect îl constituie studierea proprietăţilor mărfurilor, în strânsă legătură cu calitatea, determinată de acestea. Etimologic, denumirea de merciologie provine din latinescul mercis, „marfa” si grecescul logos, „ştiinţa” formându-se cuvântul compus „merciologie” Creşterea producţiei de bunuri de larg consum a determinat, din vremuri îndepărtate, apariţia unei activităţi de comerţ a cărei organizare şi desfăşurare a justificat necesitatea creării de şcoli comerciale capabile să pregătească elevii în probleme legate de „studiul mărfurilor”, aşa cum a fost denumită această disciplină în trecut . Marfa, ca produs al muncii şi obiect al activităţii de comerţ, reprezintă unitatea a doi factori, valoarea de întrebuinţare şi valoarea. Merciologia studiază numai valoarea de întrebuinţare a mărfurilor, adică gradul sau nivelul în care o marfă satisface nevoile de consum. Ea studiază astfel, atât factorii care influenţează această valoare cât şi posibilităţile de creştere a nivelului calitativ al acestora . II Noţiuni generale despre marfă. Clasificarea mărfurilor Marfa, ca produs al muncii, are o anumită valoare a cărei mărime este determinată de valoarea materiilor prime şi auxiliare introduse în fabricare, de uzura aparatelor şi a instalaţiilor tehnologice folosite, de timpul de muncă necesar pentru producerea ei, de valoarea ambalajelor folosite etc. Toate acestea, însumate, determină valoarea mărfii şi se exprimă prin preţ. Mărimea valorii exprimată prin preţ este însă stabilită şi în funcţie de modul cum marfa satisface o anumită necesitate a omului, adică în funcţie de valoarea de întrebuinţare. Mărfurile sunt grupate după anumite criterii: după felul materialelor utilizate, pot fi naturale şi sintetice; după stadiul de prelucrare şi folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate şi produse finite; după destinaţie pot fi: îmbrăcăminte, materiale sportive, de uz casnic, etc. Clasificarea mărfurilor cuprinde: sectorul – alcătuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul „produse alimentare”) grupa – o parte din sector (de exemplu, grupă „carne şi produse din carne”) subgrupa – o parte din grupă (de exemplu, subgrupa „produselor din carne” o formează „preparatele din carne”). III Calitatea mărfurilor şi factorii care o influenţează Calitatea produselor este definită prin totalitatea însuşirilor concrete ţi a caracteristicilor care determină utilizarea lor în raport cu scopul pentru care au fost create, precum si eficienţa lor economică. De pildă, însuşirile concrete care definesc calitatea unui produs alimentar în funcţie de natura lui, sunt: organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar. Calitatea unei mărfi, aşa cum rezultă din definiţia de mai sus, este determinată de: parametrii tehnici (funcţionalitate, rezistenţă la uzură, etc.), parametrii economici (consum de energie, de materii prime), parametrii estetici (aspect, culoare, formă). Calitatea produselor prezintă o deosebită însemnătate pentru întreaga societate, deoarece are efecte favorabile în toate domeniile activităţii economice. De aceea această noţiune care exprimă unitatea însuşirilor esenţiale ale mărfurilor a căpătat importanţă majoră fiind reglementată prin legea calităţii. La nivelul comerţului, s-au înfiinţat, în cadrul întreprinderilor comerciale laboratoare de control a calităţii produselor, servicii de calitate şi comisii de recepţie pe grupe de mărfuri, care au obligaţia să stabilească calitatea mărfurilor la primire, precum şi să urmărească modul cum produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător. Calitatea mărfurilor este determinată de o serie de factori ca: materia primă, procesul tehnologic, ambalajul, marcarea, transportul, păstrarea. Toţi aceşti factori formează conţinutul unor documente, elaborate la nivel central şi denumite standarde de stat. Ele prescriu condiţiile de calitate a mărfurilor. 3 3 3 3 3 3 3 3 Â ᠀ucrătorului din comerţ. Primul factor cu influenţă hotărâtoare asupra calităţii îl formează materiile folosite, denumite, după contribuţia ce o au în obţinerea produsului, materii prime şi materii auxiliare. Procesul tehnologic cuprinde un ansamblu de operaţii desfăşurate pe baza unor reţete de fabricaţie sau a unui proces tehnologic. În cadrul acestuia o contribuţie hotărâtoare o au starea de funcţionare a aparatelor cât şi forţa de muncă (lucrătorul). Ambalajul. Acest factor implicat în definirea calităţii este tot o marfă. El se obţine în întreprinderi speciale, din materii prime diferite, în forme, mărimi şi culori variate, în funcţie de produsul ambalat. Ambalajul are influenţă pozitivă asupra produsului atunci când întruneşte următoarele condiţii: este bine construit ca să poată asigura integritatea produsului; este neutru faţă de produsul ambalat; corespunde din punct de vedere igienico-sanitar; are însuşiri estetice privind forma, culoarea, capacitatea, ceea ce poate să stimuleze vânzarea produsului; este uşor de manipulat. Rolul ambalajului este acela de a asigura integritatea produsului ambalat şi de a contribui la menţinerea calităţii acestuia pe toată perioada folosirii lui. Ambalajele sunt diferenţiate după mai multe criterii: după felul materialului folosit la confecţionare, ambalajele pot fi: din hârtie, lemn, textile, sticlă, metal, mase plastice sau materiale complexe. după procedeul confecţionării sunt: ambalaje fixe, demontabile, sau pliante. după domeniul de utilizare: ambalaje de transport, de desfacere – prezentare Ambalajul, în general, reprezintă un mijloc de protecţie a mărfii, dar în acelaşi timp, trebuie să fie şi un element de răspândire, de concretizarea a frumosului. Marcarea este factor de calitate cu dublu rol: de informare – indentificare a produsului şi estetic, determinat de varietatea soluţiilor. Formele de marcare sunt: etichete litografiate, care cuprind printr-o grafică estetică şi fotografia produsului ambalat banderole litografiate – folosite de regula la produse zaharoase ambalaje de hârtie superioară (cerată, metalizată) ştanţarea – o imprimare codificată aplicată pe ambalaje metalice sau prin cuvinte, aplicată pe ambalaje din sticlă ştampilarea şi pirogravarea sunt imprimări în lemn, aplicate ambalajelor din acest material. Conţinutul marcării constă în următoarele: elemente de identificare ca: denumirea produselor, denumirea fabricii sau emblema acesteia, cantitatea ambalată, preţul elemente de informare privind compoziţia produsului ambalat, indicaţii de utilizare sau chiar de păstrare Ca factor care influenţează calitatea, marcarea contribuie la creşterea valorii produsului, trezind totodată curiozitatea cumpărătorului. Transportul constituie un sector important al economiei naţionale, care are rolul de menţine calitatea produselor pe perioada efectuării acesteia. Pentru a-şi îndeplini rolul, cu ocazia transportului trebuie să se asigure: mijlocul de transport corespunzător fiecărei grupe de produse; condiţii de temperatură, umiditate, aerisire – specifice grupelor de produse; condiţii de igienă sanitară pe perioada manipulării şi transportului; o aranjare corespunzătoare a ambalajelor care să permită stabilitate pe toată durata transportului. Păstrarea este importantă o etapă importantă a circulaţiei mărfurilor, cu rol determinant asupra calităţii produselor. Se face în spaţii special amenajate. Cerinţele unei bune păstrări a mărfurilor sunt: asigurarea parametrilor de păstrare specifici fiecărui produs (adică temperatură, umiditate, etc.) aranjarea mărfurilor respectându-se vecinătatea admisă între produse, deoarece sunt produse care transmit în spaţiul de păstrare mirosul lor specifice asigurarea condiţiilor de igienă sanitară aranjarea ambalajelor în aşa fel încât să permită exercitarea unui control permanent asupra modului cum produsele îşi menţin calitatea. Cerinţele de păstrare prezintă particularităţi pe grupe de produse, a căror nerespectare reduce perioada de garanţie acordată de producător. Calitatea produselor şi menţinerea ei este influenţată şi de nivelul de pregătire a lucrătorului din industrie şi comerţ. 쥁@