Referat LIMBAJUL JURNALISTIC

Mai jos puteti citi fragmente din Referat LIMBAJUL JURNALISTIC si de asemenea puteti face Download Referat LIMBAJUL JURNALISTIC

Citeste fragmente din Referat LIMBAJUL JURNALISTIC

LIMBAJUL JURNALISTIC: ÃŽNTRE STRATEGIILE SENZAÅ¢IONALULUI ÅžI TENTAÅ¢IA CLIÅžEULUI   Multe din caracteristicile stilului jurnalistic sunt determinate de nevoia fundamentală a publiciÅŸtilor de a furniza elemente noi, de a produce surprize, pentru a trezi interesul cititorului ÅŸi a continua o comunicare mereu ameninÅ£ată de grabă, plictiseală, suprasolicitare. Cum noutatea nu apare totdeauna în idei sau în informaÅ£ii – puÅ£ine ÅŸi repetitive, în sfera vieÅ£ii cotidiene –, căutarea ineditului se transferă adesea asupra limbajului. Pasiunea jurnalistică pentru neologismul ÅŸocant e bine cunoscută; a fost remarcată de asemenea, în presa românească de după 1989, prezenÅ£a jocului de cuvinte, dezvoltată dintr-o puternică explozie de subiectivitate ÅŸi de inventivitate lexicală. O sursă stabilă de pitoresc lingvistic pare să o constituie acum limbajul popular, familiar ÅŸi mai ales cel argotic, având printre trăsăturile lor esenÅ£iale tendinÅ£a spre inovaÅ£ie, spre permanentă reîmprospătare. Trăsăturile cel mai des invocate (ÅŸi criticate) ale jurnalismului autohton privesc caracterul lui „folcloric“, afectiv, narativ ÅŸi gnomic.     1. Retorica titlurilor   Dintr-o analiză strict lingvistică sau mai larg semiotică a titlurilor din presa românească actuală pot rezulta multe lucruri interesante; titlurile sunt un indicator al intenÅ£iilor ÅŸi al competenÅ£elor de comunicare manifestate în spaÅ£iul public. Fără a nutri ambiÅ£iile unui studiu sistematic, sugerăm doar câteva teme de investigaÅ£ie, pe baza unor observaÅ£ii asupra formelor ÅŸi strategiilor de intitulare ale articolelor din cotidiene, deci din presa cu publicul cel mai larg ÅŸi mai eterogen HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn1#_ftn1" o "" [1] .   Titluri verbale ÅŸi titluri nominale   Stilul nominal HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn2#_ftn2" o "" [2] – specific, e drept, titlului în genere (fapt ilustrat, de pildă, de Hoek 1981, într-o cercetare dedicată integral „titrologiei “ ), dar mai ales celui de carte – a fost foarte răspândit în presa românească din timpul totalitarismului ÅŸi era încă predominant în paginile ziarelor de la începutul lui 1990. Pentru tendinÅ£a de evitare sistematică a frazei vii, a enunÅ£ului complet, cu un verb care să fixeze acÅ£iunea în timp ÅŸi în spaÅ£iu ÅŸi să-i evoce agenÅ£ii individualizaÅ£i, stau martore sutele de titluri din anii 50- 80, de genul „Bogat ÅŸi însufleÅ£itor raport muncitoresc “ , „O artă a conÅŸtiinÅ£ei patriotice, revoluÅ£ionare “ etc. ÃŽn stilul publicistic al „limbii de lemn “ se strecura, cel mult, câte unul dintre verbele a căror valoare abstractă le permite să se transforme în simplu instrument de conectare, uneori de echivalare, a două formule fixe, a două lozinci: demonstrează, constituie, asigură ÅŸ.a. ExcepÅ£iile se întâlneau cel mult în rubrica sportivă („Echipa României s-a calificat… “ ) sau în pagina externă („În Japonia a fost construit…“) – singurele care mai aveau acces la eveniment ÅŸi la temporalitate. Tiparul de departe cel mai răspândit a fost cel al construcÅ£iilor interpretabile ca apoziÅ£ionale sau ca eliptice, cu structura specifică unor definiÅ£ii: „Femeile – prezenţă activă în… “ ; „Munca, factor hotărâtor… “ ; „Realegerea, chezăşie sigură a… “ etc. După decembrie 1989, modelul ultra-uzat a continuat să apară, nu întâmplător însoÅ£it de metaforismul convenÅ£ional ÅŸi rudimentar: „IniÅ£iativa fiecărui ţăran, «răsadul» cel mai preÅ£ios din grădinile de legume “ (Adevărul 27.01.1990) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn3#_ftn3" o "" [3] . Majoritatea presei româneÅŸti a început însă, prin reacÅ£ie, un proces de dinamizare a titlurilor; enunÅ£ul de tip verbal („Pe cine apărau atacatorii? “ – RL 4.02.1990) avea să devină în scurt timp modelul dominant. PrezenÅ£a verbului într-un titlu e simptomatică pentru definirea unei atitudini de aderare la real ÅŸi de individualizare a actului de comunicare. Se ÅŸtie că doar enunÅ£ul are valoare de adevăr: titlurile nominale riscă să rămână în domeniul sensurilor abstracte ÅŸi generale, al potenÅ£ialităţilor care nu ating criteriul adevărului, al corespondenÅ£ei cu realitatea.  Desigur, este esenÅ£ială distincÅ£ia dintre diversele modalităţi discursive, titlul adaptându-se ÅŸi tipului de text, sugerând deci tonul predominant deliberativ, argumentativ sau informativ al unui articol. E foarte normal ca un text teoretizant să se intituleze „Câteva întrebări “ (RL 4.02.1990) sau „Dialogul intoleranÅ£ei “ (Adevărul 4.02.1990). Sub alte titluri, la fel de generale – „Nevoia vitală de dialog “ (RL 3.02.1990), „Pentru un dialog constant ÅŸi creator “ (Adevărul 3.02.1990) – se ascund însă informaÅ£ii de alt tip, interviuri ÅŸi declaraÅ£ii ale unor persoane cu identitate precisă. OpÅ£iunea apare ca un refuz de a oferi cititorului un minimum necesar de informaÅ£ie particularizată (numele proprii în primul rând, determinarea exactă a unui fapt, a participanÅ£ilor ÅŸi a circumstanÅ£elor semnificative). Ea poate totuÅŸi rămâne ca o garanÅ£ie de seriozitate a unei orientări jurnalistice care preferă discuÅ£ia generală – chiar cu riscul unei aparenÅ£e plictisitoare – senzaÅ£ionalului ÅŸi dorinÅ£ei de a ÅŸoca ÅŸi a de provoca.  Titlurile verbale s-au impus tot mai mult în anii care au urmat lui 1990, dezvoltându-ÅŸi chiar un model narativ. ÃŽn titlurile – din presa de scandal – pe care Charaudeau 1983 le-a folosit pentru o analiză semiotică a genului discursiv „InformaÅ£ie “ , bazat pe un „contract de autenticitate “ , dominante erau construcÅ£ia activă, cu verbul la prezent, micro-structura narativă ÅŸi cuprinderea în enunÅ£ a relaÅ£iei cauză – efect. De fapt, între titlul ca semn convenÅ£ional ÅŸi titlul ca rezumat informativ există o mare varietate de strategii textuale; ele se exersează, probabil, prin forÅ£a împrejurărilor, din nevoia de a menÅ£ine viu interesul cititorilor ÅŸi după scăderea forÅ£ei de ÅŸoc a evenimentelor. Titlul narativ   Tiparul titlului narativ, folosit intens în presa românească din ultimul deceniu al secolului al XX-lea, cuprinde, într-o propoziÅ£ie sau într-o frază scurtă, rezumatul unei poveÅŸti simple, cu personajele sale principale. Titlurile în trei timpi, impuse chiar de la apariÅ£ia sa (în 1992) de cotidianul Evenimentul zilei ÅŸi imitate apoi de multe alte publicaÅ£ii în căutare de succes la un public cât mai larg, rezumă ÅŸtirea în forma unei micro-naraÅ£iuni centrate pe insolit, pe contraste, pe contrazicerea aÅŸteptărilor cititorului. DeÅŸi par să se supună unei reguli de concizie, titlurile cuprind date care nu au nici un rol în declanÅŸarea ÅŸi în desfăşurarea acÅ£iunii; uneori, chiar date care nu se vor regăsi în text. E una din micile păcăleli ale genului; ea s-ar putea totuÅŸi justifica prin ideea că senzaÅ£ionalul nu aparÅ£ine doar acÅ£iunii în sine, ci ÅŸi relaÅ£iei ei cu un cadru existenÅ£ial mai larg. CircumstanÅ£ele evocate de la început îl implică pe cititor în poveste, oferindu-i un punct de contact cu lumea textului, din propria-i experienţă practică ori culturală: „În ziua alegerilor, / HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn4#_ftn4" o "" [4] Gavrilă Zih din Arad s-a aruncat de pe un viaduct direct în cap “ (EZ 86, 1992, 2); „La 8 km de MirceÅŸti, / val de sinucideri într-o liniÅŸtită comună ieÅŸeană “ (EZ 190, 1993, 2). Legătura pe care alegerile ar putea-o avea cu sinuciderea nu e decât cel mult o sugestie a textului sau o ipoteză de lectură a cititorului; nimic nu dă de bănuit că apropierea de MirceÅŸti ar avea vreo importanţă în creÅŸterea numărului de sinucideri. CircumstanÅ£a temporală ÅŸi cea locală din exemplele de mai sus funcÅ£ionează mai mult ca termeni de contrast: ele încep prin a activa experienÅ£a cliÅŸeizată a cititorului (în ziua alegerilor lumea merge cuminte la vot; la MirceÅŸti e lunca idilică în care Alecsandri scria frumoase poezii), pe fundalul căreia se produce surpriza, faptul care contrazice regula: în loc să mergi la vot, te arunci în cap; zona idilică e bântuită de forÅ£e malefice. Uneori circumstanÅ£a poate fi ÅŸi cauzală: atunci când între cauză ÅŸi efect există deja un contrast suficient de mare; de pildă, cel dintre solemnitatea festivistă a cauzei ÅŸi comicul de situaÅ£ie al efectului: „În cinstea venirii la IaÅŸi a dlui Iliescu / la statuia lui A. I. Cuza, ore în ÅŸir, pompierii au spălat găinaÅ£ul de pe sabia ÅŸi barba domnitorului “ (EZ 176, 1993, 1).   Desemnarea epică   O dată cu ÅŸtirea de senzaÅ£ie, a revenit, în stilul gazetăriei româneÅŸti, tiparul de desemnare a unui eveniment prin nominalizare ÅŸi localizare. Titluri precum Asasinatul din Bulevardul Carol (EZ 505, 1994, 1) sau Misterul scheletului din strada Râşnov (EZ 422, 1993, 1) reiau tradiÅ£ia formulelor ÅŸocante, curente în secolul trecut, parodiate de Caragiale în Groaznica sinucidere din strada Fidelităţii HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn5#_ftn5" o "" [5] sau în ÃŽ nfiorătoarea ÅŸi îngrozitoarea ÅŸi oribila dramă din strada Uranus („… Epilogul dramei din strada Uranus! Mama dramei din strada Uranus! Fratele dramei din strada Uranus! “ ) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn6#_ftn6" o "" [6] . Tiparul desemnării autonomizează ÅŸi reliefează un fapt, transformându-l în eveniment; utilizările sale contemporane mizează probabil ÅŸi pe un efect difuz de trezire a ecourilor de lectură, a conotaÅ£iilor genului senzaÅ£ional (de la romanele de mistere la celebrele Crime din Rue Morgue). Se întâlneÅŸte des o variantă a tiparului de mai sus, ÅŸi mai marcată de apartenenÅ£a la genul jurnalistic: desemnarea unei persoane prin funcÅ£ia sa narativă – de agent al acÅ£iunii violente – asociată identificării spaÅ£iale: oraÅŸ, cartier, stradă. Titlurile vorbesc de Violatorul din Herăstrău („500.000 lei recompensă pentru identificarea violatorului din Herăstrău “ , EZ 285, 1993, 1; „Violatorul din Herăstrău a fost arestat! “ , EZ 306, 1993, 1; după o vreme: „Violatorul din Herăstrău a fost condamnat la 6 ani închisoare “ , EZ 504, 1994, 8), de Strangulatorul sau Sugrumătorul din Labirint („Pe capul strangulatorului din Labirint a fost pusă deja recompensa de 500.000 lei “ , EZ 299, 1993, 1; „Lovitură de teatru: Sugrumătorul din Labirint este soÅ£ul victimei! “ , EZ 303, 1993, 1; „A început procesul «sugrumătorului din strada Labirint», EZ 503, 1994, 8), de Spintecătorul din Rostov (EZ, ediÅ£ia de prânz, mai 1993), de Spărgătorul din BistriÅ£a (UC 5, 1994, 6) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn7#_ftn7" o "" [7] etc. Åži în acest caz acÅ£ionează ecouri ÅŸi analogii îndepărtate (cu „Jack Spintecătorul “ , de exemplu); efecte discret parodice sunt produse de contrastul dintre senzaÅ£ionalul cu aparenţă exotică al faptei ÅŸi banalitatea unor locuri familiare cititorilor. Uneori se mizează pe rezonanÅ£a mitică a unui nume: în cazul Labirintului evitându-se, pe cât e posibil, cuvântul „strada “ . Strategia cea mai interesantă din punct de vedere lingvistic este însă folosirea sufixului de agent -tor: derivatele substantivale pe care acesta le produce presupun în genere o relaÅ£ie constantă (prin durată, repetiÅ£ie) între agent ÅŸi acÅ£iune, nu doar pe cea rezultată dintr-o singură întâmplare. Desemnarea unui ins ca Sugrumătorul din Labirint e decodabilă printr-o perifrază generalizatoare: acesta nu e „cel care a sugrumat “ , ci „cel care sugrumă “ ; este sugerată astfel, printr-o formulă în care se ascunde hiperbola, posibilitatea, chiar probabilitatea repetării actului HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn8#_ftn8" o "" [8] .   Personajele: desemnarea (mai mult sau mai puÅ£in) tendenÅ£ioasă   Nu e nimic nou în a afirma că la aceleaÅŸi persoane sau la aceleaÅŸi întâmplări vorbitorii se pot referi în mai multe feluri ÅŸi că selecÅ£ia unei desemnări sau a unei descrieri dintre mai multe posibile e o formă de manifestare a subiectivităţii în limbaj. O veche problemă teoretică a fost actualizată de cercetările asupra limbajului politic ÅŸi publicistic: în acest caz, alegerea unei „etichete “ sau a alteia pentru persoane ÅŸi evenimente este uneori acceptată – ca un rezultat firesc al existenÅ£ei unor perspective diferite asupra aceleiaÅŸi realităţi –, dar e mai adesea privită cu suspiciune, ca o formă de manipulare ( “ desemnarea tendenÅ£ioasă “ ). Dincolo de o zonă de „normalitate “ relativă (stabilită într-un cadru cultural dat ÅŸi dependentă de context), desemnările deviante presupun o motivaÅ£ie subterană, ascunsă – ÅŸi o intenÅ£ie persuasivă. Discursurile occidentale asupra eticii în presă nu uită să interzică desemnările prin etnie, culoare, religie – care pot activa stereotipuri ale prejudecăţilor etnice, rasiale etc.; în jurnalismul românesc, ele sunt din păcate curente: „Un Å£igan cumpără o viaţă cu 2.000 de lei ÅŸi o aruncă la gunoi “ (Ora 281, 1993, 2); „Criminal turc la volan “ , „Un alt turc omoară oameni nevinovaÅ£i “ (UC 5, 1994, 6) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn9#_ftn9" o "" [9] . ÃŽn ceea ce am numit „titlul narativ “ , desemnarea personajelor se face direct prin numele propriu când acesta e suficient de spectaculos (fie pentru că publicul îl cunoaÅŸte deja, fie pentru că e pitoresc din punct de vedere lingvistic); în caz contrar, ziaristul recurge în mod stereotip la un substantiv comun, însoÅ£it de articolul nehotărât sau, mai rar, de cel hotărât. Nevoia de a nu priva acÅ£iunea de agentul ei se loveÅŸte însă de dificultăţile alegerii unui nivel potrivit de desemnare; acesta ar trebui să evite deopotrivă lipsa de interes a unui termen generic – un om, o persoană –, ca ÅŸi pericolele excesului de particularizare, cu implicaÅ£iile persuasive nedorite HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn10#_ftn10" o "" [10] . Termenii generici nu se potrivesc totuÅŸi în orice context: sunt mai fireÅŸti dacă povestea activează un scenariu „general uman “ („Un om este aruncat din casă în stradă de propriii vecini “ , Libertatea 2173, 1997, 2), dar par să ofere prea puÅ£ină informaÅ£ie în cazul unor poveÅŸti particularizate. Un titlu de tipul „Un om a încercat să înÅŸele statul român cu peste 450 milioane lei “ ar părea destul de ciudat; în textul autentic (din Libertatea 2171, 1997, 24), termenul folosit de fapt era „un patron “ . ÃŽn limbajul publicistic românesc se observă cu uÅŸurinţă variaÅ£iile în desemnarea unor personalităţi politice implicate în evenimente de mare actualitate; mai puÅ£in spectaculoase, dar nu lipsite de interes, sunt desemnările personajelor de fapt divers. Cele mai frecvente sunt cele rezultate direct din actul narat (pe care uneori chiar îl rezumă): criminalul, victima, violatorul („Un violator gelos îşi ucide concubina criminală “ , EZ 400, 1993, 1); e ceea ce am numit deja modelul „desemnării epice “ . Dependente de context – ÅŸi deci în general neutre – sunt ÅŸi denumirile oferite de relaÅ£ia (de obicei de rudenie) cu un alt participant la acÅ£iune: tatăl, fiul, soÅ£ia, cumnata, vecinul etc. ÃŽn presa românească actuală se recurge destul de des ÅŸi la desemnări regionale, la identificarea persoanei în raport cu o zonă geografică, cu un judeÅ£ sau un oraÅŸ: „Un oltean s-a aruncat de pe bloc “ (EZ 1567, 1997, 1); „Un covăsnean s-a îmbrăcat în haine de doliu, ca să se spânzure “ ; „O timiÅŸoreancă a leÅŸinat după un «biznis» cu ÅŸmenarii “ (EZ 1564, 1997, 2) „Un ploieÅŸtean a reuÅŸit să fure cartele telefonice din automat “ (EZ 1569, 1997, 2)  „Un nemÅ£ean HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn11#_ftn11" o "" [11] a propus... „ (EZ 382, 1993, 1) etc. Alte categorii utilizate sunt vârsta – „O tânără care s-a aruncat de pe Podul Grant a scăpat cu viaţă “ (Libertatea 2173, 1997, 24); „Un tânăr a sugrumat-o pe amanta tatălui său “ (Libertatea 2171, 1997, 1) – ÅŸi mai ales ocupaÅ£ia (profesie, funcÅ£ie, grad etc.): „Un cizmar ÅŸi-a violat soacra “ (EZ 1562, 1997, 1); „Un soldat a încercat să-ÅŸi pună capăt zilelor “ (RL 2251, 1997, 11); „Un sergent s-a sinucis după ce ÅŸi-a omorit soÅ£ia infidelă “ (Libertatea 2172, 1997, 1); „Un ÅŸef de post a căzut cu Trabantul în râu “ (ib., 24). Desemnarea prin profesie e justificată fie când aceasta e sursa renumelui persoanei („CântăreaÅ£a Z.C. a fost împuÅŸcată în cap de soÅ£ul ei “ , EZ 487, 1994, 1), fie, mai ales, când e implicată în desfăşurarea faptelor: cineva e desemnat în mod legitim ca taximetrist dacă a fost atacat în timp ce se afla în maÅŸină. Uneori, însă, desemnarea prin ocupaÅ£ie nu are o justificare imediată, fiind doar un mijloc de concretizare a povestirii, sau o strategie a insolitului: prin contrazicerea unui cliÅŸeu idilic („Un cioban a violat o femeie gravidă “ , EZ 358, 1993, 2) sau prin absurd („Un inginer capabil s-a spânzurat în baie de o Å£eavă “ , EZ 134, 1992, 12). De fapt, ziariÅŸtii aleg de multe ori denumiri nemotivate de context tocmai pentru a crea contraste, surprize, mai ales când faptul în sine nu e foarte spectaculos; burlescul de acest gen poate fi sau nu gustat de cititori: are, totuÅŸi, meritul gratuităţii, neputând, cred, fi suspectat de tendenÅ£iozitate. Indiferent de categorie, desemnările pot fi justificate dacă au relevanţă narativă, dacă se leagă de acÅ£iune sau de cadrul în care aceasta se desfăşoară („Un actor s-a spânzurat din greÅŸeală într-un spectacol “ , Libertatea 2173, 1997, 1; „La mina Lupoaia a murit un miner “ , ib., 24; „Un hoÅ£ a căzut de la etajul 9 după ce a furat dintr-un apartament “ , RL 2251, 1997, 11). Altminteri, prezenÅ£a lor poate produce inferenÅ£e incontrolabile, mai ales prin generalizare. O situaÅ£ie demnă de interes este cea în care în titlu apar mai multe formule de desemnare, pentru mai multe persoane sau grupuri implicate în acÅ£iune. Ele pot fi puse pe acelaÅŸi plan, prin folosirea unor criterii de clasificare similare: „Doi deÅ£inuÅ£i au păcălit gardienii ÅŸi au fugit din puÅŸcărie “ (Libertatea 2172, 1997, 24); „Doi studenÅ£i ÅŸi-un pierde-vară au dat un «tun» de aproape 52 milioane lei “ (RL 2251, 1997, 19); „Doi moldoveni au violat o tânără ardeleancă “ (EZ 689, 1994, 1). Când criteriile diferă, efectele sunt însă destul de derutante: „Românca a fost «învinsă» de o pescăriţă de 117 ani “ (Libertatea 2172, 1997, 15; din articol aflăm că bătrâna „învingătoare “ – în competiÅ£ia pentru titlul de cel mai în vârstă locuitor al planetei – e o canadiancă ÅŸi că în timpul liber i-a plăcut, printre altele, să pescuiască); „Un poÅŸtaÅŸ luptă să-i înveÅ£e pe Å£igani planningul familial “ (Libertatea 2172, 1997, 6; textul vorbeÅŸte de preÅŸedintele unei comisii sindicale a romilor, de profesie poÅŸtaÅŸ, coordonator al un program care are în vedere „desfăşurarea câtorva seminarii având ca teme, între altele, planningul familial “ ; detalii izolate ale prezentării sunt selectate pentru a crea o asociere insolită). ÃŽntr-un alt titlu – „TeroriÅŸtii nord-irlandezi au împuÅŸcat ÅŸapte creÅŸtini microbiÅŸti “ (EZ, ediÅ£ia de prânz, 632, 1994, 7) – asimetria desemnărilor e ÅŸi mai evidentă, fiind provocată de selectarea termenului supraordonat creÅŸtini în locul unuia mai adecvat contextului (textul preciza că victimele erau membri ai unui club catolic); ziaristul pare să fi fost ÅŸi în acest caz mai interesat să producă asocieri surprinzătoare decât să ofere o descriere limpede a raportului dintre personaje.   Titluri  incomplete   O particularitate a stilului jurnalistic actual este ÅŸi apariÅ£ia, în titlurile de articole, a unor verbe care cer un complement obligatoriu, folosite fără respectivul complement. Textul articolului completează de obicei schema gramaticală ÅŸi furnizează informaÅ£iile necesare. Fenomenul apare ca o deviere gramaticală, dar nu e pur ÅŸi simplu o eroare, ci, mult mai probabil, o strategie, un procedeu folosit cu intenÅ£ie: pentru a atrage atenÅ£ia cititorului, trezindu-i interesul pentru continuarea frazei. Cel mai adesea este vorba de verbe de declaraÅ£ie, sau în orice caz de verbe care descriu acte de limbaj. ÃŽn asemenea cazuri, de altfel, e destul de normal ca enunÅ£ul să rămână eliptic: furnizarea de la început a tuturor informaÅ£iilor ar lungi ÅŸi ar încărca nepermis de mult titlul gazetăresc. Din punct de vedere gramatical, se pot înregistra în această situaÅ£ie verbe cărora le este omis complementul direct obligatoriu: a dezminÅ£i, a infirma, a dezvălui, a sfida (de exemplu: „Rapid dezminte “ , în RL 24.08.1994, 15) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn12#_ftn12" o "" [12] ; de asemenea, verbe cărora le lipseÅŸte complementul prepoziÅ£ional sau subordonata corespunzătoare: a se delimita (de...); a insista (pentru...; să...) etc. („ Dl Adrian Năstase se delimitează “ , RL 1086, 1993, 1) ÅŸi chiar verbe la care ambele poziÅ£ii sunt descompletate: a preveni, a avertiza („Medicii doljeni avertizează “ , RL 539, 1991, 3). 蓬Ë 61081, 1993, 3). Verbele în discuÅ£ie anunţă o declaraÅ£ie oarecare ÅŸi, în acelaÅŸi timp, indică o atitudine sau o relaÅ£ie între personaje: „Prefectul Capitalei îl previne pe primarul general “ (Dreptatea 539, 1992, 1); „Statele Unite avertizează Irakul “ (Cotidianul 96, 1992, 8). Uneori verbele sunt chiar expresive, marcate subiectiv: „Văcăroiu a catadicsit “ (RL 1436, 1994, 1). Folosirea absolută a verbelor corespunde ÅŸi unei modificări de sens: unele dintre ele tind să nu mai prezinte un fapt izolat, ci să caracterizeze un comportament: „Nicolski sfidează... “ (ACiv 58, 1991, 2); „Orzaţă sfidează în continuare “ (RL 937, 1993, 16). TendinÅ£a de a acorda verbului autonomie sintactică ÅŸi semantică se percepe mai clar atunci când titlul nu este pur ÅŸi simplu suspendat, în aÅŸteptarea unei continuări, ci cuprinde un adaos, o caracterizare modală a acÅ£iunii: „Dom ministru se delimitează original “ (EM 3, 1995, 9). IntenÅ£ia retorică este ÅŸi mai vizibilă atunci când expresiei eliptice îi este asociat un joc de cuvinte, ca în exemplul „Primarul Clujului dezminte, dar nu se... dezminte “ (RL 514, 1991, 3). Titlul „Firma domnului Patriciu infirmă “ (EZ 10, 1992, 4) mizează pe suspendarea enunÅ£ului, dar ÅŸi pe asemănarea formelor lexicale (firmă / infirmă), poate ÅŸi pe o ambiguitate voită (dacă nu se Å£ine cont de punctuaÅ£ie, cuvântul infirmă poate fi interpretat nu numai ca verb, ci ÅŸi ca adjectiv).   PresupoziÅ£ii ÅŸi implicaÅ£ii   Pragmatica lingvistică se ocupă, printre altele, de felul cum funcÅ£ionează în comunicarea curentă raportul dintre explicit ÅŸi implicit, dintre ceea ce este enunÅ£at direct ÅŸi ceea ce este doar presupus sau implicat. Se urmăreÅŸte astfel, mai ales în dialoguri, felul cum depind implicaÅ£iile de situaÅ£ia de comunicare ÅŸi de cunoÅŸtinÅ£ele comune ale interlocutorilor. Anumite implicaÅ£ii „convenÅ£ionale “ , fixate în limbă, sunt legate de câteva cuvinte-particule (de obicei adverbe):  şi, totuÅŸi, doar, chiar ÅŸi, până ÅŸi, încă etc. Nu foarte frecventă, apariÅ£ia acestor cuvinte-semnal în titluri – enunÅ£uri care au prin tradiÅ£ie o anume autonomie – atrage atenÅ£ia: probabil pentru că le transformă în fragmente de dialog, implicând subiectiv mai intens pe autor ÅŸi pe cititor, atrăgând atenÅ£ia asupra setului lor de opinii comune sau divergente. „Cuvintele insinuante “ (cum sunt numite uneori aceste particule) construiesc momente decisive în strategia unei comunicări HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn13#_ftn13" o "" [13] . De multe ori, un adverb din seria amintită face apel la complicitatea cititorului, la cunoÅŸtinÅ£ele ÅŸi opiniile acestuia, în special la obsesiile generale ale momentului. A invoca discret aceste cunoÅŸtinÅ£e ÅŸi păreri poate deveni o confirmare a relaÅ£iei de solidaritate dintre jurnalist ÅŸi cititor. La fel de uÅŸor, complicitatea poate fi mimată de cel care urmăreÅŸte să introducă informaÅ£ii noi, prezentându-le ca ÅŸi când ar fi de mult ÅŸtiute sau acceptate de toată lumea. PresupoziÅ£iile ÅŸi implicaÅ£iile sunt adesea manipulate pentru a strecura informaÅ£ii greu de demonstrat, prezentându-le ca deja cunoscute. ÃŽn titluri jurnalistice precum „Şi în Nicaragua se schimbă denumirile străzilor “ (AREL 18, 1991, 16); „Până ÅŸi în Mongolia, opoziÅ£ia a câştigat alegerile “ (EZ 1222, 1996, 5), strategia operatorului (pînă) ÅŸi constă în a nu preciza care sunt locurile în care s-a mai petrecut sau, dimpotrivă, încă nu s-a petrecut un fapt ÅŸi a miza astfel pe cunoÅŸtinÅ£ele de care dispune cititorul, pe experienÅ£a sa directă ÅŸi recentă. Un titlu ca „Primarul IaÅŸilor îşi trage ÅŸi-un post de televiziune “ (VoRom 594, 1995, 1) acÅ£ionează insinuant chiar dacă cititorul nu ÅŸtie dinainte nimic despre faptele sau persoanele evocate: în cazul dat, ÅŸi introduce presupunerea că multe alte lucruri, nedefinite, au fost deja obÅ£inute. Mai simplă este situaÅ£ia în care strategia particulei ÅŸi constă doar în a comunica indirect un lucru neplăcut: implicaÅ£iile enunÅ£ului sunt suficient de clare, se dispensează perfect de cunoÅŸtinÅ£e prealabile; este cazul titlului „«Tamerlan» are ÅŸi momente izbutite “ (Cotidianul 98, 1996, 6), în care excepÅ£ia „momentelor izbutite “ implică în mod neechivoc ca regulă nereuÅŸita, lipsa de valoare. Convingerile ÅŸi aÅŸteptările cititorilor pot fi confirmate nu numai prin acumularea de exemple noi (marcate prin ÅŸi), ci ÅŸi prin contrazicere parÅ£ială. Titlul „Judecătorii fac totuÅŸi dreptatev “ (RL 1407, 1994, 9) mizează pe contrastul comic dintre normalitatea ideală ÅŸi ceea ce se presupune a fi convingerea fermă a cititorilor („Judecătorii nu fac dreptate “ ); enunÅ£ul prezintă normalitatea ca pe o fericită excepÅ£ie. ÃŽntr-un alt titlu, umorul e mai curând involuntar, rezultând din precaritatea logică a asocierilor afective: „1 iunie: ÅŸi totuÅŸi, avem copii frumoÅŸi “ (Adevărul 663, 1992, 1). AfirmaÅ£ia ar părea că încearcă să contrazică o convingere a masei de cititori, resemnată la gândul că are, în genere, copii urâţi. Evident, legăturile indirecte sunt aici mai complicate, ideea contrazisă prin argumentul frumuseÅ£ii copiilor fiind, probabil, doar aceea că în Å£ară totul merge prost.   Jocul de cuvinte facil   Imediat după 1989, jocurile de cuvinte au invadat publicistica românească, fiind, alături de formele oralităţii, semne ale maximei diferenÅ£ieri faţă de rigiditatea limbii de lemn HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn14#_ftn14" o "" [14] . Cu timpul, entuziasmul inovaÅ£iei lingvistice pare să mai fi scăzut, sau mai curând să se fi diversificat în funcÅ£ie de specificul publicaÅ£iilor. ÃŽn textele jurnalistice de audienţă largă ÅŸi în publicitate a devenit mai evidentă „inovaÅ£ia de rutină “ , care creează o impresie minimală de surpriză pe tipare preexistente ÅŸi fără mare efort: prin formule rimate, prin variaÅ£ii în metaforele-cliÅŸeu, prin jocuri de cuvinte facile. Titlurile de articole folosesc, până la saÅ£ietate, calamburul bazat pe reactivarea unei expresii figurate, prin asocierea cu un cuvânt sau cu altă expresie care îi scoate în evidenţă sensul propriu iniÅ£ial: „Valuta navigatorilor pluteÅŸte pe ape tulburi “ (RL 1022, 1993, 5); „Noul sistem telefonic funcÅ£ionează după ureche “ (RL 850, 1993, 5); „Ne-am ars ÅŸi la... chibrituri “ (RL 856, 1993, 4); „Apa chioară, taxată... orbeÅŸte “ (RL 958, 1993, 15); „Baschetul nostru de aruncat la... coÅŸ? “ (TL 742, 1992, 8); „StaÅ£iunile de pe litoral intră la apăv “ (TL 770, 1992, 8) etc. Evident, aprecierea unui joc de cuvinte intră în sfera judecăţii de gust ÅŸi unele din exemplele de mai sus pot fi considerate ca reuÅŸite. Categoria e totuÅŸi pândită de pericolul artificialităţii: ca ÅŸi epigrama, calamburul de acest gen caută performanÅ£a într-un mod cât se poate de ostentativ (subliniat de altfel, naiv, prin puncte de suspensie, ca în câteva dintre exemplele de mai sus, uneori ÅŸi prin ghilimele ÅŸi semne de exclamaÅ£ie). Cu resurse aflate la îndemână (în marea varietate de expresii figurate de care dispun registrele limbii) se obÅ£in efecte mai mult ornamentale decât de conÅ£inut: în exemplele citate jocurile de cuvinte nu dezvăluie altceva decât pitorescul limbajului, lăsând intactă banalitatea afirmaÅ£iilor. Jocul de cuvinte reuÅŸit e însă acela care prin asocierea formelor pune în lumină ÅŸi o legătură mai profundă, ascunsă, a faptelor. Åži mai gratuită mi se pare etimologizarea numelor proprii (antroponime sau toponime), prin asocierea cu câte un cuvânt care le evocă originea în substantivele comune corespunzătoare – „PoliÅ£istul Pasăre fura porci “ (RL 1273, 1994, 9); „Domnul Berbece suge la două oi “ (RL 628, 1992, 2) – sau le remotivează prin asemănare formală: „Dorul lui Dorel “ (RL 1034, 1993, 1); „Lacrimi la Lancrăm “ (RL 1123, 1993, 4); „Ape tulburi la Turburea “ (RL 1034, 1993, 1) etc. Mecanismul de generare e, în asemenea cazuri, prea evident ca să mai lase spaÅ£iu pentru plăcerea ludică.   Chiasmul   O figură de stil mult folosită în titlurile jurnalistice ÅŸi în sloganurile publicitare e cea cunoscută în tratatele de retorică sub numele de antimetabolă sau reversiune; tiparul său s-a transformat în cliÅŸeu. Fiind un tip de simetrie încruciÅŸată (chiasm: AB/BA), figura constă în repetarea unei sintagme cu inversarea relaÅ£iei dintre cuvinte; cel mai adesea un grup nominal (format dintr-un substantiv-centru ÅŸi dintr-un substantiv în genitiv cu rol de determinant) reapare cu poziÅ£iile ÅŸi funcÅ£iile componentelor sale schimbate între ele: „Politica democratizării, democratizarea politicii “ (Adevărul 50, 1990, 1); „Politica patronilor sau patronii politicii “ (titlu, în RL 481, 1991, 2); „la SNCFR se aplică dreptul forÅ£ei, nu forÅ£a dreptului “ (RL 670, 1992, 3) etc. ÃŽn dicÅ£ionarul său de procedee literare, Dupriez 1980 observa că antimetabola a fost la modă printre existenÅ£ialiÅŸti, producând formulări filosofice spectaculoase. Figura are caracter de joc de cuvinte, cu forma imediat perceptibilă ÅŸi uÅŸor de reprodus. Prea uÅŸor, din păcate: tocmai pentru că mecanismul e simplu, creÅŸte riscul de a fi folosit formal, în cazuri în care relaÅ£ia e forÅ£ată ÅŸi aproape lipsită de sens. O reversiune bine construită este cea în care inversarea gramaticală ÅŸi simetria formală stabilesc un raport neaÅŸteptat între cele două părÅ£i ale formulei. Abilitatea retorică constă în acest caz în a spune lucruri cât mai multe ÅŸi cât mai diferite, cu aceleaÅŸi cuvinte. Sloganul publicitar „Campionul imaginii oferă imaginea campioanei “ (Philips) capătă motivaÅ£ie printr-o relaÅ£ie clară: „campionul imaginii “ (firma în cauză) e mai întâi o entitate bine delimitată, diferită de „imaginea campioanei “ (imaginea unei gimnaste celebre); prin paralelism se stabileÅŸte ÅŸi echivalenÅ£a între două performanÅ£e (cea tehnologică ÅŸi cea sportivă). Nu cu aceeaÅŸi claritate apare relaÅ£ia între cuvintele-cheie în multe titluri din presă, în care cele două părÅ£i ale construcÅ£iei (legate doar printr-o conjuncÅ£ie – ÅŸi, sau – ori pur ÅŸi simplu juxtapuse) nu se individualizează. ÃŽn titlurile „Onoarea justiÅ£iei sau justiÅ£ia onoarei “ (RL 1270, 1994, 16) sau „MoÅ£iunea revoluÅ£iei ÅŸi revoluÅ£ia moÅ£iunii “ (RL 1442, 1994, 3), nici sensul fiecărui al doilea element – „justiÅ£ia onoarei “ , „revoluÅ£ia moÅ£iunii “ , nici relaÅ£ia dintre cele două părÅ£i nu se impun cu claritate la lectură. Figura devine un simplu mijloc de punere în valoare a primei sintagme, introducând însă – prin inversare – o doză de confuzie inutilă. În titlul „Puterea OpoziÅ£iei ÅŸi opoziÅ£ia Puterii “ (EM 11, 1993, 4), figura e oricum mai interesantă, mizând atât pe antiteza politică Putere/OpoziÅ£ie, cât ÅŸi pe polisemia celor două substantive; fiecare dintre sintagmele în oglindă constituie, în sine, un joc de cuvinte. Cele două idei (opoziÅ£ia are o anumită putere; puterea se opune) sunt însă destul de generale ÅŸi nu pot căpăta interes decât prin legarea de o situaÅ£ie dată (ce fel de putere?; opoziÅ£ie – faţă de ce?); sensul fiecărui termen e clar delimitat, dar relaÅ£ia dintre ele rămâne formală. Figura apare ÅŸi într-o variantă gramaticală mai inventivă ÅŸi mai greu de construit: în locul termenilor identici, se foloseÅŸte un cuplu substantiv–adjectiv, din aceeaÅŸi familie lexicală: „CorupÅ£ia generală ÅŸi generalul corupÅ£iei “ (Tinerama 128, 1993, 8); „a fi în centrul Europei nu e totuna cu a fi în Europa Centrală “ (RL 1198, 1994, 2). ÃŽn cele două ultime exemple surpriza unei simetrii imperfecte e motivată semantic ÅŸi figura mi se pare destul de reuÅŸită. Oricât ar fi de ingenioase reversiunile, utilizarea excesivă a tiparului lor sintactic produce însă până la urmă un efect de monotonie.   Rimele   Un adevărat abuz de rime a fost făcut în ultimii ani în titlurile de articole care urmăresc să atragă atenÅ£ia prin jocuri de cuvinte, parafraze glumeÅ£e, figuri de construcÅ£ie. Titlurile rimate sunt de obicei banale: „Fără ură, despre nomenclatură “ (RL 838, 1993, 2); „Bani cu ţârâita / Lipsuri cu nemiluita “ (RL 989, 1993, 5); „Căldură mare în... galantare “ (RL 31.07. 1993, 14); „Privatul, mai tare ca statul “ (RL 1117, 1993, 1); „Contor de decor “ (Libertatea, 1834, 1996, 4); „Doi la doi pentru noi “ (Cuvântul 44, 1991, 11). E posibil ca unele să fie chiar involuntare, rezultat al unei neglijenÅ£e stilistice, deoarece rima apare în ele fără nici un rost – „Luptă foarte dură în proces de uzură “ (RL 646, 1992, 3); „InvitaÅ£ie la licitaÅ£ie “ (RL 664, 1992, 8) – , chiar contrastând cu seriozitatea temei tratate: „A fost adoptat / Bugetul de Stat “ (Libertatea 1834, 1996, 5). Dacă titlurile care parafrazează proverbe ÅŸi sloganuri trec neobservate ÅŸi sunt mai lesne acceptabile („Vorba dulce nu ne duce “ , TL 741, 1992, 1), se dovedesc neinspirate cele la care se simte elaborarea, efortul de a construi rima – „Nu-i a bună! JustiÅ£ia se răzbună “ (Cuvântul 44, 1991, 4) –, mai ales dacă recurg la devieri nemotivate: „Ministrul Duvăz: pe Rapid nu-l văz! “ (Baricada 15, 1991, 10). Aceste titluri sunt mai frecvente în anii 1991-1992, apoi, din fericire, par să se rărească. PerformanÅ£a fonetică poate deveni totuÅŸi interesantă în sine, în încercarea de a găsi o rimă rară, bogată, ca în formula: „Mare / alai cu / Crin / Halaicu “ (Cotidianul 57, 1992, 1).   VariaÅ£ia  sinonimică   Printre puÅ£inele recomandări de redactare („stil “ sau „compoziÅ£ie “ ) pe care ÅŸcoala le transmite elevilor chiar din primele clase, una dintre cele mai frecvente este aceea a variaÅ£iei sinonimice: „Limba română are multe sinonime. Prin folosirea lor, comunicăm mai clar, mai nuanÅ£at ideile, gândurile, sentimentele ÅŸi ne ferim de repetiÅ£ii supărătoare. Când scriitorii doresc să nu repete acelaÅŸi cuvânt, folosesc sinonimele acestuia (...). Folosirea sinonimelor pentru evitarea repetiÅ£iei nu este caracteristică numai scriitorilor. ÃŽn lucrările voastre scrise, ca ÅŸi în exprimarea orală, e bine să folosiÅ£i un vocabular bogat “ HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn15#_ftn15" o "" [15] . Din recomandările de acest tip lipseÅŸte însă orice referire la riscurile reluării sinonimice; ca mijloc de a asigura coerenÅ£a unui text, aceasta poate crea confuzii când e folosită impropriu: fie pentru că echivalenÅ£a sinonimelor nu e perfectă sau evidentă, fie pentru că ea apare acolo unde textul impune reluarea informaÅ£iei printr-un pronume. Căutând să evite cu orice chip repetiÅ£ia unui termen, vorbitorul poate crea ambiguităţi indezirabile. De altfel, alături de recomandarea de a apela la sinonime, ar trebui să fie amintite ÅŸi alte mijloace de a evita repetiÅ£ia: între ele, cel mai puÅ£in rigid e reformularea frazei. ÃŽn titlul „Constantin Munteanu ÅŸi-a desfigurat nevasta ÅŸi a făcut amor cu fosta lui soÅ£ie “ (EZ 460, 1993, 8), coprezenÅ£a sinonimelor nevastă ÅŸi soÅ£ie în aceeaÅŸi frază e probabil intenÅ£ionată. Cele două cuvinte sunt perfect echivalente ca sens (cel puÅ£in în contextul dat), diferenÅ£iindu-le doar registrul stilistic. Faptul de a le folosi pentru a desemna două persoane diferite, la mică distanţă în text, ÅŸi fără nici o justificare pentru trecerea dintr-un registru stilistic în altul pare să introducă, fără rost, o distincÅ£ie între două noÅ£iuni. Åži mai ciudată este folosirea sinonimelor în titlul „Sătulă de euforia alcoolică a soÅ£ului, / Dorina Irina ÅŸi-a omorât bărbatul iar apoi s-a predat poliÅ£iei “ (EZ 677, 1994, 12). SoÅ£ul ÅŸi bărbatul – sinonime aflate în exact aceeaÅŸi relaÅ£ie de echivalenţă semantică ÅŸi de diferenţă de registru ca perechea citată mai sus – desemnează aici o singură persoană. Fiind vorba de o unică frază, ar fi fost normală doar substituirea printr-un pronume: „l-a omorât “ . Probabil că structura artificială a fost produsă în acest caz de strategia jurnalistică a construirii titlului ÅŸi a supratitlului, gândite ca texte parÅ£ial autonome, destinate unei lecturi fragmentare ÅŸi aleatorii. DorinÅ£a de a avea un titlu cu informaÅ£ie cât mai completă (de reÅ£inut de la prima vedere) ÅŸi dogma variaÅ£iei sinonimice explică parÅ£ial substituÅ£ia soÅ£ – bărbat. ÃŽn această situaÅ£ie, efectul substituÅ£iei prin sinonim mi se pare însă ÅŸi mai nefericit decât în primul exemplu: nerespectarea normelor de conectare ÅŸi substituÅ£ie poate produce impresia că cei doi termeni desemnează două persoane diferite. Pentru că nu sunt numite ÅŸi înregistrate ca atare, asemenea defecte de construcÅ£ie trec de multe ori neobservate ÅŸi ajung să se repete. Mult mai răspândită rămâne ideea că variaÅ£ia sinonimică reprezintă, în sine, indiferent de context, o calitate a stilului.    Autoprezentarea: subtitlurile publicaÅ£iilor   O zonă nu lipsită de interes pentru cercetarea strategiilor retorice din stilul publicistic românesc este cea a subtitlurilor de ziare ÅŸi reviste. De obicei, subtitlul e o secvenţă de text care oferă informaÅ£ie despre tipul de publicaÅ£ie (ziar, revistă...), despre periodicitatea ei (cotidian, săptămânal, „Revistă bilunară “ etc.), despre profilul său regional („Revistă de artă ÅŸi cultură dobrogeană “ ; „Cotidian al oltenilor de pretutindeni... “ ) sau despre domeniul tematic („Ziar politic “ , „Supliment literar “ , „Cotidian de informaÅ£ie “ , „Revistă de cultură “ ); despre instituÅ£ia sau asociaÅ£ia de la care emană („Organ central al C.C. al P.C.R. “ , „Revistă editată de Uniunea Scriitorilor “ ), despre orientarea ideologică, politică etc. („Ziar democrat “ , „Ziar moral-religios “ ). Interesante devin însă tocmai subtitlurile care se depărtează de această schemă utilitară. ÃŽn 1990, prin transformarea vechilor ziare ÅŸi reviste ÅŸi mai ales prin apariÅ£ia unui număr impresionant de publicaÅ£ii noi, cărora le era tot mai greu să se diferenÅ£ieze una de alta, s-a putut asista la o adevărată explozie a inventivităţii lingvistice în domeniul titlurilor ÅŸi al subtitlurilor. TendinÅ£a de individualizare prin subtitlu – mai mult chiar decât prin titlu, fatalmente limitat ca lungime ÅŸi tipar lingvistic – a continuat ÅŸi în anii următori, devenind încă un exemplu de omniprezenţă a umorului – intenÅ£ionat sau involuntar – în discursul public autohton. Multe dintre subtitlurile din publicistica românească sunt construite cu intenÅ£ie umoristică; altele alunecă fără voie în efecte comice. O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti câteva categorii mai semnificative. După dominaÅ£ia subtitlurilor neutre din perioada totalitară – „Cotidianul Consiliului NaÅ£ional al Frontului DemocraÅ£iei ÅŸi Unităţii Socialiste “ (România liberă), „Revistă lunară de cultură cinematografică “ (Cinema) – în decembrie 1989 s-a produs o primă schimbare, mai curând mecanică: foarte multe publicaÅ£ii ÅŸi-au introdus în subtitlu adjectivul independent: „Ziar naÅ£ional independent “ (Adevărul), „Săptămânal independent de opinie ÅŸi cultură “ (Baricada), „Săptamânal independent de informaÅ£ie, opinie ÅŸi divertisment “ (Gazeta de Alba) etc. Banalizat, adjectivul a fost supralicitat – în ton bombastic – „Săptămânal absolut independent “ (România Mare) sau prin acumulare – „Săptamânal naÅ£ional independent ÅŸi echidistant “ (Cronica politică). Unele subtitluri au introdus elemente de enunÅ£ publicitar – „Cel mai important ziar din BucureÅŸti “ (Libertatea). Altele sunt extrem de lungi: „De citit numai acasă: săptămânal în care nu toate articolele sunt confidenÅ£iale “ (Strict secret). Solemnitatea emfatică ÅŸi demagogică poate produce efecte de umor involuntar: „Ziar dedicat poporului român “ (Jurnalul NaÅ£ional). Titlurile parodice cele mai originale sunt bazate pe jocuri de cuvinte ÅŸi pe surpriză – „Săptămânal de moravuri grele “ (Academia CaÅ£avencu), „Săptămânal al românilor de aiurea “ (CaÅ£avencu InternaÅ£ional), „Săptămânal de tranziÅ£ie “ (Dilema), „Supliment de post(tranziÅ£ie) “ (Vineri) etc. De fapt, situaÅ£ia actuală e manifestarea unei tradiÅ£ii: subtitluri hazlii, bizare sau ridicole existau deja la noi, ÅŸi întreruperea totalitară nu le-a suprimat cu totul amintirea; le regăsim în utilele dicÅ£ionare ale presei româneÅŸti (Răduică, Răduică 1995, Hangiu 1996). Gazetele literare par să fi încercat dintotdeauna să se autodefinească în chip original: „Revistă liliputană “ (Atom, 1933); „Mic bazar de literatură “ (Bilete literare, 1930); „Revistă tinerească cu simpatii pentru tradiÅ£ionalism “ (Brazda literară, 1931). Procedeul parodic e ÅŸi mai vizibil la cele umoristice – „Revistă spiritistă naÅ£ională. Organ bi-ebdomadar pentru răspândirea ÅŸtiinÅ£elor oculte în Dacia-Traiană “ (Moftul român, 1893); „Ziar politic, patetic ÅŸi umoristic “ (Perdaful Buzăului, 1894) etc. Åži titlurile solemne, câteodată chiar pompoase, au o tradiÅ£ie evidentă: „Revistă pentru răspândirea frumosului “ (Arta ÅŸi omul, 1933), „Ziar în slujba moÅ£ilor “ (Detunata, 1943), „Revistă pentru adevăr, bine ÅŸi frumos “ (Comoara tinerimii, 1905) etc. Revenind la subtitlurile actuale, ar merita să fie investigate ÅŸi modificările lor, substituirile strategice care au reflectat diverse mode stilistice. Se observă astfel HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\1.htm" l "_ftn16#_ftn16" o "" [16] , în anii 1990-1999, o tendinţă constantă de simplificare; unele subtitluri dispar total (de pildă „Ziar independent de opinie, informaÅ£ie ÅŸi reportaj “ – România liberă). Se manifestă deopotrivă o înclinaÅ£ie către oralitatea colocvială – ca în formula „Zi de zi. Scurt pe doi “ (Libertatea), care traduce de fapt formula „cotidian de informaÅ£ie concisă “ – ÅŸi una, opusă, către solemnizare: un „Săptamânal independent de opinie, reportaje ÅŸi informaÅ£ii “ (Gazeta de Vest, 1990) devine de la nr. 2 „Săptămânal independent de opinie “ ÅŸi de la nr. 76 „Magazin de istorie, atitudini ÅŸi credinţă “ ; altul începe prin a fi „Un săptămânal care ajunge la locul faptei odată cu poliÅ£ia “ (Infractorul, 1991), dar de la nr. 6 este un „SăptămÃ