Referat Un Document Lingvistic Si Sociologic Mica Publicitate

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Un Document Lingvistic Si Sociologic Mica Publicitate si de asemenea puteti face Download Referat Un document lingvistic si sociologic mica publicitate

Citeste fragmente din Referat Un Document Lingvistic Si Sociologic Mica Publicitate

Un document lingvistic ÅŸi sociologic: mica publicitate   AnunÅ£urile micii publicităţi oferă mereu surprize, înregistrând o realitate socială în schimbare. Chiar dacă nu totdeauna foarte relevante din punct de vedere strict lingvistic HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn1#_ftn1" o "" [1] , măruntele inovaÅ£ii ale anunÅ£urilor sunt semnificative pentru că atestă transformarea obiceiurilor, a mentalităţii, a stilului de viaţă autohton. Vocabularul tehnic ÅŸi limitat al micii publicităţi s-a modificat, într-o anumită măsură, în ultimii ani; selecÅ£ia numelor ÅŸi a atributelor oferă un sistem de interpretare a realităţii, fiind un indicator social pertinent. Etapele primului deceniu de tranziÅ£ie a societăţii româneÅŸti post-totalitare ar putea fi urmărite cu ajutorul anunÅ£urilor publicitare: de la vânzarea, în 1990, a volumului Omagiu sau a locurilor pe liste de aÅŸteptare până la ofertele, în anul 2000, de vile, fabrici sau autobuze. Nu e nevoie să fie comentate aberaÅ£iile totale, culese ÅŸi repropuse de revistele umoristice HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn2#_ftn2" o "" [2] , pentru că normalitatea e mai semnificativă în dinamica ei: prin inventivitatea caracterizărilor din cererile sau ofertele de serviciu, prin lărgirea sensului câte unui cuvânt (deosebit, menajeră), prin atribuirea de calificative („zonă civilizată “ ), prin desemnările neoficiale ale cartierelor ÅŸi zonelor bucureÅŸtene, prin modul umanizat sau obiectualizat de a vorbi despre animale, prin îndrăznelile anunÅ£urilor mai mult sau mai puÅ£in matrimoniale, prin pitorescul remarcabil ÅŸi stilul hibrid al anunÅ£urilor vrăjitoreÅŸti etc.   Indicii de istorie a mentalităţilor   Verbele a vinde ÅŸi a cumpăra au fost intens folosite în textele de propagandă care (activând probabil o mentalitate arhaică) puneau în valoare conotaÅ£iile lor negative. De câte ori obiectul acÅ£iunilor pe care cele două verbe le denumesc nu e un obiect, o marfă propriu-zisă, ci o persoană, o grupare, o abstracÅ£ie, valorile negative reapar aproape automat (a-ÅŸi vinde prietenii, sufletul sau ideile; a cumpăra conÅŸtiinÅ£e, tăcerea cuiva etc.). ÃŽn primii ani de după 1989, mult mai interesante decât lozincile de genul „nu ne vindem Å£ara “ erau anunÅ£urile de mică publicitate, foarte numeroase de altfel, care propuneau ca obiect al verbelor a vinde ÅŸi a cumpăra fie banii (nu „schimb “ , ci „cumpăr dolari ÅŸi mărci “ , „cumpăr valută “ , ba chiar, mai explicit, „cumpăr dolari ÅŸi mărci la preÅ£ul cursului negru al zilei “ ), fie poziÅ£iile avantajoase într-o listă de aÅŸteptare: „Cumpăr înscriere Dacia... “ ; „Cedez număr mic I.C.V.L.... “ . Un alt obiect inedit de vânzare / cumpărare sau de schimb era înlesnirea („înlesnire cumpărare apartament “ , „înlesnirea obÅ£inerii a două camere “ ); într-o formulare dubioasă (pentru că adjectivul rezolvabil era folosit, impropriu, cu sens activ, nu pasiv, deci cu înÅ£elesul „care poate rezolva ceva “ ) – „ofer recompensă pentru recomandare rezolvabilă “ (Bursa 15, 1991, 12) – e prezentat un alt potenÅ£ial „obiect “ de vânzare; numai că aici acÅ£iunea e desemnată printr-o perifrază mai elegantă (a „oferi recompensă “ ). Este evident că nu obiceiurile evocate de enunÅ£urile de mai sus sunt inedite, ci „normalizarea “ lor, atestată de prezenÅ£a în formulele fixe ale anunÅ£ului publicitar. ÃŽnainte de 1990, unul dintre cuvintele insistent folosite în micile anunÅ£uri era adjectivul deosebit, care îşi modifica sensul într-un mod spectaculos, devenind, pe de o parte, un passe-partout vag valorizant (cliÅŸeu utilizat, paralel, ÅŸi de limbajul politic „de o deosebită valoare teoretică ÅŸi practică “ ); pe de alta specializându-se pentru a indica, în mod mai mult sau mai puÅ£in conspirativ, anumite particularităţi nedeclarabile public ale mărfurilor în discuÅ£ie. ÃŽn această a doua direcÅ£ie, lucrurile au evoluat ÅŸi s-au precizat rapid: în paginile ziarelor, foarte frecventele indicaÅ£ii de tip „plata deosebită “ , „preÅ£ deosebit “ , ambigue sau chiar cu totul lipsite de sens pentru un neiniÅ£iat în codul particular al anunÅ£urilor, apăreau, ca eufemisme dictate de o excesivă prudenţă, alături de echivalentele lor directe, explicite: „plata în valută “ HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn3#_ftn3" o "" [3] . ÃŽn aproximativ aceeaÅŸi sferă se plasează ÅŸi adjectivul internaÅ£ional, dintr-un anunÅ£ repetat, în forme variable: „Cumpăr (...) pictori internaÅ£ionali deosebiÅ£i. AÅŸtept provincia, ofertă deosebită “ (RL 372, 1991, 6); „tablouri deosebite, internaÅ£ionale “ – ib. 371, 7). Pictorii căutaÅ£i vor fi fost, probabil, „de reputaÅ£ie mondială “ sau poate, pur ÅŸi simplu, „străini “ : nu pot fi însă numiÅ£i „internaÅ£ionali “ , pentru că adjectivul se aplică (structura sa lexicală e transparentă) relaÅ£iilor stabilite între naÅ£iuni, state. S-ar putea să fi fost vorba în acest caz de o influenţă a limbajului sportiv, în care „internaÅ£ionalii “ sunt membri ai echipei naÅ£ionale, participanÅ£i deci la competiÅ£ii între naÅ£iuni ÅŸi, evident, posesori ai unor calităţi care îi recomandă pentru astfel de competiÅ£ii. Emblema „internaÅ£ional “ ar fi deci, ÅŸi în cazul pictorilor, un certificat „de performanţă “ ; în fapt, această utilizare (ca ÅŸi unele asemănătoare, ale adjectivului „european “ , v. mai jos) e un abuz. Altminteri, frunzărirea paginilor cu anunÅ£uri prilejuieÅŸte o serie de observaÅ£ii mai mult sau mai puÅ£in lingvistice. FrecvenÅ£a destul de mare a adjectivului nehotărât orice, de exemplu, nu e semnificativă atât la nivelul limbii cât la acela al stărilor ÅŸi mentalităţilor, pentru că ia forma unei hiperbole fără acoperire, dar indică adesea ÅŸi lipsa unor bariere etice. E nevoie de o reeducare a percepÅ£iei normalităţii pentru a nu trece prea uÅŸor peste formulări de genul: „Tânăr 34 ani, prestez orice activitate cu plată “ (MMP 36, 1991, 2); „caut asociat orice domeniu “ (AT 1, 1991, 8); „caut contract muncă orice Å£ară, mă pricep la orice, oferte serioase “ (AnunÅ£ 13, 1991, 3); când orice devine o emblemă, un semn, relativ independent de context, chiar corectitudinea construcÅ£iei sale gramaticale e neglijată: „persoană serioasă fac menaj orice “ (RL 355, 1991, 6). UÅŸurinÅ£a cu care se oferă, superlativ ÅŸi nedeterminat, o disponibilitate totală rămâne constantă; ÅŸi în 1999, anunÅ£urile propun „personal calificat în orice domeniu “ , sau „locuri de muncă pentru toate meseriile “ . Nici nu e de mirare, în aceste condiÅ£ii, că o vrăjitoare poate afirma: „În 24 de ore aduc pe oricine, de oriunde “ (EZ 2589, 2000, 7). ObservaÅ£ii de natură mai restrâns lingvistică se pot face în legătură cu apariÅ£ia în limbajul micii publicităţi a unor compuse de formă ÅŸi lungime nespecifice limbii române (autostereoradiocasetofon), în legătură cu fenomenele de elipsă, de extindere a construcÅ£iilor prepoziÅ£ionale care tind să înlocuiască dativul („ofer la cetăţeni “ ); de asemenea, despre nefirescul unor traduceri („o bună posibilitate “ ), dar mai ales despre oscilaÅ£iile, adesea hazlii, între impersonalizare ÅŸi formulările la persoana I sau a II-a. EnunÅ£urile personalizate, absente din „limbajul de lemn “ al micii publicităţi din deceniile regimului totalitar (desigur, cu excepÅ£ia anunÅ£urilor de decese ÅŸi a mulÅ£umirilor ÅŸi felicitărilor), au un aer mai curând naiv, preluând formule de reclamă sau adoptând un limbaj pretenÅ£ios: „ÎntocmiÅ£i o lucrare de an sau diplomă? ScrieÅ£i carte domeniu tehnic? “ (AnunÅ£ 13, 1991, 3); „Efectuez tricotare, croÅŸetare macrameuri... “ (ib.). La sfârÅŸitul anilor 90, principala inovaÅ£ie stilistică a anunÅ£urilor e recursul tot mai frecvent la argoul contemporan („băiat marfă “ ) ÅŸi la setul de norme ÅŸi valori în circulaÅ£ie neoficială: „Lasă-te de muncă ÅŸi fă bani! “ . O ruptură între aparenÅ£a ÅŸi esenÅ£a mesajului mi se pare a se manifesta într-un anunÅ£ care propune, în 1999, „transport săptămânal de persoane în CroaÅ£ia “ – sfârÅŸind cu asigurarea optimistă „Trecerea garantată! “ .   Profilul public: „oferte de serviciu“   Mult timp, categoria „ofertelor de serviciu “ a reflectat, în presa românească, birocratismul dezolant al sistemului politic: textele anunÅ£au, în enunÅ£uri seci, încadrarea „în condiÅ£iile legii “ a persoanelor care îndeplineau câteva condiÅ£ii principale: calificare, diplomă, autorizaÅ£ie, „domiciliul stabil în... “ , „vechimea în muncă “ , eventual „stagiul militar satisfăcut “ . Foarte rar textul era înviorat de câteva adjective, de obicei insesizabile, de altfel, pentru că neutralitatea lor oscila între două embleme ale relativităţii cu aparenţă obiectivă: corespunzător ÅŸi deosebit. ApariÅ£ia unor descrieri mai detaliate ale calităţilor cerute pentru ocuparea unui post a reprezentat, din acest punct de vedere, o noutate HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn4#_ftn4" o "" [4] . Stilul actual al genului „ofertă “ – mult mai flexibil, descriptiv, chiar persuasiv – este în mod evident un produs direct al traducerii ÅŸi al adaptării rapide a unor anunÅ£uri similare (din engleză, în primul rând). TendinÅ£a de recuperare ÅŸi de sincronizare caracterizează de altminteri întreg stilul publicitar, care a evoluat destul de rapid în ultimii ani. Interesul lingvistic al procesului de preluare este evident: structuri care par în primul moment nefireÅŸti, nespecifice limbii române („persoană cu abilităţi în... “ , „cu disponibilitate pentru... “ ) reuÅŸesc să se impună, în scurt timp, prin repetare. Se poate urmări ÅŸi concurenÅ£a între diferite cuvinte ÅŸi construcÅ£ii, dintre care unele vor sfârÅŸi prin a forma un limbaj relativ standardizat, în măsură să prezinte exact gradualitatea informaÅ£iilor. CunoaÅŸterea limbilor străine, de pildă, are nevoie să fie indicată într-o asemenea gradaÅ£ie, încă nefixată într-un sistem riguros: „(foarte) bun cunoscător al limbii engleze “ ; „cunoÅŸtinÅ£e excelente de... “ , „cunÅŸtinÅ£e temeinice “ ; „cunoscând perfect... “ ; „vorbitor de... “ , „engleză scrisă ÅŸi vorbită fluent “ ; „engleză bună “ ; „cunoscând aproximativ... “ ; „nivel satisfăcător “ etc. DeÅŸi vechile cliÅŸee n-au dispărut cu totul – se caută persoane cu „pregătire fizică corespunzătoare “ sau cu „prezenţă fizică deosebită “ – e totuÅŸi vizibilă îndrăzneala (de sursă publicitară) de a pretinde calităţi excelente; sensul superlativ al adjectivului ar fi părut, până nu de mult, aproape indecent. ÃŽn vocabularul de bază al ofertelor intră acum termeni ca experienţă HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn5#_ftn5" o "" [5] , cunoaÅŸtere (cunoÅŸtinÅ£e), disponibilitate, posibilitate, abilitate, aptitudini, deprinderi etc. („experienţă în oferte ÅŸi contracte publice “ , „foarte bune cunoÅŸtinÅ£e în informatică “ , „disponibilitate de a călători “ , „posibilităţi de lucru independent “ , „abilităţi în utilizarea computerului “ , „aptitudini în domeniul geologic “ etc.). Presiunea traducerii se face simÅ£ită în construcÅ£iile prepoziÅ£ionale, care, de multe ori, nu sunt cele mai fireÅŸti pentru română: „cunoÅŸtinÅ£e în... “ , sau chiar „despre... “ apar mult mai des decât „cunoÅŸtinÅ£e de... “ ; evident, mica publicitate foloseÅŸte adesea stilul telegrafic, juxtapunând pur ÅŸi simplu substantivele: „cunoÅŸtinÅ£e operare “ , „deprinderi calculator “ etc. ÃŽntre construcÅ£ia cu prepoziÅ£ia în ÅŸi cea (mai în spiritul limbii române) cu de pare să existe o diferenţă de nuanţă: cunoÅŸtinÅ£ele în pot fi foarte solide (de pildă, ca rezultat al unor studii aprofundate), cunoÅŸtinÅ£ele de rămân mai curând sumare; distincÅ£ia (dacă există cu adevărat) e totuÅŸi fragilă. Mai interesante decât desemnările cunoÅŸtinÅ£elor ÅŸi ale aptitudinilor generale sunt referirile la stări ÅŸi dispoziÅ£ii de natură afectivă (ale persoanei cu „dorinţă de a călători în Å£ară “ , cu „pasiune pentru muncă “ , ale solicitantului „încrezător în posibilităţile sale “ ) ÅŸi, mai ales, la calităţile propriu-zise: „seriozitate “ , „loialitate “ , „spirit de responsabilitate “ , „gândire prospectivă “ , „capacitate de creaÅ£ie “ ; „iniÅ£iativă “ , „spirit întreprinzător “ , „dinamism “ , „energie “ ; persoana potrivită trebuie uneori să fie „receptivă “ , „adaptabilă “ , „deschisă “ , „sociabilă “ ; deseori trebuie să posede ÅŸi calităţi fizice: „sănătoasă “ , „prezenţă agreabilă “ , „înfăţiÅŸare plăcută “ , „aspect plăcut “ . ÃŽn formulări care tind spre tautologie, acestea din urmă devin „aspect fizic plăcut “ , „prezenţă fizică, persoană agreabilă “ . Lista calităţilor cerute prefigurează un prototip uman „modern “ , eficient, de tip occidental – a cărui apariÅ£ie era inimaginabilă în tiparul vechi de ofertă, bazat exclusiv pe atestări oficiale. Aparent echivalente, sintagmele „vechime în muncă “ ÅŸi „experienţă în domeniu “ valorizează de fapt aspecte diferite ale trecutului unei persoane: unul formal (măsurabil în ani), altul de conÅ£inut (verificabil practic). Uneori, traducerea produce construcÅ£ii pleonastice – „experienţă precedentă în... “ sau calcuri semantice inutile; dintre acestea, aplicant (în locul uzualului solicitant) s-a impus între timp HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn6#_ftn6" o "" [6] . EnunÅ£urile devin involuntare zeugme, coordonând neomogen calităţi ÅŸi obiecte: „gestionar cu experienţă ÅŸi maÅŸină auto “ HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn7#_ftn7" o "" [7] . Mica publicitate, de altfel, preia de cele mai multe ori cu surplus de stângăcie modelul marii publicităţi. Semnificative ÅŸi destul de amuzante sunt excesele de cerinÅ£e predominant fizice – „secretară tânără, frumoasă, înaltă, necăsătorită “ – sau supralicitarea unor ocupaÅ£ii cu mai puÅ£in prestigiu social: se caută, de exemplu, „responsabil produse reparaÅ£ii încălţăminte, tânăr, energic, dinamic, capabil să desfăşoare o activitate vastă în domeniu “ . La sfârÅŸitul anilor 90, în profilurile pe care le schiÅ£ează ofertele de muncă(în EZ, ÅŸi Libertatea, nov.-dec. 1999) par să fi apărut câteva nuanÅ£e noi: se cere distincÅ£ie – „colaboratori sociabili, distinÅŸi “ – ÅŸi mai ales inteligenţă: „angajăm persoane dinamice ÅŸi inteligente “ . Ultima trăsătură e subliniată într-un anunÅ£ de natură să dea mari speranÅ£e: „Selectăm intelectuali, profituri serioase, suplimentare, pentru persoane inteligente. “   Profilul privat: „matrimoniale“   După o lungă perioadă de dispariÅ£ie, eventual de supravieÅ£uire mascată, în enunÅ£uri cifrate, genul anunÅ£urilor matrimoniale a reînviat după 1989. ComparaÅ£ia cu formele lui mai vechi e interesantă: o imagine a distanÅ£ei dintre anunÅ£urile din perioada interbelică ÅŸi cele de la sfârÅŸitul secolului al XX-lea o poate da contrapunerea a două exemplare tipice: dintr-un număr al Gazetei căsătoriilor (duminică 2.08.1936) –   „Domn sentimental, loial, singur, 36 ani, bine fiziceÅŸte, venit anual 180.000, plus un imobil capitală, e dornic de viaţă ideală d-nă – d-ră tânără distinsă, sănătoasă, familie foarte bună, principii absolut solide. La gazetă scrisori Faust“   – ÅŸi dintr-un cotidian din perioada imediat post-totalitară (RL 483, din 11.09.1991):   „Tânăr modest, 30/176/ 66 doresc căsătorie similar, atrăgătoare, cu posibilităţi de stabilire sau emigrare“.   Desigur, ceea ce s-a schimbat în mai bine de o jumătate de secol Å£ine în cea mai mare măsură de sociologie, din perspectiva căreia o inventariere comparativă a calităţilor ÅŸi a condiÅ£iilor oferite sau pretinse de autorii anunÅ£urilor n-ar fi lipsită de relevanţă; pe lângă toate acestea, e însă vizibilă ÅŸi o diferenÅ£iere stilistică, a cărei examinare mi se pare instructivă. Microtextele din 1936 sunt în genere mai puÅ£in concise decât cele contemporane; o mulÅ£ime de detalii pitoreÅŸti, practice, fizice ori morale se aglomerează în ele, după o regulă de supralicitare. Varietatea formulărilor nu e explicabilă neapărat printr-o inventivitate colectivă superioară; probabil că e vorba, pur ÅŸi simplu, de o practică mai îndelungată a anunÅ£urilor de acest tip ÅŸi de o acumulare a variantelor descriptive care contrastează cu monotonia celor doar câteva formule fixe din zilele noastre. ÃŽn Gazeta căsătoriilor sunt invocate caracteristici precum: „şatenă “ , „brunetă “ , „ardeleancă “ , „siluetă frumoasă “ , „pământ arabil “ , „suflet nobil “ , „moral la înălÅ£ime “ , „mobilier aranjat “ , „fire blândă “ , „reputaÅ£ie bună “ , „ceva numerar plasat “ , „trusou “ , „dotă “ , „acomodabilă viaÅ£a de Å£ară “ etc. TendinÅ£a spre exagerare e evidentă: „calităţi sufleteÅŸti ideale “ , „doamnă absolut tânără “ ÅŸi chiar „absolut brunetă “ , „bine toate raporturile “ , „siluetă ireproÅŸabilă “ , domn „absolut sincer “ etc. Vechile anunÅ£uri erau semnate de Suflet de elită, DistincÅ£ie rară, Sublime sentimente, L’Aiglon, Provincial, Isbândă, Ernest, Pacificus, conotaÅ£iile divergente ale formulelor onomastice devenind chiar o sursă involuntară de umor: „Scrisori post restant LOCO pentru Nelly Biano sau ziar sub SmărăndiÅ£a “ . Tiparul interogativ mai vechi rămâne, deocamdată, inegalat:   „Care d-ră – d-nă foarte drăguţă, instruită, singură, doreÅŸte cunoÅŸtinţă domn situat, locuinţă centru, de familie foarte bună, delicat, cult, s-o ajute modest materialiceÅŸte? Oferte sub Petronius.“   AnunÅ£urile moderne sunt mult mai scurte ÅŸi mai terne, iar tonul caracterizărilor e relativ moderat (pentru calităţile fizice domină adjectivul „prezentabil “ ). HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn8#_ftn8" o "" [8] Nu regăsim, cel puÅ£in la început, un echivalent al modei pseudonimelor spectaculoase; HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn9#_ftn9" o "" [9] surprind totuÅŸi unele elemente de continuitate lexicală cu faza anterioară; etichetele „mignonă “ , „tânăr evlavios “ , „comerciant român “ ÅŸi mai ales familiarul „cavaler “ („DomniÅŸoară frumoasă 23/l,70 doresc cunoÅŸtinţă cavaler “ , RL 477, 1991) par desprinse din vechea gazetă. Sunt specifice momentului actual, în schimb, cifrele „de cod “ indicând succint reperele fizice ale insului (ani, înălÅ£ime, greutate) ÅŸi conotând ideea de maximă exactitate, HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn10#_ftn10" o "" [10] precum ÅŸi terminologia utilizată pentru stabilirea statutului social. Obsesia titlurilor universitare („titrat “ , „licenÅ£iat “ , „intelectual “ ) e de departe cea mai puternică; îi urmează referirile la calitatea de „încadrat “ ÅŸi specificările profesiei; indicarea averii e foarte vagă – „situat “ , „cu situaÅ£ie “ (în vechea gazetă se precizau de multe ori venitul anual sau lunar ÅŸi tipul de proprietate). Una din dominantele tematice ale noilor anunÅ£uri matrimoniale este ideea plecării din Å£ară; în stilul lor telegrafic, eliptic, se vorbeÅŸte de „posibilităţi stabilire în America “ (RL 478, 1991), „tânăr electronist contract în Australia “ (RL 480, 1991), „relaÅ£ii în străinătate “ (RL 415, 1991) etc. Specializarea unor termeni (plecare, stabilire) este evidentă în anumite formulări care pot rămâne obscure sau chiar absurde pentru un neprevenit: e cazul exemplului citat la început – „posibilităţi de stabilire sau emigrare “ – , sau cel al scurtului enunÅ£ „tânăr 35 ani, 1,72, din Arad, doreÅŸte căsătorie cu o persoană plecată sau în curs de plecare “ (RL 410, 1991). Formulele anunÅ£urilor matrimoniale sunt la începutul anilor 90 vizibil influenÅ£ate de cele ale altor tipuri de anunÅ£uri de mică publicitate: din rubricile de schimburi de locuinţă, vânzări-cumpărări etc. Rezultatul interferenÅ£elor e uneori derutant prin insolitul comprimărilor ( „ intelectual-obligaÅ£ii “ , „titrată agreabilă “ ) sau prin imprecizie ÅŸi ambiguitate, ca în echivalările:   „Doresc pentru căsătorie tânără atrăgătoare, fără vicii sau obligaÅ£ii, maxim 25/1,72/62, cu relaÅ£ii în străinătate, pentru similar “ (RL 415, 1991); „Tânăr modest 30/176/66 doresc căsătorie similar“ (RL 483, 1991).   Expresia potrivirii e întotdeauna obscură, termenul prin care ar trebui să se stabilească echivalenÅ£a fiind cu totul irelevant: „Titrat, pensionar, văduv, doresc cunoÅŸtinţă doamnă serioasă, mignonă, 55-59 ani. AcelaÅŸi mediu “ (RL 483, 1991); „Titrată 25/1,60/53 agreabilă, liniÅŸtită, nefunătoare, doresc mariaj corespunzător “ (TL 482, 1991); „intelectuală pensionară, fără obligaÅ£ii, doresc cunoÅŸtinţă pensionar mediu corespunzător “ (RL 410, 1991). Determinările imprecise, aproape lipsite de sens (deosebit, corespunzător, de excepÅ£ie) existau ÅŸi cu o jumătate de secol în urmă – „fond sufletesc deosebit “ , „suflet aparte “ (1936) – ÅŸi continuă să fie utilizate din plin ÅŸi acum: „calităţi deosebite “ , „licenÅ£iat deosebit (fizic, moral, intelectual, material) 37 ani, fără vicii ÅŸi obligaÅ£ii, caut parteneră cu însuÅŸiri morale ÅŸi fizice de excepÅ£ie “ (TL 406, 1991). La început, foarte puÅ£ine anunÅ£uri contemporane sugerau prin lexic intimităţi ori relaÅ£ii ilicite („intim “ , „experienţă “ , „discret “ ), majoritatea adoptând un ton neutru, aproape oficial, înviorat cel mult de introducerea unor termeni familiari (ca „sufletist “ : „tânăr sufletist prezentabil “ , RL 480, 1991) sau de căutarea unui ton mai dezinvolt, dar tributar modelului publicitar: „titrată 30/l,67/55 doreÅŸte o relaÅ£ie durabilă. Åži dv.? “ (RL 478, 1991). ÃŽn anii 1999-2000, cel puÅ£in în unele ziare (EZ, Libertatea), rubrica „ Matrimoniale “ ajunge să cuprindă aproape în totalitate anunÅ£uri ale agenÅ£iilor maatrimoniale ale liniilor telefonice erotice sau propuneri de prostituÅ£ie. Se produce astfel un contrast comic între folosirea extensivă ÅŸi eufemistică a titlului ÅŸi sinceritatea limbajului din anunÅ£uri – care vorbesc de pildă de oferte „la domiciliul clientului“.   „Europeni căutăm apartament...“   Actul autoprezentării nu apare doar în anunÅ£urile matrimoniale; e îndeplinit ÅŸi de diverse persoane care îşi oferă serviciile profesionale sau evocă garanÅ£iile lor pentru încheierea unei afaceri, selectând etichetele lingvistice cele mai convingătoare. Altminteri, tiparul dominant în anunÅ£uri nu include o prezentare a locutorului, indicat doar de persoana ÅŸi de numărul formei verbale folosite: „caut “ , „doresc “ ; „căutăm “ , „dorim “ etc. Există autocaracterizări ale firmelor (prin nume sau prin indicii relevante: „firmă particulară “ , „firmă grecească “ , „firmă puternică “ etc.) ÅŸi ale indivizilor; inventarul de termeni folosiÅ£i în prezentare este destul de limitat. Categoriile implicate cel mai des în cererile de închiriere sunt vârsta, profesia, intelectualitatea (asociate cu informaÅ£ii suplimentare despre sex ÅŸi stare civilă): tineri, tineri căsătoriÅ£i, tânăr medic, medic stagiar, tânăr inginer, studenÅ£i, studente, pereche studenÅ£i, studentă A.S.E., student stomatologie; absolventă; profesoară, intelectuală; mai rar intervin ÅŸi informaÅ£ii „geo-politice “ : ardelean, intelectuală Basarabia. Majoritatea formulelor citate sunt folosite probabil cu intenÅ£ia de a oferi garanÅ£ii obiective de seriozitate, care să compenseze dezavantajele băneÅŸti. InformaÅ£iile asupra profesiilor sau asupra ocupaÅ£iilor „nerentabile “ indică posibilităţi financiare reduse; sunt mai rare etichetele al căror mesaj implicit să fie parÅ£ial contrar celor de mai sus, propunând seriozitate dar ÅŸi bani: diplomat, om afaceri, reprezentant Uniunea Europeană etc. Simplele calificative – în construcÅ£ii de tipul „persoană serioasă “ – au dezavantajul de a fi subiective ÅŸi incontrolabile. € 笁j [11] . O asemenea situaÅ£ie de intermediere mascată poate produce texte de umor involuntar, de genul celui apărut în preajma sărbătorilor, la rubrica „Cereri închirieri “ : „Occidentalii vă urează «La mulÅ£i ani» ÅŸi aÅŸteaptă ofertele dumneavoastră “ (RL 1140, 1994, 13). De fapt, cei doi termeni stabilesc o dublă opoziÅ£ie foarte clară: cu cetăţenii români, pe de o parte; cu străinii arabi, africani, asiatici, pe de altă parte. Evident, sensurile geografice, politice sau culturale ale termenilor european ÅŸi occidental nu sunt riguros respectate de uzul lor practic, într-un cod restrâns cum e cel al micii publicităţi. Acoperirea semantică a conceptelor de occidental sau european e obligatoriu disociabilă pe mai multe nivele: alături de politică, de geografie, de filozofia culturii („Suntem sau nu în Europa? “ ) există ÅŸi zona intereselor practice, a vieÅ£ii cotidiene, în care sensul lor e cât se poate de precis HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn12#_ftn12" o "" [12] .   Toponimie urbană modernă   Repere Multe dintre primele texte ÅŸi documente româneÅŸti, din secolul al XVI-lea, sunt acte juridice – de vânzare, de cumpărare, de moÅŸtenire. Una din particularităţile lor este faptul că reflectă modul tradiÅ£ional de a indica poziÅ£ia ÅŸi limitele unei proprietăţi prin repere de genul: „pi la moara lu Dobrin, pe după gruiul casălor, pân gura casălor, în zos, (...), la teiul cel mare, deasupra de hălăşteu, faÅ£a în zos pe la cer, pe de deal de varniţă... “ (zapis de cumpărare, Gorj, 25 august 1576, în DÃŽRS XVI, p. 98). Uneori, modul actual de indicare a adreselor aminteÅŸte de cel tradiÅ£ional, dovedind că toponimia oficială ÅŸi cea populară continuă să coexiste, ca sisteme concurente. Desele schimbări în denumirile de străzi ÅŸi de pieÅ£e sunt contrabalansate parÅ£ial de recursul vorbitorilor la repere mai concrete. AnunÅ£urile micii publicităţi folosesc, alături de indicarea unei localizări prin stradă ÅŸi număr, multe repere „de peisaj “ . E drept că sistemului tradiÅ£ional i s-a opus în ultimele decenii unul teribil de complicat. Adresa unui apartament de bloc e o formulă lungă ÅŸi încâlcită (stradă, număr, indice al blocului, cu numere adesea fracÅ£ionare, uneori combinate cu litere – PS1C, B3bis, Y2, C5 corp A, II/4 – , scară, etaj, apartament, sector, cod). Mica publicitate oferă însă repere mai accesibile înÅ£elegerii umane: „apartament Centrul Civic, la fântâni “ (RL 17.02.1994); „Bdul Unirii, la fântâni “ (RL 4.01.1996); „Unirii (fântâna mare) “ (RL 3.04.1995, 14); „Fântâna Mare, 4 camere “ ; „Centrul Civic, Fântâna centrală “ (RL 4.01.1996). Dincolo de efemerele ÅŸi conjuncturalele nume de străzi, renaÅŸte mereu o toponimie populară. TendinÅ£a de a scrie cu majusculă iniÅ£ială numele reperelor „neoficiale “ atestă importanÅ£a acestora în sistemul de orientare al vorbitorilor. ÃŽn anunÅ£uri pătrund chiar denumirile populare, poreclele glumeÅ£e ale unor monumente sau clădiri pe care vorbitorii le presupun general cunoscute: „vilă 5 camere (...), 1 Mai – Ciupercă “ (RL 4.01. 1996). „Ciuperca “ din text reprezintă porecla, motivată prin formă, a unei clădiri dintr-o piaţă bucureÅŸteană; în anunÅ£ul citat denumirea este extinsă ÅŸi asupra pieÅ£ii HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn13#_ftn13" o "" [13] . Nu se poate însă spune că denumirile oficiale sunt totdeauna neglijate de cultura populară modernă; uneori sunt preluate creator, chiar cu funcÅ£ia de a introduce conotaÅ£ii valorizante: „Între doi regi, Carol – Ferdinand, 3 camere, terasă “ (RL 1995) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn14#_ftn14" o "" [14] .   Zone ÃŽn afacerile imobiliare – în care s-a produs o diversificare a obiectelor de schimb comercial ÅŸi a descrierii ÅŸi evaluării lor, apărând indicii precum „design occidental “ sau „stradă asfaltată “ – e foarte interesantă ÅŸi desemnarea zonei în care se plasează o locuinţă; vocabularul utilizat în acest scop nu diferă în funcÅ£ie de obiectul anunÅ£ului; e comun propunerilor de vânzare, cumpărare ori închiriere. Dincolo de numele de cartiere, străzi, clădiri-reper, pe care le-am discutat mai sus, prezintă interes adjectivele (câteva, doar) care revin insistent pentru a situa în spaÅ£iul Capitalei imobilele respective. Se poate reface, cu ajutorul lor, un decupaj lingvistic al oraÅŸului: eufemistic ÅŸi incomplet (zonele valorizate negativ fiind în genere omise, evitate), dar caracteristic. Până în 1990, se foloseau mai des referirile la sector ÅŸi la staÅ£iile de metrou. Caracterizările prin plasarea faţă de centru par să se fi diversificat în anii următori, deÅŸi doar trei zone sunt indicate explicit: ultracentrală, centrală, semicentrală („apartament două camere ultracentral “ ; „vând casă, curte, teren, zone centrale “ ; „cumpăr apartament ÅŸi garsonieră, central, semicentral “ , RL 1206, 1994, 10-11; termenii sunt semnalaÅ£i ÅŸi de Pârlog 1987: 512); delimitările între ele sunt, evident, relative ÅŸi se subordonează strategiilor publicitare. Periferia nu e numită, ci doar deductibilă din omisiuni, din apelul la alte caracterizări. Un atribut ceva mai rar e rezidenÅ£ial: „Vând garsonieră deosebită ÅŸi apartament 2 camere, zonă rezidenÅ£ială “ (RL 1206, 1994, 11); absent din dicÅ£ionarele noastre generale, sau înregistrat cu un sens nespecific, legat de rezident HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn15#_ftn15" o "" [15] , cuvântul pare să califice, ca ÅŸi etimonul său francez, zonele rezervate locuinÅ£elor elegante: în opoziÅ£ie cu zonele de magazine, birouri, uzine, dar ÅŸi cu cartierele de locuinÅ£e inferioare prin confort ÅŸi estetică. Alte calificări au un grad maxim de nedeterminare: „zonă bună “ („Cumpăr garsonieră sau două camere zonă bună “ , RL 1206, 1994, 12) sau indică avantaje concrete, prin adjective precm liniÅŸtit, curat („zonă liniÅŸtită, bloc curat “ , RL 1206, 1994, 11). PrezenÅ£a sintagmei zonă curată („4 camere, etaj inferior, zonă curată “ , RL 1206, 1994, 12) e deja semnificativă pentru o posibilă subdivizare valorică a spaÅ£iului bucureÅŸtean; ÅŸi mai caracteristică este referirea – foarte frecventă, de altfel – la zone civilizate: „Cumpăr urgent garsonieră sau apartament zonă civilizată “ (RL 1182, 1994, 13), „Drumul Taberei, Militari sau zonă civilizată “ (RL 1206, 1994, 12). Sensul contextual al adjectivului civilizat poate fi descris doar parÅ£ial prin analiză lingvistică; mai util s-ar dovedi un sondaj sociologic.   Despre animale   „Animalele de casă “ (sintagma e relativ recentă ÅŸi cam tehnică în română, lipsindu-i conotaÅ£iile simpatice ale englezescului pet) oscilează între statutul de persoane ÅŸi cel de obiecte. Modul în care se vorbeÅŸte despre ele astăzi reflectă tocmai această oscilaÅ£ie; este de aceea interesant de văzut ce resurse oferă limba – tradiÅ£ia, uzul lingvistic – pentru a le denumi ÅŸi a le descrie ÅŸi ce inovaÅ£ii apar în discursul actual. AnunÅ£urile micii publicităţi sunt un loc foarte favorabil pentru a observa tensiunea între cele două imagini ale animalului: contextul forÅ£ează interpretarea „obiectuală “ (chiar prin încadrarea în rubrici de tipul Vânzări sau Pierderi), dar vorbitorii îşi permit inovaÅ£ii care personalizează. De altfel, chiar structura rubricilor admite unele libertăţi: în paginile aceluiaÅŸi cotidian, de pildă, cinci anunÅ£uri despre câini apar sub titlul Pierderi, în vreme ce al ÅŸaselea e încadrat sub DispariÅ£ii, ceea ce constituie deja o asimilare umană (RL 2038, 1996, 19). ÃŽn categoria apropierii de uman intră, sub raport lingvistic, ÅŸi folosirea cuvântului vârstă; dacă „vacă în vârstă de trei ani “ sună oarecum ciudat, nu e neobiÅŸnuit să întâlnim „căţel Schnauzer uriaÅŸ, negru, cu pedigree, în vârstă de 5 luni “ (RL 2034, 1996, 13), „Doberman vârsta 4 ani “ (RL 2038, 1996, 19) etc. Efecte de umanizare sunt produse ÅŸi prin folosirea diminutivului cu conotaÅ£ie afectivă („ofer pisicuţă “ , RL 2033, 1996, 19) sau prin subiectivitatea limbajul familiar („pui foarte haioÅŸi de pisică “ , RL 2035, 1996, 17). Alteori, însă, limbajul exacerbează tratarea ca obiect a animalului, prin formule comerciale ÅŸi publicitare – „Mastino, Napoletano, Rottweiler, Pittbull, Husky, preiau comenzi orice rasă “ (RL 2038, 1996, 18); „Setteri englezi, căţelul reclamei Bona Prima, excepÅ£ionali “ (RL 2034, 1996, 13) –, sau prin includerea într-o listă eterogenă: „Omagiu ÅŸi câine Caniche, aparat mărit fotografic “ (RL 2033, 1996, 17). Din punct de vedere lingvistic, semnificativă mi se pare mai ales maniera de tratare a ascendenÅ£ei animalului. Viziunea în cheie umană e reflectată de simpatica alegere a unor substantive tipice pentru persoane: termeni de rudenie, termeni specific umani desemnând identităţi etnice ÅŸi regionale: „Caniche apricot, tată belgian, bunic german, bunică ploieÅŸteancă “ (RL 2035, 1996, 17). AnunÅ£ul în cauză poate fi pus în contrast cu unul în care aceeaÅŸi temă e tratată în termeni tehnici, sec comerciali: „Vând pui Schnauzer uriaÅŸ, pedigree tip A, tată din import “ (ib.). Cum „relaÅ£iile de rudenie “ din lumea animală nu l-au prea interesat pe vorbitorul tradiÅ£ional, ele nu au în română o terminologie specifică; e însă evident că la nevoie se pot folosi, prin analogie, termenii specific umani. Dacă vrem să verificăm cât de fixată e această analogie în limbă ÅŸi recurgem la dicÅ£ionare, rezultatul e destul de dezamăgitor: în dicÅ£ionarul academic, cel mai bogat în cuvinte ÅŸi sensuri, doar la mamă întâlnim o înregistrare a semnificaÅ£iei „animal femelă în raport cu puii lui “ (DLR, Tomul VI, litera M, 1965-1968); nici măcar articolul tată (ca să nu mai vorbim de părinÅ£i, bunici etc.) nu prevede corespondentul animal (DLR, Tomul XI, partea a 2-a, litera T, 1982). Asimetria mamă – tată (care a fost păstrată ÅŸi de DEX 1996) nu e greu de înÅ£eles: într-o perspectivă strict utilitară ÅŸi fără interes pentru puritatea rasei, tatăl-animal nu putea fi cunoscut sau nu interesa. Oricum, când paternitatea devine relevantă, limbajul umanizant e de preferat: asocierea „tată belgian “ e mai puÅ£in ÅŸocantă decât „tată din import “ , iar „bunica ploieÅŸteancă “ are, parcă, un vag aer de aluzie caragialiană.   Limbaj vrăjitoresc   Åži practicile vrăjitoreÅŸti au un fel de terminologie de specialitate, dezvoltată în interiorul limbajului popular. Limba descântecelor româneÅŸti, care a fost cercetată, prin anii 30, de Ov. Densusianu din perspectivă filologică HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn16#_ftn16" o "" [16] ÅŸi de Artur Gorovei mai ales din interes folcloristic HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn17#_ftn17" o "" [17] , are un caracter arhaic bine marcat, conservând cuvinte ÅŸi forme dispărute din alte registre lingvistice HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn18#_ftn18" o "" [18] . ÃŽn momentul de faţă, se pot însă observa interferenÅ£e între lexicul arhaic ÅŸi popular al vrăjitoriei ÅŸi cel modern; limbajul vrăjitoresc de tranziÅ£ie, cel puÅ£in în forma în care apare el în anunÅ£urile publicitare, e un hibrid de tot hazul. El cuprinde, desigur, termenii de bază ai profesiei, cuvinte din fondul vechi, tradiÅ£ional – a descânta, a dezlega, a lega, a ghici, a vindeca, a alunga; putere, farmece etc. Majoritatea sunt cuvinte ale limbii comune, specializate semantic; cazul cel mai clar este al verbelor a lega ÅŸi a dezlega – care au sensuri specifice vrăjitoriei. NecunoaÅŸterea lor poate produce confuzii: într-o construcÅ£ie ca „a dezlega cununii “ verbul riscă să fi considerat sinonim cu „a desface “ , „a despărÅ£i “ , în vreme ce înÅ£elesul său e, invers, „a dezlega vraja care le împiedică împlinirea “ . DicÅ£ionarele noastre curente indică sensul magic doar pentru verbul a lega – „a opri, a împiedica de la ceva prin vrăji “ (DEX 1996) – nu ÅŸi pentru antonimul său a dezlega. ExplicaÅ£ia e probabil strict contextuală ÅŸi implică practica lexicografică de preluare a definiÅ£iilor de la un dicÅ£ionar la altul: dicÅ£ionarul academic al lui Sextil PuÅŸcariu (DA), din care a apărut fascicula care cuprindea verbul a lega, nu însă ÅŸi cea în care ar fi urmat să apară a dezlega, a oferit urmaÅŸilor un model de interpretare semantică doar pentru primul verb. Limbajul actual al vrăjitoriei utilizează, pe de altă parte, neologisme (mai mult sau mai puÅ£in recente) precum paranormal, magie, talisman, integrând ÅŸi unii termeni medicali, de exemplu epilepsie. Registrul tradiÅ£iei se combină în mod neaÅŸteptat cu cel al modernităţii: „lucrează cu paranormal, descântă în talisman, icoane, str. Florilor nr. 2, PloieÅŸti “ (RL 2038, 1996, 19); „epilepsie de frică “ ; „descântă prin magie albă “ (RL 2036, 1996, 19). Contaminant e mai ales limbajul comercial-publicitar: „dezleg orice. Rezolvare sigură “ (RL 2038, 1996, 19); „alung blestemele ÅŸi multe altele, convingerea la domiciliu “ (RL 2038, 1996, 19; 2035, 1996, 19); „ajută în spor afaceri “ ; „a participat la congresul vrăjitoarelor din Polonia ÅŸi Bulgaria, la care a fost premiată cu trei talismane “ (RL 2036, 1996, 19). Verbul a rezolva, neologism absorbit de limbajul familiar, apare într-o construcÅ£ie specifică vorbirii inculte: „m-a rezolvat de argintul viu “ (RL 2038, 1996, 19). EnumeraÅ£iile situaÅ£iilor negative, ale cauzelor şi ale remediilor lor – minuni, leacuri – sunt cu siguranţă părÅ£ile cele mai pitoreÅŸti din anunÅ£uri, amalgamând credinÅ£e străvechi ÅŸi detalii de viaţă modernă („Descântecul meu are valoare de laser “ , EZ 2589, 2000, 7).  CompetenÅ£ele sunt foarte diversificate – „afaceri ÅŸi pierderi “ (RL 2650, 1998, 12); „schimbă situaÅ£ii familiare, financiare, medicale, sentimentale, dezleagă farmece, blesteme “ (RL 2663, 1998, 14), „îndepărtează farmece, coÅŸmare “ (RL 2638, 1998, 19), „pentru spor câştig “ (RL 2638, 1998, 19), „rezolvă probleme de dragoste ÅŸi afaceri “ (RL 2626, 1998, 19). Ritualizarea tradiÅ£ională se continuă ÅŸi prin eufemism: „are anumite plante pentru anumite cazuri “ (RL 2669, 1999, 27), „adună casa omului ÅŸi mai multe “ (RL 2671, 1999, 19). ÃŽn textele anunÅ£urilor abundă ÅŸi nesiguranÅ£ele sintactice, mai ales coordonările greÅŸite sau producătoare de ambiguităţi:   „Are puterea ÅŸi descântă prin magie albă de a vindeca anumite boli, argintul viu, epilepsie de frică ÅŸi cositor, împreună pe cei despărÅ£iÅ£i, dezleagă cununii, oameni care sunt legaÅ£i, ajută în spor afaceri“ (RL 2036, 1996, 19).   Domeniul cunoaÅŸte probabil o concurenţă puternică, ceea ce se poate deduce ÅŸi din varietatea formulelor publicitare adoptate: de la autoprezentare – „Ghicesc, descânt în zodii ÅŸi cafea “ (RL 2038, 1996, 19) – la prezentarea impersonală, sugerând o instanţă validatoare – „Această femeie se numeÅŸte Minodora. Are puterea ÅŸi descântă... “ (RL 2036, 1996, 19) sau la introducerea persuasivă în scenă a unui beneficiar recunoscător: „Mă numesc Ileana Ionescu ÅŸi mulÅ£umesc Anei Maria, unguroaică, că m-a rezolvat... “ (RL 2038, 1996, 19) HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn19#_ftn19" o "" [19] . Stilul publicitar – interogativ, imperativ, ancorat în situaÅ£ia de comunicare – îşi impune cliÅŸeele; formula clasică „schimb urgent “ primeÅŸte un nou obiect – destinul (ÅŸi selectează implicit un alt sens al verbului):   „Doamna Sultana schimbă urgent destinul omului, vreÅ£i să aflaÅ£i trecutul, prezentul ÅŸi viitorul? Să vă dezlegaÅ£i cununiile, să scăpaÅ£i de farmece? SunaÅ£i acum la tel. ...“ (RL 2033, 1996, 19).   AnunÅ£urile ghicitoarelor ÅŸi prezicătoarelor, ale practicantelor contemporane de varii tipuri de magie se individualizează mai ales prin incoerenÅ£a pe care o produc strategiile lor persuasive, supralicitate ÅŸi uneori contradictorii. Reperele principale sunt numele, calitatea („profesia “ ), sursa competenÅ£ei (moÅŸtenirea harului), situarea în spaÅ£iu (adresă, rază de acÅ£iune, călătorii, renume în afara graniÅ£elor, mediatizare etc.) ÅŸi caracteristicile metodologice (instrumente, procedee, cazuri tratate). Cele mai multe anunÅ£uri HYPERLINK "file:///E:\R2RSite\sitereferat-e\data\Update\udate_masiv\carti\f ilologie\Zafiu\22.htm" l "_ftn20#_ftn20" o "" [20] cuprind numele prezicătoarei, ba chiar încep cu acesta. Numele înseÅŸi – nu se poate ÅŸti dacă întotdeauna reale sau doar alese ca pseudonime artistice, profesionale – sunt caracteristice: multe sunt nume de botez din onomastica tradiÅ£ională, evocând tr-o anumit% într-o anumită măsură ÅŸi repertoriul folcloric al basmelor: Ana, Maria, Ana-Maria, Ioana, Sultana, Minodora, Dafina, Margareta. Există ÅŸi excepÅ£ii, precum mitologica Atena sau moderna Beatris, după cum există cazuri mai banale, mai greu încadrabile – LuminiÅ£a, Rodica – ÅŸi chiar nume stranii ca DulceaÅ£a, Suedia sau Brăţara. Prezentarea e impersonală ÅŸi neapărat respectuoasă, numele fiind însoÅ£it de termenul de reverenţă: „aceste două obiecte se află la doamna Dafina “ (RL 2667, 1999, 16); „Doamna Margareta, doamna Ana, doamna Maria au un sediu deschis pentru ghicit în cărÅ£i, cafea “ (RL 2669, 1999, 17); „doamna Brăţara răspunde la tel. (...) “ (RL 2638, 1998, 19). (Cititorului suspicios, care presupune cÄÆ