Referat Principalele Avantaje Competitive Ale Coca-Cola Company

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Principalele Avantaje Competitive Ale Coca-Cola Company si de asemenea puteti face Download Referat Principalele avantaje competitive ale Coca-Cola company

Citeste fragmente din Referat Principalele Avantaje Competitive Ale Coca-Cola Company

Principalul avantaj competitiv al Coca Cola company COCA-COLA este o băutură răcoritoare în vârstă de peste 100 de ani şi care a apărut ca orice altceva decât o băutură răcoritoare. Inventată de un farmacist, fost combatant în armata confederaţiei, JOHN STYTH PEMBERTON, COCA-COLA a fost introdusă iniţial ca medicament exotic – ce conţinea atât cocaină din frunzele de coca, cât şi cafeină din fructele de cola. Frunzele de coca erau preferatele indienilor bolivieni, care le mestecau în timp ce munceau. De aici şi numele unuia dintre primii concurenţi ai COCA-COLA, Cola-Bola. COCA-COLA a fost la început un medicament. „O băutură delicioasă, înviorătoare, răcoritoare, fiind un medicament pentru afecţiunile nervoase, dureri, nevralgii, isterii, melancolii”, spunea unul din primele anunţuri publicitare. Pe la începutul secolului, COCA-COLA a început să strălucească. Pe la 1902, cu un buget de 120.000 de dolari pentru publicitate, devenise cel mai cunoscut produs din America. În următorul an, compania renunţă la cocaină, schimbând formula datorită reclamei, dar şi mişcării de temperanţă. În 1907, 825 din cele 994 de ţinuturi din fostele state confederate renunţaseră la alcool. „Cea mai bună băutură de temperanţă din ţară”, clamau panourile publicitare. „Sfânta apă a Sudului”, strigau sudiştii nordiştilor. În 1915 un designer din Terre Haute, Indiana, a realizat o sticlă nouă de 6.5 uncii care a devenit semnul unicităţii COCA-COLA. De-a lungul anilor au fost produse peste 6 miliarde de astfel de sticle. Noul design al sticlei a venit la timp; imitatorii răsăreau peste tot în ţară (numai în 1916, 153 de impostori au fost condamnaţi de tribunal, printre care şi Fig-Cola, Cold-Cola, Cay-Ola, Koca-Nola). În anii douăzeci însă COCA-COLA nu mai avea nici un concurent. Singura problemă a companiei era cum să mărească consumul de băuturi răcoritoare pe cap de locuitor, care a crescut încet de la 2.4 galoane în 1919 la 3.3 galoane în 1929 (astăzi este de 40 de galoane). Reclamele COCA-COLA încercau să stimuleze consumul: „Setea nu cunoaşte anotimp”-1922, „Pauza care te învigorează”-1929. Criza din anii treizeci a ajutat concurenţa, mai ales PEPSI COLA şi ROZYAL CROWN, să urce. Ideea de bază era sticla de 12 uncii care s-a vândut la acelaşi preţ cu sticla COCA-COLA de numai 6.5 uncii. PEPSI COLA a avut ideea încă din 1934, dar abia din 1939 (la sosirea lui Walter Mack) a fost pusă în mişcare. A fost creat şi un cântec de reclamă radio, pe muzica celebrului John Peel: „PEPSI COLA are acum Doişpe uncii, mult mai mult; PEPSI COLA bea şi tu, Tot un bănuţ, dar de două ori mai mult!” A fost o strategie strălucită, executată cu măiestrie; şi-a atins ţinta, mai ales la tineri. În materie de dulciuri sau răcoritoare, cei mici vor mai degrabă cantitate decât calitate. Şi totul s-a făcut cu un buget pentru publicitate foarte limitat. În 1939 COCA-COLA a cheltuit 15.000.000 de dolari pentru reclamă, iar PEPSI COLA - 600.000. Acum COCA-COLA erau la serviciu: nu puteau creşte cantitatea decât dacă renunţau la mai bine de un miliard de sticle de 6.5 uncii. Nici preţul nu puteau să-l scadă, din cauza sutelor de mii de automate de o fisă. Principiul numărul doi al ofensivei: „Găseşte o slăbiciune în puterea liderului şi atacă în acel punct.” PEPSI COLA lansase un atac clasic pe flancuri, la preţ, dar a fost mai mult de atât, transformându-se într-o ofensivă direcţionată spre centrul puterii COCA-COLA. Cei din Atlanta considerau în mod evident că puterea lor consta în sticla de 6.5 uncii; o utilizau în fiecare reclamă şi chiar au înregistrat-o ca marcă. Raymond Loewy a numit-o „cel mai perfect ambalaj de pe piaţă”. Compania PEPSI a transformat această putere într-o slăbiciune: sticla perfect proiectată pentru 6.5 uncii nu putea fi mărită la 12 uncii. Astfel, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial PEPSI COLA a depăşit atât pe ROYAL CROWN cât şi pe DR. PEPPER, devenind numărul doi. Principiul defensiv numărul doi: „Cea mai bună strategie defensivă este curajul de a ataca singur:” COCA-COLA ar fi trebuit să se atace singură cu un nou produs înainte ca să o facă PEPSI, iar momentul ideal pentru a lansa un astfel de produs cu preţ scăzut după ideea PEPSI ar fi fost la începutul crizei din anii ’30 (Double Cola, un produs de astăzi al COCA-COLA, ar fi fost un nume perfect). La scurt timp după război COCA-COLA revine; economia se întorsese împotriva PEPSI. Pe măsură ce creşteau preţul la zahăr şi costurile muncii, la fel creştea preţul unei sticle de PEPSI (la început 6, apoi 7 cenţi). „Tot un bănuţ, dar mai mult” a devenit „de două ori mai mult şi mai bun”. Apoi PEPSI şi-a schimbat concentrarea, de la consumul pe piaţă la consumul privat, vânzând aparate pentru făcut PEPSI la domiciliu, introducând şi o sticlă mai mare. „Fii sociabil” era noul slogan PEPSI, în timp ce strategia de marketing se concentra acum pe vânzări în supermarket-uri; iar efortul i-a fost răsplătit. COCA-COLA a început anii ’50 de la scorul de 5 – 1 în favoarea ei. La începutul anilor ’60 PEPSI redusese handicapul la jumătate. Cât putea rezista COCA-COLA unor sticle mai mari? Momentul adevărului a fost în 1954: vânzările COCA-COLA au scăzut cu 3%, iar cele ale PEPSI au crescut cu 12%. Anul următor însă COCA-COLA a lansat blitzkreig-ul: sticle de 10, 12 şi 26 uncii. Pe măsură ce sticlele vechi se goleau, ele erau scoase din uz şi sticla celebră de 6.5 uncii a intrat definitiv în istorie. Şi în fiecare an sloganul se schimba în funcţie de metodele companiei de a contraataca mişcările PEPSI: „COCA-COLA face ce lucrurile bune să fie şi mai bune”-1956, „Semnul bunului gust”-1957, „Gustul răcoritor şi înviorător”-1958, „Te înviorează cu adevărat”-1959. Toate aceste schimbări erau rodul confuziei care domnea la Atlanta. Sticlele mai mari au fost „unu” iar generaţia PEPSI a fost „doi” din „un-doiul” cu care PEPSI cu care PEPSI a lovit-o decisiv pe COCA-COLA. Găsirea slăbiciunii din puterea liderului este principiul cheie al marketingului de război. În ce constă puterea COCA-COLA? A fost prima băutură cola, fiind pe piaţă de mai mult timp decât PEPSI. Această autenticitate era un semn clar al puterii evidente a COCA-COLA, dar avea şi un rezultat mai puţin vizibil. Cei în vârstă erau potenţialii consumatori de COCA-COLA; cei tineri erau mai probabil consumatori de PEPSI. Mai mult, sticlele mai mari îi atrăgeau pe tineri. Ce adult putea să dea pe gât o sticlă de 12 uncii ca un adolescent? Prima expresie a acestui concept a apărut în 1961: „PEPSI, pentru cei care gândesc tinereşte”. În 1964 ideea a căpătat aripi cu clasicul „Trezeşte-te la viaţă, eşti generaţia PEPSI”. Intenţia noii strategii PEPSI era să facă concurenţa să pară complet depăşită; lucru pe care l-a şi făcut, dar a avut şi un alt efect psihologic la fel de valoros. A profitat de avantajul tradiţionalei rivalităţi dintre tineri şi vârstnici: cum COCA-COLA beau mai multe persoane în vârstă, tinerii îşi pot exprima rebeliunea bând PEPSI. Această strategie a dat roade, poziţionând-o pe PEPSI pe primul loc în topul preferinţelor tinerilor. În timp ce COCA-COLA îşi îngroapă clienţii, se nasc noi clienţi PEPSI. De asemenea PEPSI utilizează în mod inteligent muzica, forma tradiţională de rebeliune a tinerilor, ca o componentă cheie a strategiei sale. PEPSI utilizează staruri ale muzicii pop ca Michael Jackson sau Lionel Richie. Adultul îl vede şi se întreabă: „Cine mai e şi ăsta?” Noul slogan PEPSI „alegerea unei noi generaţii” este o altă expresie a acestei strategii, care este punctul de atac împotriva „moşilor” care beau COCA-COLA. Dar, ca multe alte companii, PEPSI îşi uită frecvent strategia proprie. În ultimele două decenii PEPSI a utilizat această idee în numai o treime din perioadă. Două treimi au fost utilizate pentru alte campanii: „Gustul care bate alte cola, PEPSI ţi-l oferă”-1967, „Ai multe de trăit, PEPSI are multe de oferit.”-1969, „PEPSI, acum!”-1983. Pentru un produs de larg consum schimbarea strategiei de publicitate în fiecare an este o mare greşeală; nu trebuie să-ţi schimbi strategia decât atunci când treci la alt tip de război de piaţă. Desigur, din punct de vedere tactic, cuvintele, imaginile, muzica se pot schimba ori de câte ori este necesar. Dar nu şi strategia. Eforturile constante ale PEPSI au erodat încet, dar sigur poziţia COCA-COLA. De la 2.5 la 1 în 1960 la 1.5 la 1 în 1985. De-a lungul anilor COCA-COLA a ratat oportunitatea de a bloca PEPSI, neintroducând un nou produs într-o sticlă mai mare. „Tot un bănuţ, dar de ori mai mult” putea fi valabil şi pentru COCA-COLA. Dar în 1970 COCA-COLA şi-a descoperit strategia defensivă potrivită – de a fi lider: „ESTE ADEVĂRATĂ!” Prin implicaţie, toate celelalte băuturi răcoritoare nu erau decât imitaţii ale COCA-COLA, ceea ce de altfel este adevărat. Strategia „Este adevărată!” a profitat şi de publicitatea despre „Merchandise 7x”, formula secretă a COCA-COLA. De la dr. Pemberton se pot număra pe degetele unei singure mâini numărul celor care cunosc formula secretă 7x. acest tip de publicitate este inestimabil deoarece captează imaginaţia publicului. În anul 1982 COCA-COLA a atins culmea insipidităţii cu sloganul „COCA-COLA este…” Chiar dacă au renunţat la „este adevărată” de ani de zile, ideea nu s-a pierdut. Întreabă cine-i adevărată pe oricine şi ţi se va răspunde „COCA-COLA”. Întreabă „Cine este?” şi vei vedea cât de mulţi oameni ştiu răspunsul. O altă mişcare strategică a companiei PEPSI merită toată atenţia. Numită „provocarea PEPSI”, ea constă în testarea a două cola nenumite, legaţi la ochi. În aceste teste degustătorii preferă PEPSI în raport de 3 la 2 cu COCA-COLA, rezultat trâmbiţat imediat în toată mass-media. A fost o strategie bună? Poate, deoarece exploatează un punct slab al concurenţei. Deoarece PEPSI este cu circa 9% mai dulce decât COCA-COLA, gustul favorizează PEPSI. Dar nu este bună ca al doilea front în strategia ofensivă. Un număr doi nu-şi permite două campanii: principiul numărul trei – „Lansează-ţi atacul pe un front cât mai îngust posibil:” Spre sfârşitul anului 1997, sectorul băuturilor răcoritoare a avut de suportat neajunsurile unui anotimp neprielnic, iarna, în luna ianuarie volumul vânzărilor urmând, pe ansamblu, o curbă descendentă. Pentru a depăşi aceste dificultăţi, dar şi pentru a veni în sprijinul consumatorilor, marile companii producătoare au iniţiat ample campanii de promovare a produselor. ø „Pe hârtie”, cele două companii sunt foarte diferite. Cu 66% din vânzări (17 miliarde USD) şi 75% din profituri în afara Statelor Unite, COCA-COLA rămâne o companie mondială. Foarte centralizată (toate deciziile se iau la Atlanta, în clădirea COCA-COLA), ea realizează, la 114 ani, 100% din activitate în sectorul băuturilor. În 1997 COCA-COLA, care comercializează peste 160 de băuturi diferite, printre care Sprite, cafeaua Georgia, apa de masă Bonaqua, a vândut pentru prima dată un miliard de băuturi pe zi în întreaga lume. Din ce în ce mai implicat în gestionarea activităţii sale de îmbuteliere (participare, control al managementului), „căpcăunul din Atlanta”, care îşi adjudecă, după analişti, 51% din piaţa mondială a băuturilor răcoritoare, nu revendică totuşi decât 2% din pieţele planetei pentru băuturile nealcoolice, căci nu mai există decât apa gazoasă, cafeaua, ceaiul sau apa de la robinet, aceştia fiind nişte concurenţi de neînvins: „Vom înlocui ceaiul englezesc de la ora cinci cu o COCA-COLA rece”, afirmă Bill Casey, patronul zonei Europa. În faţa acestei maşini de război, a cărei valoare bursieră, sub imperiul fostului său PDG, Roberto Goizueta (care a decedat în 1977), s-a multiplicat cu 40 în 15 ani, Pepsi Cola joacă pe calea diversităţii. Jumătate din cele 18 miliarde de USD ale cifrei de afaceri provine din activitatea sa în domeniul biscuiţilor aperitiv, după reţeta Frito-Lay, O redută foarte profitabilă, unde firma este lider mondial. Până în 1997, PEPSI COLA deţinea în portofoliu şi restaurantele Kentuky Friend Chicken, Pizza Hut şi Taco Bell. Mai tânără decât vechiul său inamic (doar 102 ani), PEPSI a fost inventată tot de un farmacist. Momentan marca albastră deţine doar 30.5% din piaţa americană, faţă de 43% COCA-COLA. Dar în afara Statelor Unite ea este mult mai departe: pe întreaga planetă ea este vândută între 3-3.5 produse COCA-COLA. Cele două companii se detaşează însă în domeniul imaginii; sponsor al Jocurilor Olimpice, al Cupei Mondiale de Fotbal sau al Turului Franţei, compania COCA-COLA rămâne fidelă strategiei sale, de a-şi lega numele de toate marile întâlniri ale sportului mondial. Pe de altă parte, PEPSI preferă starurile: de la cântăreaţa Janet Jackson la fotbaliştii Roberto Carlos şi David Beckham. Dar şi această companie mizează pe sport: la jumătatea lui februarie 1997, contra unui cec de 7.3 milioane USD pe an, PEPSI a monopolizat drepturile Campionatului de Fotbal din China. Totuşi anul 1998 a marcat o pauză severă în lupta companiilor. Criza pieţelor de desfacere a produs o cădere de 15% a profiturilor COCA-COLA, obişnuită de 15 ani cu creşteri anuale de 20% privind rezultatul net. Beneficiile grupului PEPSI COLA au scăzut şi ele cu 7%. Ca obiective viitoare, firmele visează să transforme China (5 litri de băutură gazoasă pe locuitor şi pe an) sau India (1.2 litri) în imensa America (190 litri pe locuitor şi pe an). În 2000, după revista „Beverage Digest”, cele două companii au cheltuit peste 3.3 miliarde USD pentru publicitate. PEPSI anunţă că va sponsoriza Campionatul Rus de Fotbal, în timp ce COCA-COLA se grăbeşte să sponsorizeze echipa naţională a balonului rotund şi Supercupa (Campionatul de Fotbal American). „Spre deosebire de majoritatea sectoarelor industriale, tehnologia nu este decisivă în războiul COCA-COLA – PEPSI COLA”, explică la New York Andrew Conway, analist la Morgan Stanley. „Imaginea contează mai mult”. Conway a calculat că în 2000 COCA-COLA a cheltuit, pentru fiecare băutură vândută, aproape 35 centime în marketing. La ultima Cupă Mondială de Fotbal, COCA-COLA a investit 50 de milioane USD în „acompaniament media”, numai pe piaţa franţuzească, faţă de 6.5 milioane de către PEPSI. Aceasta din urmă joacă pe cartea „tânăr şi rebel”. „Ţinta noastră? Tinerii între 15-25 ani” confirmă Massimo D’Amore, patron la secţia de marketing internaţional. După „Generaţia PEPSI” şi „Generation Next”, marca albastră va înghiţi un miliard de franci într-o nouă campanie angajată de francezi la agenţia CLM – BBDO şi desfăşurată în 157 de ţări (dar mai puţin în Statele Unite). Sloganul său: „Cere mai mult!”. De acum trei ani numărul consumatorilor de băuturi răcoritoare se va dubla în ţările în curs de dezvoltare. „Cu această campanie vrem să seducem”, explică Christophe Lambert, patronul CLM – BBDO. Au fost filmate nouă spoturi, printre care şi cu Janet Jackson sau cu echipa de fotbal Manchester United. Această grijă constantă pentru diferenţiere se regăseşte şi în strategiile de comunicare ale celor două mărci: PEPSI mizează pe staruri în timp ce COCA-COLA pariază pe evenimente, PEPSI consideră că starurile sunt efemere în timp ce COCA-COLA a preferat întotdeauna evenimentele sportive. Firma din Atlanta, parteneră FIFA din 1978, a semnat acum doi ani un contact de sponsorizare pentru următoarele două ediţii ale Cupei Mondiale la Fotbal; sumă estimativă – 10 milioane USD pe an. Cu Pepsi One grupul new-yorkez vizează un miliard cifră de afaceri. Desigur, COCA-COLA va face totul pentru a împiedica atingerea acestui obiectiv. „Dacă nu puteşi să-i bateţi, cumpăraţii!”. Acest credo este aplicat de COCA-COLA întotdeauna când are posibilitatea să atace PEPSI. Pentru a rămâne în cursă, PEPSI a trebuit să adopte o metodă radicală: copierea organizării industriale a inamicului. Un fapt se ignoră adesea: îmbutelierea constituie nervul războiului în domeniul cola. Pentru a-şi nimici concurenţa, COCA-COLA a construit o maşinărie redutabilă botezată „Sistemul Cola” care-i permite să-şi decupleze forţa de lovire cu cheltuieli mai mici, căci firma din Atlanta nu-şi vinde direct băuturile. Ea furnizează sirop concentrat celor 1000 de îmbuteliatori instalaţi în 200 de ţări. Aceştia adaugă apă gazoasă şi se ocupă de distribuţie, încasând o parte din beneficii. Având în vedere productivitatea, într-adevăr, fuziunile dintre îmbuteliatori sunt puternic încurajate sau chiar impuse de „gigantul roşu”. În Statele Unite numărul îmbuteliatorilor a scăzut în 30 de ani, de la 3000 la 278, firma bazându-se acum pe 11 „îmbuteliatori ancoră” care realizează 45% din vânzările sale de băuturi din întreaga lume. Unii sunt veritabili „monştri”. Cu toate acestea, întreprinderile COCA-COLA se află sub o strictă supraveghere: capitalul său este deţinut 44% de COCA-COLA şi toţi directorii au fost formaţi în Atlanta. Cea de-a doua cheie a dispozitivului este tocmai controlarea îmbuteliatorilor. Până în 1981, COCA-COLA se mulţumea să-şi vândă siropul prin franciză. Dar în anul 1999, pentru prima dată firma preluat părţile de capital (30%) de la unul dintre ei, în Filipine, care era considerat prea puţin performant. Trei ani mai târziu „gigantul din Atlanta” şi-a dublat în această ţară partea sa de piaţă, strivindu-şi adversarii. PEPSI a preferat mult timp o organizare mai simplă: fie că-şi controla direct îmbuteliatorii (care dţin 37% din vânzările actuale), fie că se baza pe unul sau mai mulţi francizori din zonă. Acest sistem prezintă însă mari inconveniente: el obligă firma PEPSI să imobilizeze mult capital, ceea ce privează de bani lichizi pentru a putea investi în îmbiteliatori. Rezultat: simţindu-se neputincoişi în faţa maşinilor bine rodate din tabăra adversă, francizorii de la PEPSI şi-au înteţit în ultimul timp şi loviturile pe la spate. Pe frontul din est, de la Moscova la Budapesta, războiul băuturilor răcoritoare atinge paroxismul. Din 1991, cei doi rivali au cheltuit 3.3 milioane USD pentru construcţia de uzine, plasamentul reţelelor de distribuţie tentaculare, acţiuni de sponsorizare. Şi peste tot cu acelaşi rezultat: victoria companiei COCA-COLA. Un exemplu elocvent ar fi în Rusia unde, în 1991, se vindeau cinci PEPSI pentru o COCA-COLA, ca la sfârşitul anului 1996 raportul să fie de 6 la 1 pentru COCA-COLA. Fantastic este că în şapte ani, numai în Rusia, COCA-COLA a investit 650 milioane USD, construind 12 uzine de îmbuteliere, adesea într-un timp record (uzina din Rostok a fost pusă în funcţiune la şapte luni de la începerea construcţiei); din 1996 efectovele COCA-COLA în Rusia au crescut de la 3500 la 10.000 de persoane. În faţa acestei situaţii, PEPSI a folosit mai întâi artileria marketingului: concerte gratuite ale pop-starurilor internaţionale, cosmonauţii staţiilor MIR savurându-şi sticla de PEPSI în direct la TV...Dar în zadar. La sfârşitul anului 1996 PEPSI a anunţat construcţia a 11 uzine până în anul 2001, investiţiile ridicându-se la suma de 510 milioane USD. În prezent, eforturile numărului doi pe piaţa cola se concentrează pe ultima ţară unde PEPSI mai rezistă încă „atacului roşu”, Ungaria. În această ţară de zece milioane de locuitori, unde fiecare dintre ei bea 73 de litri de cola pe an (mai mult decâ un californian), nu se vând decât 1.4 băuturi răcoritoare COCA-COLA pentru un produs PEPSI. Iar albaştrii nu vor să renunţe la nimic: preţuri mici (o sticlă de 2l de PEPSI costă 61 de cenţi, faţă de 73 de cenţi pentru o COCA-COLA), o avalnşă de premii (cupoane care oferă tricouri sau week-end-uri la schi). PEPSI a negociat de asemenea cu distribuitorii maghiari, grupul Julius Meinl (160 de magazine), 80% din spaţiul rezervat băuturilor răcoritoare din localuri; în schimb, îi varsă acestui club o rentă de 1.6 miloane pe an. În faţa acestei ofensive, COCA-COLA a reacţionat prin organizarea, la sfârşitul lunii ianuarie, o loterie gigant, distribuind peste 540.000 USD drept premiu. Sub dopurile sticlelor se ascundeau pastile plastifiate cu câştiguri de 41.000 USD (salariul mediu în Ungaria este de 350 USD). COCA-COLA a creat de asemenea, la 100 km depărtare de Budapesta, un parc de distracţii nautice, cu plajă artificială, animaţie şi concerte. Intrarea este gratuită. În 1998, 9% din populaţia maghiară a frecventat „Băile COCA-COLA”, care costă filiala maghiară 2% din cifra sa de afaceri anuală. Ceea ce contează pentru COCA-COLA este să-i facă în ciudă companiei PEPSI COLA, al cărei festival rock de pe Insula Dunării atrage în fiecare vară 250.000 de fani. Acest război ştim că a început, dar nu ştim şi poate nu vom şti niciodată când se va termina şi cu a cărei victorie. Important de reţinut este faptul că în lume supremaţia la băuturile răcoritoare carbogazoase o deţine COCA-COLA; acest fapt se datorează în principal imaginii companiei şi nu caracteristicilor produselor. PAGE 쥁@