Referat Muzica Norvegiana

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Muzica Norvegiana si de asemenea puteti face Download Referat Muzica norvegiana

Citeste fragmente din Referat Muzica Norvegiana

Introducere in cultura nationala norvegiana ă. Poate de intrare in zona tarilor scandinave era Danemarca, situata in imediata vecinatate a Germaniei,pe unde patrundea stilul si spiritul continental al muzicii ,poposind mai intai la Copenhaga(important centru comercial si cultural,un fel de capitala a nordului)dupa care,traversand marea, se diseminau spre malmo, goteborg si Stockholm in Suedia,Bergen si Cristiana(Oslo),in Norvegia, modificand simtitor conceptiile estetico-filozofice si influentand activ si fertilizand constiintele artistice din aceste tari care, la randul lor, prin culoarea, prin aerul, prin distinctia si tonul international, de specificitate nationala, aduceau modificari substantiale in matricea sensibilitatii romantice.Fara a avea o traditie cultural-artistica veche,tarile nordice cunosc in a doua jumatate a secolului al nouasprezecelea o puternica inflorire,datorita dezvoltarii economice dar mai ales cresterii constiintei de sine a popoarelor,a demnitatii lor nationale si a dorintei lor de afirmare independenta in lume.Acum incep sa se cristalizeze anumite traditii nationale,consecinta a unor tot mai clare tendinte de individualizare, indepentizare si desprindere de trunchiul comun al stilului muzical european preponderent germanic.Niels Wilhelm Gadein suedia, Johan Svendsen,Edvard Grieg si Cristian Sinding in Norvegia, iata ‘’nou aparutii si insemnatii poeti ai Scandinaviei’’, chemati ‘’sa imprime talentele lor muzicale impulsuri puternice’’pentru ca–dupa cum sustinea Schumann-‘’tocmai Nordul ar putea sa intervina si sa vorbeasca foarte bine un grai propriu’’.Acest grai propriu,despre care vorbeste Schumann, l-a ridicat mai intai Niels Wilhelm Gade care,destul de timpuriu ,a reusit sa ridice muzica daneza la rangul de cultura muzicala nationala,cu toate ca formatia sa si stilul sau sunt foarte apropiate de Mendelssohn Bartholdy(caruia i-a urmat in calitate de dirijor la Gewandhous), de Chopin si Schumann.In muzica sa,dupa cum remarca Schumann,apare un caracter nordic hotarat si deplin realizat ‘’…’’pretutindeni se afirma o modalitate melodica intru totul originala, cum pana in prezent si intr-o infatisare atat de populara, ea inca nu s-a ivit in speciile mai inalte ale muzicii intrumentale.’’Cu toate acestea, din muzica lui Niels Gade putine lucrari au fost pastrate in constiinta muzicala a posteritatii.Uvertura ‘’Ossian’’.’’Fiica regelui ielelor’’-balada pentru solisti, cor si orchestra-Octetul de coarde in fa major opus 17. Sextetul de coarde opus 44, iata cateva dintre cele mai insemnate lucrari ale compozitorului danez.Aproape necnoscut a ramas ‘’graiul propriu’’al suedezilor din aceasta perioada, facandu-se auzit abia in primele decenii ale secolului al douazecilea, prin Sjengren Johan.In schimb, cel al norvegienilor, rostit original, distinct, in forme clare, intr-o invesmantare excelenta, bogat in elemente noi, pregnante si captivante, s-a impus, a retinut atentia lumii muzicale, constituindu-se intr-o valoroasa contributie scandinava la dezvoltarea limbajului muzical romantic si nu intamplator.In Norvegia in aceasta perioada, se punea din ce in ce mai mult problema crearii unei arte nationale.Cele doua directii, conturate in viata artistica norvegiana de la mijlocul secolului trecut, una specifica oraselor, un amestec de culturi europene si alta specifica satelor, cultura folclorica,intra in centrul atentiei reprezentantilor artei profesioniste.Sub indrumarea acestora, in orase si in porturi iau fiinta numeroase formatii corale, iar muzica instrumentala patrunde tot mai mult in viata familiala.Despre opera inca nu se poate vorbi.Lipsa oricarei traditii, chiar a unor inceputuri modeste a determinat o serioasa ramanere in urma.Slab reprezentata era si muzica simfonica, datorita orchestrelor rare, mediocre si fluctuante, a solistilor autohtoni care, atunci cand erau, luau calea peregrinarilor in cautarea gloriei.Tot acum apar primele culegeri de folclor norvegian ;compozitorul J.Halvorsen culege cateva sute de dansuri taranesti, iar L.Lindemann pubilca o ampla colectie de 540 de melodii si cantece populare norvegiene din care s-au inspirat multi compozitori norvegieni.Determinant in aflarea drumului prorpiu a fost contactul cu cultura norvegiana cu cultura daneza, cu Niels Gade care a sprijinit si a impulsionat avantul miscarii muzicale nationale norvegiene.Sub obladuirea acestuia in 1864, la Copenhaga, Richard Nordraak si Edvard Grieg infiinteaza societatea muzicala euterpe, avand drept scop organizarea de concerte in care sa fie promovate numai creatiile compozitorilor nordici.Stapaniti de un puternic si inflacarat patriotism, ei pledeaza si lupta pentru o muzica in care sa fie redat pregnant specificul national, cristalizat in ‘’landsmal’’(limba tarii), originalitatea muzicii populare norvegiene.Si in timp ce ceilalti norvegieni mai de seama ramaneau tributari influentelor muzicii germane, Nordaak si Grieg puneau bazele unei autentice culturi muzicale norvegiene, Grieg ajungand reprezentantul de frunte al acesteia. EDWARD GRIEG, aduce prin creatia sa, una dintre cele mai de seama contributii la dezvoltarea limbajulu muzical romantic.El face parte din randul celor ce s-a nascut cu simt si spirit national, fiind capabil sa dezvaluie in forme si nuante caracteristice intregul univers al lumii scandinave.’’s-a inspirat mai mult ca oricine din natura si din viata oamenilor.Imaginie muzicii sale sunt ca peisajele norvegiene care nu-s nici intense, nici greu accesibile.A mers atat de departe, incat simtamintele norvegiene si viata norvegiana au patruns aproape in fiecare camera de muzica si in intreaga lume.El nu se incadreaza in randul compozitorilor monumentali si nu si-a propus sa descopere noi gramatici muzicale, dar exceleaza de alcatuire si manevrare a structurilor muzicale, in devenirea lor simfonizeaza, romantica.Lui Grieg ii sunt caracteristice detaliul decorativ si reliefurile voluptoase ale ornamentelor, ale stilizarilor indraznete si ca putini altii, el patrunde in cutele sensibile ale spiritualitatii norvegiene, redand-o fin si nuantat, in forme si genuri adecvate, in modalitati specifice.Creatia sa, fara a fi ampla, cuprinde aproape toate genurile muzicale(exceptand simfonia si opera)-compozitorul simtindu-se puternice atras mai ales de miniaturile vocale si instrumentale pe care, cu o daruire totala, le interpreteaza de pe pozitia bardului national, a romanticului inflacarat si le realizeaza in forme variate, condensate, aforistice, evitand monumental si expresia pompoasa grandilocventa. Creatia 1.Miniatura vocala.Privind lista creatiei lui Grieg, vom constata ca miniaturia vocala, alaturi de cea pentru pian, a fost genul in care compozitorul-asa dupa cum spunea cu modestie—s-a simtit fericit’’, realizand de la inceputul si pana la sfarsitul vietii sale creatoare 129 de lieduri, 21 coruri si 2 piese vocale cu acompaniament orchestral.Natura lirica prin excelenta, manifestand un adevarat cult pentru cantecul popular norvegian, Edvard Grieg a reusit sa se desprinda de sub tutela romantismului german si austriac si punand la baza creatiei sale intonatiile si ritmurile muzicii populare,sa creeze o arta nationala, originala, cu o expresie proprie.In primele lucrari, ’’Patru cantece pentru voce si pian’’ opus 2 pe versuri de Adalbert von Chamisso si Heinrich Heine,’’Patru cantece cu acompaniament de pian’’opus 5 pe versuri de Hans Christian Andersen, legatura cu stilul traditional al liedului romantic german este destul de stransa, putandu-se remarca mai ales influenta lui Schubert si Schumann atat in tematica, cat si in modalitatile de realizare muzicala.Cu toate acestea, Grieg evidentiaza calitatile sale remarcabile de compozitor sensibil, maestru al miniaturii, un nesecat izvor de melodie, capacitatea sa deosebita de a talmaci muzical un text poetic, pe care il inversuneaza fiersc intr-o expresie complexa.In perioada urmatoare, Edvard Grieg se apropie tot mai mult de cultura muzicala novegiana.Mai intai a fost intalnirea cu o serie de culegeri de melodii populare, apoi a urmat contactul direct cu folclorul satelor norvegiene pe care le-a vizitat, relevandu-i-se frumusetea arhaica a melodiilor, structura lor muzicala de un farmec deosebit, ineditul combinatiilor timbrale din ansamblurile instrumentale taranesti.Toate acestea au fost definitorii in gasirea unui nou drum,propriu, ce se contureaza in melodiile cuprinse in cele‚ ’Patru romante, ’opus 10, pe versuri de Christian Winther si in ‚’Patru lieduri’.opus 15,pe versuri de Henrik Ibsen, Hans Christian Andersen si Christian Richardt, in care alaturi de cantece dominante de sentimentul naturii, ’’Mutterschumerz’din opus 15, remarcabile prin frumusetea melodica si prin inalta stiinta muzicala a invesmantarii, a modulatiilor indraznete si originale.In perioada urmatoare, creatia lui Grieg devine din ce in ce mai pronuntat national.In entuziasmul sau romantic si patriotic, el se apropie de poezia lui Bjonson, Ibsen, Paulsen Vinje Drachmann si alti poeti norvegieni, fiind atras de caldura si frumusetea limbajului, de varietatea trairilor eroilor, de spiritul si pregnanta nationala, de muzicalitatea versurilor.Lieduri create recent;Patru lieduri opus 21, pe versuri B.Bjornson, Cinci lieduri opus 25 pe versuri de H Ibsen, cinci lieduri opus 26 pe versuri de Jiulius Paulsen, douasprezece lieduri, opus 33, pe versuri de Aasmund Olafien Vinje, ’’Aus Fjeld und Fjord’, pe versuri de Holger Drachmann, sunt adevarate cicluri unitare de factura, stil si limbaj muzical.Din cele patru retin atentia la cele Patru lieduri opus 21, remarcabile prin stilul declamatoric pe care il inaugureaza, prin concizia si expresia lapidara, prin unele formule de acompaniament deduse din practica muzicii populare, pe care compozitorul a cunoscut-o, si-a insusit-o si apoi a aplicat-o creator in muzica sa.Iata, spre exemplu, liedul al doilea, Gutten Morgen(„Buna dimineata’’), cu melodica sa simpla, calchiata pe ritmul constant de 6, cu armonia sa pendulanta, expresiva.Cele cinci lieduri opus 25, considerate cele mai reusite din creatia sa de lieduri, remarcabile prin dramatismul primului lied, ’’Spielmannslied’’(Cantecul lautarului) in care tensiunea dramatica este subliniata si prin instabilitatea data de modulatiile la tonalitati indepartate, prin simplitatea scriiturii liedului al doilea’’Ein Schwan’’(O lebada), prin expresia concentrata a liedului al treilea, ’’Glucksbote mein’’(Bunul meu vestitor), de numai douasprezece masuri, prin amploarea sonora, scriitura densa, intens cromatizata a liedului al patrulea, ’’Mit einer Wasserlilie(Cu un nufar), prin declamatia si concizia liedului al cincilea, ’’Geschieden’’(Despartire), toate realizate in forme clare si maiestrite.In‚ ’Cinci lieduri’, opus, Grieg revine oarecum la stilul liedurior sale din prima perioada de creatie, aflandu-se din nou sub ifluenta liedului german.Acest lucru apare firesc daca ne gandim ca in acea perioada se ocupa de compunerea partii unui al doilea pian la patru dintre sonatele lui Mozart(fa major, do minor, do major si sol major).Cu toate astea, elementele stilistice proprii sunt mentinute;in plus apare tendinta de pendulare intre major si minor, obtinuta prin folosirea frecventa a alteratiilo, a declamatiei cantate, a conciziei exprimarii si a unor formule de acompaniament caracteristice.De o factura aparte sunt cele ‚ ’Douasprezece cantece’’, opus 33, remarcabile prin factura lor melodica populara, fiind insa strabatuta de melancolie si tristete, un fel de meditatie sumbra asupra vietii.Muzica acestor lieduri este simpla si acesibila si se desfasoara intr-o miscare aproape constanta de andante, fara spectaculozitati in partida planului, roulul sau reducandu-se doar la sustinerea melodiei, in alcatuirea careia compozitorul utilizeaza frecvent intonatiile cantecului popular norvegian cu acele formule caracteristice de ecou si riturnee, realizate la pian(ca in melodiile;’’Letzter Fruhling’’, ’’Ultima primavara’’, nr.2-‚ ’’Am Strome’’ –‚ ’La Parau, nr.5-Mein Ziel-Telul meu,nr.12) si alte elemente muzicale norvegiene. Semnificative pentru orientarea compozitorului spre tematica nationala sunt melodiile din ciclul‚ A us Fjeld und Fjord’’(‚’Din munti si din fiorduri’’), opus 44 si cele ‚ ’Sase cantece’’ opus 49,scrise pe versurile lui Holger Drachmann, poet si pictor danez; primul, o suita de sase tablouri sonore inspirate de natura patriei, intr-o alcatuire omogena de tipul suitei intrumentale si al doilea ciclu de sase lieduri inspirate de diferite mituri nordice(‚’Der Wagant-Vagabondul cantaret;Der Sanger-Cantaretul;Der Fahrende-Calatorul;Der Speilmann-Muzicantul;Weinachtsschnee-Zapada de craciun;Fruhlingsregen_Ploaia de primavara).De remarcat aici este tendinta de realizare sonora a tabloului, compozitorul fiind preocupat de obtinerea unei sonoritati plastice cu vadite trasaturi impresioniste, pe care Grieg le adopta creator la specificul stilului si limbajului sau.Astfel, apar frecvent structuri pentatonice, armonii de cvinte goale, succesiuni de acorduri de septime nerezolvate, rarefieri ale tesaturii muzicale in vederea obtinerii transparentei, iar in linia vocala, declamatia cantata.Odata cu ‚ ’Norvegia’’, opus 58,pe versuri de Paulsen, ’’Poezii Elegiace’’opus 59, pe versurile aceluiasi poet si ‚ ’Cinci lieduri’’opus 60, pe versuri de Wilhelm Krag, creatia de lieduri a lui Grieg intra intr-o noua faza.Cuceririlor anterioare Grieg le adauga altele noi.Pe o tematica nationala.Alaturi de unele procedee specifice muzicii franceze, apar si unele influente ale stilului wagnerian.Melodia este colorata cu cromatisme iar pianul primeste functii simfonice(’In Kahne’’-In barca, op.60 nr. 3).Tot acum se apropie lumea copiilor.In ‚’Sase cantece pentru copii’’ op. 61, Grieg patrunde tarziu, la anii batranetii, in lumea minunata a copilariei, realizand o suita de sapte tablouri specifice:Das Meer(Marea) , ’’Der Weinachtsbaum’’ (‚’Pomul de craciun’’) ;Lockweise (‚’Cantec ispititor’’)’’Abendlied’’(Cantec de seara).Tema naturii patriei este reluata in urmatoarea lucrare vocala, cele opt lieduri din ciclul ’Hangtusa’’(‚’Copilul muntilor’’)opus 67, pe versuri de Aone Garborg, ultima lucrare in care imaginea tinuturilor norvegiene este puternic reliefata.Ultimele lieduri create de Grieg sunt cuprinse in ’Cinci cantece’’opus 69 si ‚’Cinci cantece’’opus 70(ambele scrise in 1900), pe versuri de Otto Benzon, poet danez.Liedurile, cu texte germane si englezesti, sunt dense, cu melodica dispusa pe un ambitus larg si intens cromatizata(‚’Am meinem Sohn-Fiului meu,op.69 nr.2), cu o scriitura pianistica complexa. Muzica instrumentala O alta dimensiune a originalitatii talentului sau si a maiestriei sale componistice a demonstrat-o Grieg in muzica pentru pian, pe care a elaborat-o constant de-a lungul vietii sale creatoare, devenind unul dintre marii poeti ai pianului-alaturi de Mendelsohn Bartholdy, Schumann, Chopin, Liszt, Faure, Grenados si altii.Incepand cu ‚’Patru piese pentru pian’’opus 1, cu care a obtinut ‚’primul succes’’, in concertul dat la Gewandhaus la sfarsitul studiilor de la Leipzig, drumul creatiei pentru pian a lui Grieg trece prin;’’Sase imagini poetice’’, opus 3, compuse la Copenhaga, sub influenta lui Niels Gade, Grieg devine mult mai personal, lucrarea marcand inceputul cotnurarii stilulu sau cu evidente trasaturi nationale in limbaj.Cele sase tablouri, fara a purta titluri programatice, sunt plastice si sugestive, pline de farmec, gingasie si subtilitati pianistice.Pe o treapta superioara se situeaza cele patru piese91.Tempo di valse;2.Tempo di Menuetto;3.Allegretto con grazia;4.Allegro alla burla)constituindu-se ca o suita de patru tablouri ce redau veselia, exuberanta si vigoarea unor dansuri populare norvegiene.De o valoare deosebita sunt ‚’Nordische Tanze und Volksweisen (Dansuri si cantece nordice)opus 17, o suita de doua zeci si cinci de piese de gen create dupa culegerea lui L.M.Lindemann, in care Grieg foloseste nu numai citatul folcloric, ci si tehnica de constructie muzicala specifica practicii populare.Repetarea motivelor identice sau modificate determina marea varietate a pieselor in majoritatea lor, remarcandu-se prin autenticitate nationala, evidentiindu capacitatea compozitorului de a crea mici piese de caracter, intr-o mare varietate si diversitate de forme.Un loc aparte in creatia lui Grieg il ocupa ‚’Balada in sol major’’, op.24, in forma de variatiuni pe o melodie norvegiana, una dintre marile realizari pianistice ale lui Grieg .Ea reprezinta o incercare originala de a edifica un nou tip de variatiuni romantice, intr-o perioada in care acest gen de muzica atinsese culmi nebanuite pana atunci, in creatia lui Schumann si Brahms.Pe tema elegiaca a unui cantec popular norvegian, Grieg construieste arcul variational, conceput in trei episoade puternic diferentiate atat prin tempo, cat mai ales prin constrastul muzical, prin procedeele variationale folosite prin expresia muzicala in continua devenire, prin abundenta imaginativa extraordinara si prin modernitatea ei.Intrerupand seria pieselor ’Norwegische Volksweisen’’(Melodii populare norvegiene)opus 66, o suita de 19 melodii culese de compozitor si transpuse pentru pian.Dintre acestea se desprind ca fiind deosebit de realizate:’’Lockruf’’, cu semnale pastoresti admirabil redate la pian, ’’Wiegenlied’’(Cantec de leagan,nr.7), cu ritmul sau caracteristic pe care se brodeaza o melodie deosebit de expresiva, ’’ImOla-Tal,im Ola-See’’(In valea Ola, pe lacul Ola,nr.14), deosebit de sugestiva in redarea miscarii line a apei, printr-o remarcabila arta a varieri armonice’’, ’’Gedankenvoll ich wandere’’(Mergeam dus pe ganduri,nr.18), melancolica, cu o expresie bizara si altele.Apogeul creatiei pentru pian si in spiritul muzicii populare a fost atins de Grieg in ’Norwegische Buerntanze’’(Dansuri taranesti norvegiene), opus 72, cu subtitlul ‚’Parafrazare libera pentru pian la doua maini, dupa originalele culese de J.Halvorsen’’.In cele douazeci si sapte de miniaturi, Grieg pastreaza nealterata substanta melodica originala, urmarind mai mult ca oricand respectarea si evidentiera specificului national.Remarcabile din punct de vedere al limbajului melodic si armonic sunt:dansul nr.7, ’’Halling’’, cu armonia sa cromatica in mod minor, cu doua secunde marite(fa-sol diez si si bemol-do diez), dansul nr.13, Hawar Giboens Traum(Visul lui Hawar Giboens), in mod lidian cu expresia sa caracteristica s.a.De subliniat expresia concentrata, clara si directa, constructia simpla a arhitecturilor incadrate in schema de lied AB si ABA.Ultima sa creatie destinata pianului, ’’Stimmungen’’(Impresii)opus 73, a fost si ultima lucrare instrumentala a compozitorului.Cele sapte piese sunt inlantuite dupa modelul pieselor lirice.Un loc aparte, singular, in creatia sa il ocupa cele 66’’Lyrische Stucke’’(Piese lirice)repartizate in zece caiete, create in diverse perioade ale vietii sale, relevante pentru stilul si originalitatea lor, impunandu-l pe Grieg, de la inceput, ca pe unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai miniaturii romantice, gen in care talentul sau s-a manifestat cu cea mai mare stralucire.Titlul de ‚’Piese lirice’’este dat aici in sens general, de amintiri personale a unor locuri vazute, impresii sau clipe traite de compozitor.Nu intamplator unele piese au caracter descriptiv dupa cum reiese din titlurile lor(‚’Cantecul paznicului’’, ’’Dansul elfelor’’, ’’Halingdans’’ ’’Springdans’’, ’’Serenada franceza’’, ’’Zi de nunta la Troldhaugen’’, ’’Cantecul marinarilor’’, ’’Seara pe munte’’), in timp ce altele evidentiaza unele tendinte picturaliste (Vals, Foi de album, Reverie, Nocturna, Balada, Declaratie, Cantec de recunostinta s. a.)In aproape toate insa se simte o aspiratie personala, peste tot se afirma o arta surprinzatoare, captivanta, de o bogatie extraordinara.Depasind cadrul intimist, Grieg confera pieselor sale un farmec poetic general, pentru ca impresia primita ii stimuleaza fantezia si imaginatia, determina forma pieselor si mijloacele de expresie, de cele mai multe ori apropiindu-l de frumusetea folclorului norvegian, innobiland astfel miniatura romantica pentru pian cu noutati si originalitate de specificitate nationala ce apar sub multiple si variate aspecte.Orientarea spre specificul national se realizeaza treptat.Astfel, ’’Caietul intai’’, opus 12, alcatuit din opt piese, alaturi de cele de factura traditionala ca ‚’Arietta’’ si ‚’Albumblatt’’ (Fila de album) apar‚ ’Alfedans’’ Dansul elfelor), ’’Folkewise’’ (Melodie populara), ’’Norsk’’(Melodie norvegiana), bogate in elemente specifice nationale ca: pendularea major-minor, colorit armonic arhaic, sucesiuni de terte descendente pe o pedala de cvinta. In ‚’Caietul al doilea’’opus 38, alcatuit tot din opt piese, apar doua dansuri nationale caracteristice:’’Hallingdans’’(nr.4) si ‚’Springdans’’(nr.5) cu structura lor ritmico-melodica specifica cu marea bogatie si varietatea de acente asimetrice, alaturi de piese ca; ’Elegie’’(nr.6), Vals (nr.7) si Canon(nr.8).’’Caietul al treilea op.43, alcatuit din sase piese, considerat a fi el mai realizat din seria celor zece, se impune prin factura pianistica complexa.Aici Grieg revine oarecum la programatismul romantic- „Schmetterling” (Fluturele), ’’Einsamer Wanderer’’(Calatorul singuratic), „In der Heimat” (In patrie), ”Voglein” (Pasarica), „Erotik”(Erotica),”An den Fruhling’’ (Primaverii)- fara insa a renunta la elemente de limbaj cucerite anterior.De exemplu in „Calatorul singuratic” foloseste o melodie populara, iar in „Primavara” (una dintre cele mai frumoase melodii), Grieg foloseste tertele descendente urmate de un mers treptat, suitor, procedeu atat de frecvent in cantecul popular norvegian.In Caietul al patrulea,opus 47, alcatuit din sapte piese, apar din nou doua dansuri nationale: „Halling” (nr.4) si „Springtanz”(nr.6), intercalate intre piese de genul:Valse, Improptu, Albumblatt(Foaie de album), Melancolie si Elegie.Incepand cu caietul al cincilea opus 54, alcatuit din sase piese, limbajul muzical al lui Grieg intra intr-o noua faza.Mijloacele sale de expresie se imbogatesc prin largirea paletei timbrale si armonice, punandu-se accentul pe contraste, ca in „Hirtenknabe” (Pastorasul), piesele castiga in amploare, spatiu si timp-„Bauernmarsch” (Mars taranesc,nr.2), ”Gangar” (nr.3), „Notturno” (nr.4), „Scherzo” (nr.5)-si compozitorul urmareste unor efecte de armosfera si culoare sonora, apropiindu-se de impresionism („Glockengelaute”-Dangatul clopotelor, nr.6).Aceste trasaturi caracterzeaza si „Caietul al saselea opus 57, alcatuit din sase piese de inspiratie romantica- „Entschwundene Tage” (Zile de odinioara), „Gade”, „Ilusion”, „Geheimnis”(Taina), „Sie tanzt” (Ea danseaza), „Heimweh” ( Dorul de patrie)-in care limbajul impresionist apare mult mai evident si mai clar conturat.Interesante sunt si armoniile de cvarte si cvinte pe care le utilizeaza.(ex piesa Ilusion).In caietul al saptelea opus 62, alcatuit tot din sase piese, orientarea impresionista este mult mai evidenta atat prin programatismul pieselor, cat mai ales prin limbajul muzical eterogen in care, alaturi de procedeele traditionale, Grieg utilizeaza si elemente noi, ca in „Traumgesicht” (Viziune,nr.5), mentinute intr-o permanenta instabilitate tonala, cu inflexiuni modale si sonoritati transparente, caracteristice.Caietul al optulea, opus 65, cuprinde sase piese de gen in care compozitorul revine la maniera de compozitie a primelor caiete.Formele sunt clare, limbajul este din nou pregnant national.Din acest caiet cea mai cunoscuta piesa este a sasea, „Hochzaitstag a Troldhaugen” (Zi de nunta la Troldhaugen), scrisa cu prilejul sarbatoririi nuntii sale de argint.Caietul al noualea opus 68, in aceeasi alcatuire de 6 piese, reprezinta o cuprindere caleidoscopica a mai multor maniere stilistice.De la „Matrosenlied” (Cantecul marinarului), cu accente norvegiene, la neoclasicismul din „Grossmutters Menuett”(Menuetul bunicii), la romantismul schumannian din „Zu deinen Fusen” (La picioarele tale) si la patetismul ceaikovskian din „Valse melancolique”(Vals melancolic).Caietul zece si ultimul, dupa expresia lui Grieg, opus 71, incheie un drum lung, parcurs de-a lungul celor saizeci si sase de piese.Se pare ca un punct limita fusese atins, ca de acest punct limita era constient insusi compozitorul atunci cand afirma: ”Acest gen de muzica nu trebuie sa mai fie continuat”.Si nu l–a mai continuat:cele sapte piese- „Es war einmal” (A fost odata), „Sommerabend” (Seara de vara), „Kobold”, „Voruber” si Nachklange” (Epilog)- nu mai aduc nimic nou in gramatica sa muzicala.Poate trebuie evidentiata presimtirea oarecum trista a sfarsitului ce i se apropia, afirmata de piesele „Apus” si „Epilog”.Pentru pian la patru maini, Grieg a creat doua lucrari: „Dansuri norvegiene”, o suita de patru piese miniaturale si „Valsuri”-capricii,opus 37, ambele pastrand alura, stilul si limbajul muzical al Caietului al doilea de piese lirice. Muzica de camera Despre Grieg se spune, pe buna dreptate, ca a fost un stralucit reprezentant al miniaturii romantice si ca, daca ar fii cris numai lieduri si piese lirice, tot ar fi ramas in constiinta muzicala a lumii.Se afirma de asemenea si majoritatea monografilor sai sustin aceasta, ca lui Grieg i-a lipsit capacitatea de a se desfasura pe spatii sonore ample, explicandu-se astfel absenta din creati sa a unor arhitecturi monumentale, dimensionate la nivelul marilor constructii sonore contemporane lui.e adevarat ca nu a creat decat o singura simfonie, simtind o chemare puternica, intima, constanta si de lunga durata pentru miniaturile romantice, dar printre ele a avut si cateva rostiri ample, de larga respiratie:si aceasta tocmai in genul atat de complex al muzicii de cameram pe care il abordeaza inca din primii ani ai activitatii sale de compozitor, revenind apoi, de cateva ori, pe parcursul anilor, straduindu-se sa dea noi sensuri unor genuri si forme traditionale.O sonata pentru pian, trei sonate pentru vioara si pian, o sonata pentru violoncel si pian si doua cvartete de coarde, acesta este bilantul creatiei camerale a lui Edvard Grieg.Sonata pemtru pian opus 7, in la minor, dedicata lui Niels Gade, a fost creata la Copenhaga, intr-o atmosfera de puternic entuziasm si elan componistic, sub influenta principiilor grupului de la societatea „Euterpe”.Astfel ca, dupa tiparul traditional de sonata pe care si-l insusise la Conservatorul din Leipzig, Grieg creeaza o arhitectura cvadripartita(„Allegro moderato”, „Andante molto”, „Alla minuetto ma poco piu lento”, „Final”, „Molto allegro”.), in care urmareste realizarea unei expresii deduse din paricularitatile muzicii populare.Temele in general sunt simple in alcatuirea lor si au acea pregnanta caracteristica data de formulele melodice si de ritmurile specifice norvegiene.Trasaturi stilistice proprii evidentiaza si Sonata pentru pian si vioara,in fa major, opus 8, creata tot la Copenhaga, imediat dupa Sonata pentru pian si prezentata in cadrul concertelor societatii „Euterpe”, viu comentata in ziarele vremii pentru muzica sa noua, bizara, ciudata si lipsita de forma.Aceasta lipsa de forma este data de libertatea de cu care lucreaza compozitorul in organizarea structurilor sonore in cadrul celor trei sectiuni „Allegro con brio”, „Allegretto quasi Andantino” si „Allegro molto vivace”, de noua forma de tip rapsodic pe care o propune ca o noua tipologie in estetica sonatei romantice din a doua jumatate asecolului al IX lea.Fara a fisa un stil unitar, fiind sesizabile influentele romantice germane, muzica sonatei reprezinta totusi unele elemente noi ce-l definesc pe compozitor, cum ar fi pendularea major-minor, realizata prin dese si surprinzatoare alterari ale tertei, prin teme lirice, de factura pastorala, prin preferinta pentru anumite formule ritmice, prin predilectia pentru pedalele de tonica si dominanta.De o surprinzatoare modernitate este partea a doua, „Alegretto quasi andantino”, in care profunzimea expresiei este data de insasi simplitatea scriiturii muzicale, deprinsa din practica violonistica populara, ajungand ca in setiunea mediana(in trio), sa foloseasca unele procedee specifice practicii populare instrumentale.Sonata insa nu este inca ceea ce dorea compozitorul.Astfel ca drumul este continuat in Sonata nr.2 pentru pian si vioara, in sol major, opus 13, pe care o dedica prietenului sau, compozitorul Johann Svendsen.Desi aflata doar la doi ani de prima, Sonata in sol major reprezinta un stadiu nou, superior, de maturizare a conceptiei componistice a compozitorului, preocupat de realizarea unei muzici nationale autentice.Patrand formele clasice traditionale, Grieg creeaza o lucrare in care caracterul national este mult mai pregnant reliefat, prin grefarea cu intentie si in mod constient, deliberat, a substantei populare.Scrisa tot intr-o alcatuire tripartita, sonata, mult mai riguros organizata in planul formei, afirma pregnant specificul national, norvegian.Acesta apare in introducerea „Lento doloroso” in sol major, o melodie libera de factura improvizatorica si se continua apoi in prima miscare, „Allegro tranquillo”, in forma de sonata, a carei prima tema preia inceputul introducerii pe ritmul de springdans, fiind urmata de tema a doua, expusa de vioara, o tema nostalgica in caracter de balada, acompaniata armonic de pian.acelasi specific il pastreaza si in partea a doua, „ Allegretto tranquillo”, un lied tripartit in mi minor, a carui prima sectiune este construita pe temeiul primelor sunete ale temei intai din prima parte, intr-o expresie specifica nordica,data atat de conturul melodic, cat si de acompaniamntul arpegiat al pianului, de ritmica bogata in triolete,sextolet si septolete.Partea a treia, „Allegro animato”, in forma de sonata, intr-o desfasurare navalnica, pastreaza specifiul national, atat in alcatuirea melodica si ritmica cat si in expresie.Tema intai, derivata din tema initiala, pastreaza aceeasi factura folclorica, fiind deosebit de pregnanta prin caracterul dansant si prin acompaniamentul in cuvinte.Tema a doua si aici are rolul de element contrastant, intrerupand desfasurarea impetuoasa, creand pentru moment o stare de liniste, de nostalgie, dupa care in reexpozitie apare tema initiala.Creata dupa principiul ciclic, Sonata pentru vioara si pian in sol major,opus 13, prin elementele sale melodico ritmice de factura folclorica, prin armonia sa modala, prin arhitectura sa, se inscrie ca prima sonata nationala norvegiana de valaore universala.sonata nr 3 pentru pian si vioara, in do minor, se distinge prin caracterul sau pasional, prin suflul sau grandios, prin opunerea particularizanta distinctiva a contrastelor tematice, prin accentuarea prelucrarilor motivice, prin intensa simfonizarea materialului tematic.Alcatuita tot din trei parti, sonata din punct de vedere al formei, poate fii considerata cea mai clasica din cate a creat Grieg.Astfel, partea intai, „Allegro molto ed appasionato, este in forma de sonata conceputa in maniera romantica, cu teme pregnante de larg suflu, prima eroica viguroasa si avantata, a doua lirica, de expresie nordica, subliniata armonic prin modulatii indepartate.De remarcat dezvoltarea, una dintre cele mai reusite din intreaga creatie de camera a lui Grieg, realizata prin opunera dialectica a contrariilor sonore prezentate in expozitie.Partea a doua, „Allegretto expressivo alla Romanzza”, este o piesa de gen de o expresie aparte, data de factura vocala a sectiunii initiale, ce contrasteaza cu episodul dansant al B-ului.Partea a treia, „Allegro molto”, areo forma aparte, de sonata fara dezvoltare, construita pe baza a doua teme:prima viguroasa, de dans barbatesc, ce se desfasoara invariabil pe acompaniamentul simplu al treptelor principale, intr-o desfasurare solemna, ce impune ca necesara readucerea sectiunii initiale.In ansamblu, Sonata opus 45 de Grieg se inscrie ca o realizare de seama, remarcabila prin simplitatea, claritatea, bogatia de idei si modalitatile proprii specifice nationale de exprimare.Sonata pentru pain si violoncel, in la minor, opus 36, scrisa pentru fratele sau John- un violoncelist virtuoz caruia i-a si dedicat-o-este una dintre cele mai putin realizate in comparatie cu celelalte lucrari de camera ale lui Edvard Grieg.Consecvent conceptiei sale estetice, Grieg isi construieste sonata tot din trei parti.Prima parte in forma de sonata, pare lipsita de forta si dinamism,creand o usoara impresie de monotonie,data de respiratia larga a temelor.Mult mai pregnanta este partea a doua, un lied tripartit,remarcabil prin lirismul melodiilor, prin inventivitatea si finetea inlantuirilor armonice, prin expresia lor dureroasa.In contrast cu partile anterioare, finalul(considerat a fi una dintre cele mai realizate pagini din creatia de camera a lui Grieg) se impune prin maiestria realizarii formei de rondo-sonata, pe baza de unor teme concise dar pregnante, prima de dans popular, a doua lirica, desfasurata printr-o gradatie ascendenta, prin multiple procedee de variere si secventare motivica, de amplificare ritmica si dinamica, pana la final.Cvartetul de coarde in sol mino,opus 27, dedicat prietenului sau, violonist Robert Heckmann din Koln,reprezinta un adevarat eveniment in muzica de camera din a doua jumatate a secolului al XIX lea.Acest cvartet a devenit si de continuitate a unor traditii, in forme noi viabile.Lui Grieg i-a fost indiferenta estetica brahmsiana si a ramas departe de alte directii stilistice romantice, mergand oarecum pe ideea „convertirii cvartetului de coarde ca gen intr-o fresca, cu cicluri de imagini grupate in interiorul unei forme monumentala.Cvartetul lui Grieg, „un veritabil prototip epic, mesager al nordului in colocviul european asupra specificitatii in contextul romantismului traziu, este alcatuit din patru parti: I.Un poco andante-allegri molto ed agitato.II.Romanze.Andantino.Allegro agitato.III.Intermezzo.Allegro molto marcato.IV. Finale.Lento-Presto al saltarello. Creatia simfonica si concertanta Fara a fi simpla, cretia simfonica si concertanta a lui Edvard Grieg cuprinde cateva lucrari celebre, adevarate bijuterii muzicale intrate pentru totdeauna in constiinta muzicala a lumii..Inceputul a fost marcat de Simfonia compusa la indemnul lui Niels Gade, interpretata la Copenhaga, o lucrare „prea dependenta de Schumann”, pe care Grieg a considerat-o nereprezentativa, astfel ca doua parti din ea, Adagio cantabile si Allegro energico au fost reunite sub denumirea de Doua piese simfonice opus 14 pentru pian la patru maini si publicata ca atare.A urmat apoi uvertura In Herbst(Toamna), opus 11, pe care a dedicat-o lui Niels Gade-prima lucarre simfonica lui Grieg considerata demna de a purta semnatura sa, o lucrare programatista in care predomina descrierile naturaliste, o piesa romantica cu multe elemente internationale si ritmice populare, pe care Grieg a refacut-o in 1888, dandu-i forma definitiva sub care este cunoscuta astazi.Marea popularitate i-a fost adusa insa de Concertul pentru pian si orchestra, in la minor, opus16, areciata in epoca drept „unul dintre cele mai bune concerte pentru pian”, adevarat model de sinteza intre national si universal, de continuitate si de dezvoltare creatoare a genului concertant, de maiestrie componistica si accesibilitate.Alaturi de uvertura Toamna si Concertul pentru pian si orchestra, creatia simfonica a lui Grieg cuprinde:suita Fra Holbergs Tid(Din vremea lui Holberg), opus 40, o lucrare ce nu-l reprezinta pe compozitor, scrisa in stil neoclasic, in spiritul muzicii baroce, o suita pentru orchestra de coarde, alcatuita din „Preludiu”, „Sarabanda”, „Gavota”, „Arie” si „Rogaudon”, realizate in maniera lui Rameau si Couperin, cu influente ale muzicii lui Bach si Dansurile Simfonice pe teme norvegiene, opus 64, o suita de patru piese scrise in maniera dansurilor pentru pian. Raportat la fenomenul imenselor prefaceri din epoca romantismului tarziu, creatia lui Edvard Grieg ne apare ca una dintre cele mai originale contributii aduse la imbogatirea limbajului muzical din a doua jumatate a secolului al XIX lea.”Nascut cu simt si spirit national-dupa cum spunea Bjornson-fiind capabil sa dezvaluie in forme si nuante caracteristice intregul univers al lumii scandinave”, contient de calitatile sale, de misiunea ce-i revenea de fondator al culturii muzicale nationale norvegiene, Edvard Grieg s-a identificat cu patria sa, cu viata poporului sau, s-a apropiat de folclor si l-a insusit, acesta devenindu-i principala sursa de inspiratie, in toate imprejurimile in care s-a aflat in ipostaza de compozitor. „Sa traiesc si sa mor norvegian”-iata idealul de-o viata al lui Grieg si cu exigenta-i caracteristica, a vegheat la implinirile marete ale muzicii nationale norvegiene.Considerat drept cel mai de seama romantic al Nordului, Grieg a cantat in muzica sa natura mareata si impunatoare a Norvegiei, populata cu oameni al caror ideal era viata senina, curata, bogata in evenimente, in povestiri fantastice si mitologice carora a incercat sa le gaseasca corespondente in lumea sunetelor, Lui Grieg ii este caracteristica expresia melodica, de specificitate norvegiana, in alcatuiri simple, pregnante.”Muzica luiGrieg-dupa cum observa Pablo Casals-nu-si trage radacinile atat din folclorul norvegian, cat exprima sufletul, pitorescul si latura caracteristica a unei intregi natiuni.Temele sale au acea frumusete ce atrage atentia, se impun si dureaza.Aceasta datorita structurilor melodice pentatonice, modale sau tonale, de inspiratie folclorica, cizelate cu maiestria si rabdarea unui artizan.Frecventele pendulari intre major si minor, mersul descendent in terte, folosirea pe scara larga a ornamentelor, reliefarea clara a structurilor melodice modale, iata doar cateva din trasaturile melosului sau.In ceea ce priveste armonia, fara indoiala ca Grieg a fost unul dintre cei mai originali compozitori.In general, el se plaseaza in lumea sonora specifica romantica, de factura tonala.Dar nu se opreste aici.incursiunile facute in lumea cantecului popular, ii releva noile fatete ale lumii modale, tonul si expresia particulara date de succesiunile netraditionale, faurind un limbaj propriu, particular si originial.Permanent preocupat de valorificarea tezaurului muzical national, Grieg retine in muzica sa, elementele esentiale ale acestuia.Ritmica muzicii sale este strans legata de ritmul muzicii populare norvegiene.In special dansurile norvegiene de tipul „Halling-ului”, „Springar-ului” si „Gangar-ului”, sunt prezentate in multe lucrari ale sale.Prin caracterul national, prin originalitatea muzicii sale, Grieg si-a inscris numele definitiv in cartea de aur a marilor sale, Grieg si-a inscris numele definitiv in cartea de aur a marilor cratori ai secolului al IXI, adeverind ceea ce cu modestitate spunea: „Artisti ca Bach si Beet-hoven au cladit altare si temple pe culmi.eu am vrut-dupa cum se exprima ibsen in una dintre dramele sale din urma-sa cladesc case pentru oameni, in care sa se simta fericiti. Vasile iliut – culturi musicale nationale in a doua jumatate a secolului al XIX”-lea, editura cartea finantata de ministerul culturii, bucuresti, 1995, pag. 112. Á h¾= h~ hòB hH h h# PAGE PAGE 14 쥁@