Referat Echipamente Periferice

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Echipamente Periferice si de asemenea puteti face Download Referat Echipamente periferice

Citeste fragmente din Referat Echipamente Periferice

ECHIPAMENTE PERIFERICE Cuprins: 1.Componentele unui PC………………………………………3 2.Dispozitivele periferice- Clasificare …………………………8 3.Dispozitive periferice de intrare…………………………….10 Tastatura Mouse Trackball Joystick Creion optic Scanner Camera de luat vederi 4.Dispozitive periferice de iesire……………………………….19 Monitor Imprimanta Plotter Video-proiector Inscriptoare CD/DVD 5.Dispozitive periferice de intrare-iesire……………………….38 Unitatea floppy Multifunctionale laser 1.Componentele unui PC Elementele esentiale ale sistemelor birotice sunt: echipamentele fizice (componenta hard), programele (componenta soft) si informatiile care reprezintă obiectul prelucrării. Componenta fizică este reprezentată de un calculator electronic sau de o retea de calculatoare, împreună cu echipamentul pentru comunicatii. Acestea pot fi detaliate pe: Calculator (calculatoare în retea) (în general, de tip PC) format(e) din: procesor, memorie internă, interfete cu echipamentele periferice si eventual interfete de retea si cabluri de conectare. Dispozitive de intrare-iesire tipice calculatoarelor (tastatură, monitor, mouse, imprimantă, scanner, plotter, speaker) sau mai general, sistemelor informatice multimedia si de comunicare. PROCESORUL Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive , de a împărţi sarcini fiecăreia , de a coordona şi verifica executia sarcinilor primite . Un calculator nu poate funcţiona fără procesor . Procesoarele au avut evolutie rapidă de la 8088,8086…80486 , producţia fiind asigrata în principal de firma Intel , printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor privati . Alte firme producatoare sunt AMD , Cyrix , ITD . Procesoarele produse de AMD şi Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel şi au o arhitectura compatibilă cu cele produse de Intel , însă se dezvoltă separat . Procesorul i386 a fost primul processor care a inclus 6 faze de execuţie paralelă , la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul execuţiei prin expandarea unităţilor de decodificare a instrucţiunii şi de executie într-o banda de asmblare (pieline) cu cinci nivele , astfel ajungându-se la 11 faze paralele . În plus , procesorul 486 are un cache intern de date şi instrucţiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mări procentul instrucţiunilor ce pot fi executate la viteza de o instrucţiune pe impuls de tact . La acest processor a fost pentru prima dată integrată unitatea de calcul în virgulă flotantă (coprocesorul) în acelasi cip cu CPU-ul . AMD a lansat în aceeaşi perioadă procesorul 486 DX5 cu frecvenţe pînă la 133 , fără prea mult success . Surprinzător , dupa 486 nu a urmat 586 , decât pentru Cyrix şi AMD . Intel a decis să schimbe formatul numelui trecând la Pentium . Procesorul Pentium a adăugat o a doua bandă de asamblare pentru a obţine performanţe superioare (cele doua benzi de asmblare (U,V) pot executa două instrucţiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a dublat , existând un cache de 8 Ko pentru cod şi unul similar pentru date . Pentru îmbunătăţirea execuţiei ramificaţiilor din programe s-a implementat conceptul de predicţie a salturilor, introducându-se un tabel pentru memorarea adreselor cele mai probabile la care se fac salturile . Registrele principale au rămas pe 32 de biti , căile interne fiind pe 128 sau 256 de biţi , magistrala de date externă – 64 biţi . Procesorul Pentium are integrat un controller de întreruperi avansat (APIC) folosit în sistemele multiprocessor . Amd a lansat într-o perioadă intermediară procesorul 586 , apoi K5 . dupa 586 pentru Cyrix urmând 6x86 . Amd şi Cyrix au rămas multă vreme într-un con de umbră al lui Intel , mai ales că procesoarele intel Pentium (lansate la frecvente de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid , de la frecvenţa de 166 Mhz fiind adăugate instructiunile MMX (-un set de 57 noi instrucţiuni , patru tipuri noi de date şi un nou dst de registrii pentru a accelera performanţele aplicaţiilor multimedia şi de comunicaţii ; MMX se bazează pe o arhitectura SIMD (Single Instruction,Multiple Data) , permiţând imbunătăţirea performanţelor aplicaţiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari şiruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D) . Dupa Pentium urmează Pentium Pro care are o arhitectura superscalara pe trei cai- poate executa trei instrucţiuni într-un impuls de tact având un cache L2 de 256 Kb strâns legat de CPU printr-o magistrala dedicată pe 64 de biti . . Procesoarele Pentium şi Pentium Pro au fost dezvoltate până la frecvenţe de 233 Mhz , următorul pas fiind Pentium II (este un PentiumPro cu MMX) şi Pentium III . Revenind la AMD , a lansat procesorul Amd K6 ce avea în plus 32kb cache level 1 faţă de K5 . Urmatorul pas a fost AMD K6-2 , care a dat o replica MMX-ului de la Intel cu un set de instrucţiuni numite !3D NOW ; trebuie amintit că şi procesoarele K6 au înglobat instrucţiuni MMX frecvenţa maximă atinsă fiind de 500Mhz . AMD K6-3 înglobează 256kb level 1 cache ceea cea aduce un spor de viteza substanţial Cyrix a rămas în urmă , unui 6x86 la 200Mhz corespunzându-i un Pentium la 150Mhz , pe când la AMD seria K6 –K62 a fost extrem de reuşită , depăşind pe alocuri procesoarele Intel la frecvente echivalente . Fiecare processor din seria x86 este compatibil fizic cu placa de bază , astfel procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de baza , ce are un numar standard de pini (321) . Pentru a descuraja concurenţa , Intel a schimbat modul de conectare a procesoarelor Pentium II-III , conectarea la mainboard făcându-se printr-un nou tip de soclu – Sec – Slot 1 ; Intel nu a dat drept de productie (licenţă) a acestui soclu firmelor AMD şi Cyrix. Ca replică , AMD a conceput procesorul AMD K7 , ce concurează direct Pentium II prin frecvenţe de pana la 900Mhz şi cache level 2 –512Ko,pentru un nou tip de soclu – Slot A . Succesul pe piaţă al procesoarelor Intel a fost datorat faptului că fiecare nou procesor îngloba funcţiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de executa cod scris pentr 386) , caracteristicî intalnitî rar la început (1980) . Procesoarele Sparc , Alpha , Dec , Risc sunt extrem de scumpe , incompatile cu codul x86 , ele fiind în proiectate pentru aplicatii paralele , volum mare de calcul, sisteme multiprocessor . Firma SPARC a lansat de curînd procesorul pe 64 biti UltraSparc la 1,5 Ghz . Placile de bază ‘normale’ permit prezenţa unui singur processor , însă sunt producatori ce ofera opţiunea de ‘dual processor’ . Astfel în sistemele produse de Digital , HP se pot întâlni între 2-8 procesoare . Problema este că numai anumite sisteme de operare ştiu sa folosească multiprocesarea (Linux , SunOs , Unix , WindowsNT) . Astfel în Windows 9x prezenţa unui processor suplimentar nu va influenţa cu nimic performanţa sistemului . Sistemele multiprocessor sunt folosite în servere sau în statii de lucru cu flux mare de date (CAD , GIS , etc) . Un alt motiv de a folosi un sistem multiprocessor este securitatea oferită . Astfel în cazul unei defectiuni produse la unul din procesoare conducerea va fi luata de celălalt . În configuraţia unui sistem de calcul întalnim doua mari tipuri de memorii – RAM şi ROM. Memoria este spatiul de lucru primar al oricarui calculator . Lucrând în tandem cu CPU (procesorul) are rolul de a stoca date li de a procesa informatii ce pot fi procesate imediat şi în mod direct de către processor sau alte dispozitive ale sistemului . Memoria este de asemenea legatura dintre software şi CPU . Din punct de vedere intern memoria RAM este aranjată într-o matrice de celule de memorie , fiecare celulă fiind folosită pentru stocarea unui bit de date (0sau1logic) . Datele memorate pot fi găsite aproape instantaneu (timp de ordinul zecilor de ns) prin indicarea rândului şi coloanei la intersecţia cărora se află celula respectivă . Se deosebesc două tipuri de memorie : SRAM(Static Ram) şi DRAM(Dynamic Ram) . Tehnologia DRAM este cea mai întâlnită în sistemele actuale , trebuind să fie reimprospatată de sute de ori / secunda pentru a reţine datele stocate în celulele de memorie (de aici vine şi numele) ; fiecare celula este conceputa ca un mic condensator care stocheaza sarcina electrica . Este prezenta sub doua tipuri de module : SIMM-urile şi DIMM-urile . SIMM-ul a fost dezvoltat cu scopul de a fi o soluţie uşoară pentru upgrade-uri . Magistrala de date este pe 32 biti , fizic modulele prezentând 72 sau 30 de pini . DIMM-ul a fost folosit întâi la sistemele MacIntosch dar a fost adoptat pe PC-uri datorita magistralei pe 64 de biţi , având 128 pini . Tipurile de memorie DRAM sunt : FPM (Fast Page Mode) , EDO(Extended Data Out) , SDRAM (Synchronous DRAM) . Cele mai rapide sunt SDRAM-urile , fiind şi cele mai noi , oferind timpi de acces mici (8ns) . Tehnologia SRAM foloseşte tot un system matricial de reţinere al datelor , dar este de cinci ori mai rapidă , de două ori mai scumpă şi de doua ori mai voluminoasă decât memoria SRM . Nu necesită o reîmprospătare constantă , elementul central al unei celule fiind un circuit basculant bistabil . SRAM este folosit pentru memoriile cache datorită vitezei mari . PLACA DE BAZA Placa de bază este un dizpozitiv ‘de bază’ un ‘pamânt’ pe care ‘se plantează’ celelalte componente . Este componenta pe care se implantează procesorul , pe care se afla sloturile de extensie , pe care se afla memoria cache L2 . Pe langă această funcţie , de support pentru celelalte componente , are rolul de a regla şi distribui tensiune procesorului şi celorlalte componente . O placă de bază de calitate are variaţii mici al intensităţii curentului ‘livrat’ şi mai multe valori ale tensiunii pe care o poate furniza . Placa de bază mai include controllere şi conectori pentru hard-disk , floppy-disk , tastatură , port serial , optional PS/2 şi USB . Interfaţa pentru hard-disk poate fi inclusă (în cele mai multe cazuri este) pe placa de bază sau poate fi achiziţionată ca placa de extensie separată . Controllerele pentru hard-disk , ca şi hdd-urile de altfel, pot fi de doua tipuri constructive : IDE (EIDE) sau SCSI(Small Computer System Interface) . Hard-diskurile SCSI necesită un controller special , interfaţa SCSI fiind mai avansată decat EIDE , mai scumpă , cu performanţe mai mari , având avantajul de a putea conecta pe acelaşi controller şi cablu scannere , hard-diskuri , unitati floppy , cdrom , etc , un numar total de 8 device-uri SCSI suportate simultan . Avantajele SCSI sunt multiple : poate conecta pe aceeaşi magistrală 8 deviceuri diferite simultan (IDE – 2 deviceuri şi acele HDD sau CD-ROM); lungimea panglicii SCSI – 10-25 m , viteza maximă 80Mb/sec wide ultra2 SCSI ; gabaritul redus . SCSI utilizează cozi de mesaje . Mecanismele bazate pe astfel de cozi sunt integrate pe scară tot mai largă în sistemele de operare moderne (WindowsNT) . Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu un pas în faţa celor IDE , astfel capacitătile au fost mai mari şi viteza de transfer net superioară , cel mai rapid hard-disk IDE acutual are o rata de transfer maximă de 66Mb/sec (UDMA/66) . Marimile hard-diskurilor singulare sunt cuprinse între 20Mb şi 4T . Această capacitate poate fi extinsă prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul sa le vada ca fiind unul singur; aceasta tehnologie este folosita şi în procesarea paralela) . Pe placa de bază exista şi un controller de floppy disk , care poate fi de 3,5’ sau 5,25’ , modelele mai vechi nu prea mai sunt suportate . Astfel disketele sunt folosite cu unitatea floppy având capacitate neformatate de 2Mb , prin formatare MSDOS – 1,44Mb . Există unităţi de diskette care suportă diskette de mare densitate de 100-200Mb , nestandard (Sony , Travan)şi care pot citi şi disketele de 3,5’ ; interfaţa este separată pentru acest tip de unităţi de diskette . Mai există pe placa de bază sloturile în care se pot introduce placi de extensie (modemuri , placi video, laci de retea , placi de sunet , etc). Sloturile pot fi diferenţiate în funcţie de diferenţele constructive : VL-BUS , ISA , EISA , PCI ,PCMCIA, AGP . Interfata VL-BUS este depăşită , interfata ISA este înca folosită cu success , fiind prezentă pe majoritatea placilor de baza de generaţie nouă . PCI este cea mai folosită interfaţă , oferind rate de transfer mari la preturi rezonabile în prezent . A fost introdusă cu ~5 ani în urmă urmand standardului EISA . PCMICA este destinat utilizatorilor de calculatoare portabile , oferind conectivitate rapidă , autoconfigurarea . Aceste placi sunt extraordinar de mici (şi de scumpe) , fiind de marimea unei cartele telefonice , duble ca grosime . Interfata AGP este ultimul venit pe ring , cel mai nou , destinat placilor grafice , în secolul acceleraţiei este destnat acceleratoarelor grafice de mare vitezî , facand o legaturî directă între processor şi placa graficî , oferind rate de transfer de pînă la 3Gb/sec . Toate aceste tipuri de sloturi diferă între ele , există totuşi sloturi PCI/ISA shared în care se pot introduce placi PCI sau plăci ISA . Porturile seriale sunt destinate conectării în exterior a deviceurilor care sunt cam puţine : modem/mouse . Versiunile noi posedă cache şi o interfaţa ce ‘gîndeste’ singură degrevând procesorul (UART 16550) . Porturile paralele sunt destinate conectării imprimantelor sau altor dispozitive ce funcţionează pe acest tip de port (scannere , placi de acizitie , etc) . Modemurile sunt dispozitive destinate conectării intre calculatoare cu ajutorul liniei telefonice . Pot fi de două tipuri constructive : . interne şi m. externe . Modemurile interne se instalează într-un slot PCI sau ISA având integrate portul serial propriu , Oferă conectari la viteze cuprinse între 600bps şi 56700bms . Unele versiuni ofera şi capabilităţi fax şi voice , viteza maximă de primire/trimitere a unui fax fiind de 14400bps . Există un număr mare de protocoale de corecţie şi compresie pentru modemuri , ce au rolul de a păstra integritatea datelor transmise (V32/V42,K5Flex,etc) . Placile video sunt dispozitive ce fac legatura intre processor/system şi monitor . Au rolul de a afisa pe monitor datele procesate de CPU (de fapt rezultatul acestori procesari) . Se conecteaza pe placa de baza printr-un slot ISA/PCI sau AGP .Placile video pot contine acceleratoare 3D care degreveaza procesorul , versiunile profesionale incluzand chiar 2 procesoare 3D pe placa video (ELSA Guillemond) . Sunt dotate cu memorie (VRAM) intre 512k(Trident) şi 96Mb(ElsaG) . Reprezinta o componenta importanta a sistemului , viteza sa influentand în mare parte pareformanta sistemului . În functie de cantitatea de memorie existenta pe placa video rezolutiile la care poate lucra sunt 640x480,800x600,1024x764,etc . Placile video bune ofera şi o rata de reimprospatare a imaginii optima ce reduce riscul aparitiei afectiunilor oculare . Placile de sunet sunt dispozitive ce au rolul de a reda informatia binara sub formă de sunet , sau de a converti sunetele în format .bin . Astfel o placa de sunet se conectează la slotul ISA/PCI , apoi la CD-ROM printr-un cablu separat. Placile de sunet de la Creative sunt dotate cu memorie în care sunt înregistrate sunete originale de instrumente , fiind utile compozitorilor . Atat Creative cât şi Aureal au lansat recent o tehnologie de redare spaţială a sunetului . 2.DISPOZITIVELE PERIFERICE-CLASIFICARE Perifericele de intrare cuprind: tastatura permite introducerea manuală a datelor sau comenzilor; mouse-ul facilitează operarea la calculator prin pozitionări, selectări de informatii, actionarea asupra unor obiecte de control si optiuni de meniu; scanner pentru introducerea imaginilor în sistemul birotic, unde vor fi retinute pe principii digitale; microfon si interfată pentru sunet pentru captarea directă de dispozitii si mesaje, comentarii si rapoarte, interviuri, tratative, conferinte etc. cameră de luat vederi si interfată audio-video compatibilă pentru înregistrarea imaginilor si transformarea lor în formă digitală; cititorul de CD (DVD) preia, pe principii optice, informatiile de pe discuri compacte (optice); lectorul optic de microfilme si interfată specifică transferă imaginile documentelor înregistrate optic pe peliculă sub formă de microfilm (eventual din arhiva electronică), astfel încât acestea să poată fi “proiectate” pe monitorul calculatorului. Perifericele de iesire cuprind: monitorul alb-negru sau color, care asigură afisarea informatiilor (ca interfată fizică se utilizează placa video); imprimanta pentru tipărirea (alb-negru sau color) a datelor, textelor / documentelor sau imaginilor; plotter-ul pentru trasarea de schite, planuri, desene de specialitate alb-negru sau color; inscriptorul de CD-uri permite scrierea de informatii pe discurile compacte optice; interfată audio pentru transmitere de sunete (memorate sau în curs de receptie) în retele locale sau la distantă. Se pot folosi dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de sunet, difuzoarelor (speaker pentru calculator), incintelor acustice. Speaker-ul calculatorului emite mesaje si alte informatii sonore; videoproiector - care preia imaginile ce s-ar afisa pe monitor si le proiecteză pe un ecran; imprimanta pentru microfilm si interfata sa permite transferul documentelor din memoria internă a calculatorului pe suportul specific, integrat în arhiva electronică. Perifericele de intrare-iesire cuprind: unităti de suporturi magnetice (discuri fixe, flexibile, dischete de ZIP pentru memorarea digitală, sub formă de fisiere, a unor tipuri diverse de date: numerice, texte / documente, sunete, imagini. În functie de natura informatiei continute si modul de creare, fisierele vor avea tipuri specifice (documente, imagini, sunete etc.), ceea ce se va reflecta în numele lor (extensie). Fiecare tip de fisier va si preluc慲⁴敤甠牰摯獵猠景⁴灳捥晩捩‮ unităti audio-analogice de bandă magnetică si interfata lor - sunt echipamente electronice, de uz larg sau profesionale, destinate înregistrării, stocării si redării informatiei sonore sub formă analogică. Este vorba despre casetofoane, magnetofoane, reportofoane, dictafoane care folosesc casete si benzi magnetice. unităti video-analogice si interfata lor cu sistemul informatic sunt echipamente electronice de tip video cu ajutorul cărora se poate înregistra pe banda magnetică specifică informatie audiovizuală; aceasta se poate ulterior prelucra si reda cu echipamente de tip videoplayer / videorecorder. aparat telefonic si interfată telefonică pentru: receptarea mesajelor sonore comunicate analogic sau digital si înregistrarea lor digitală transmitere de mesaje înregistrate direct sau sub formă de fisiere digitale aparat telefax si interfată telefax pentru: receptionarea mesajelor fax, tipărirea lor directă la imprimanta fax si eventual înregistrarea lor digitală transmiterea la distantă a documentelor de tip fax, în regim imediat (direct din document) sau memorat (prin lectura documentului din memoria internă sau externă a calculatorului) telecopiator cu: interfată de intrare pentru receptionarea, locală sau la distantă, a imaginilor de tip document interfată de iesire pentru transmiterea, către un copiator, situat local sau la distantă (prin retele de comunicatii), a unor imagini (documente) memorate digital interfată video pentru: receptionarea imaginilor si secventelor sonore transmise prin retele locale de televiziune cu circuit închis sau retele TV la distantă transmiterea de imagini si sunete prin aceleasi tipuri de retele Echipamentele pentru comunicatii includ totalitatea dispozitivelor tehnice de conectare (cablarea retelei), codificare/decodificare, transmisie / receptie la distantă a informatiilor utilizate în activitatea de birou. Acestea sunt dependente de echipamentele informatice utilizate, tipul de comunicatii practicate si natura retelelor de telecomunicatii utilizate. Câteva din echipamentele folosite pentru comunicatii au fost deja enumerate ca periferice ale sistemului birotic. Conectiile din retelele de calculatoare constituie o altă componentă a sistemului de comunicatii. Informatiile (date, texte / documente, sunete, imagini) constituie obiectul prelucrării sistemului birotic. Acestea pot să se găsească într-una din stările: de introducere în sistem, să se afle deja în baza informatională si eventual să fie în curs de prelucrare sau să fie în curs de extragere, sub formă de rezultate (sau comunicări). Raportat la o prelucrare în curs de executie, informatiile pot fi de intrare sau de iesire. Informatiile de intrare într-o prelucrare pot proveni: din surse locale directe: introduse de la tastatură (date, texte), scanate (documente, imagini), înregistrate audio (microfon) sau video (camera de luat vederi) preluate direct din baza de date preluate din retele locale sau la distantă rezultate intermediare, ale unor prelucrări anterioare Informatiile rezultate dintr-o prelucrare pot avea următoarele destinatii: consultare on-line - rezultatele sunt afisate imediat pe ecran sau imprimate (date, texte, documente, grafice), desenate pe plotter (desene, grafice, schite), redate la speaker (audio) transmise local sau la distantă, prin sisteme de comunicatii păstrate pe termen mediu în memoria externă, pentru prelucrări ulterioare păstrate pe termen lung în arhiva electronică rezultatele intermediare pot fi păstrate temporar în memoria internă sau externă. 3. Dispozitive periferice de intrare Tastatura Cel mai utilizat dispozitiv periferic de intrare este tastatura, care asigura introducerea informatiilor in memoria calculatorului.Cel mai intalnit standard de tastatura este QWERTY.Tastatura are cinci grupe de taste, corespunzatoare cu urmatoarele zone : -taste functionale -taste alfanumerice -taste speciale -taste numerice -taste de deplasare Forma, butoanele şi aşezarea acestora dau o notă de ansamblu foarte atrăgătoare. Instalarea nu înseamnă decât introducerea cablului într-o priză USB şi execuţia câtorva paşi simpli în urma rulării CD-ului propriu. Suprafaţa tastaturii prezintă nu mai puţin de 125 de butoane, distribuite în şase zone. Dispunerea şi forma butoanelor au suferit câteva modificări faţă de modelele clasice cu care suntem mai mult obişnuiţi. Astfel, de exemplu, tasta Delete este mai mare, iar butoanele Home şi End şi-au schimbat poziţia. Apar două taste de Tab şi alte câteva butoane suplimentare, dispuse în partea de sus a tastaturii. Ele au funcţii speciale, la început predefinite şi inscripţionate. De aici se pot lansa direct Internet Explorer, clientul de mail, operaţii de salvare, tipărire sau deschidere de documente sau da alte astfel de comenzi unor aplicaţii. Toate aceste butoane din partea superioară pot fi personalizate prin intermediul programului IntellyType Pro inclus pe CD. Aceasta vă permite să aveţi în permanenţă o imagine a funcţiilor actuale ale fiecărui buton, ce permite programarea şi chiar listarea acestora. Acest lucru poate deveni necesar, de exemplu în cazul în care unui buton ce are inscripţionat un calculator (în modul default lansează aplicaţia calculator) îi asignaţi pornirea unui alt program sau a unei alte aplicaţii, de exemplu Explorer-ul. Cea mai interesantă parte a tastaturii o reprezintă setul de taste dispuse în partea stângă. Este vorba de 7 butoane: cut, copy, paste, back, forward, salt între aplicaţii înainte şi înapoi (similar cu Alt+Tab). Pe lângă acestea există şi "vedeta" tastaturii, o rotiţă de scroll de dimensiuni ceva mai mari, al cărui rol se simte din plin, fiind foarte comodă utilizarea acesteia chiar şi în cazul în care dispuneţi de un mouse cu o astfel de facilitate Mouse-ul Denumirea provine de la similitudinea ce exista intre acest dispozitiv si un soarece,atat din punct de vedere al formei,cat si al miscarilor efectuate de acesta.De obicei mouse-ul are doua sau trei butoane folosite pentru transmiterea de comenzi si date de intrare catre calculator.Poate fi utilizat pentru selectarea textului in cadrul editoarelor de text,alegerea si selectarea unei optiuni dintr-un meniu , deplasarea rapida pe ecran si pentru realizarea tehnicilor speciale care, in alte conditii , ar necesita un timp mult mai mare de lucru (ca de exemplu tragere-si-copiere , tragere-si-duplicare etc.) Mouse Microsoft Mouse-ul şi tastatura sunt cu siguranţă cele mai utilizate periferice ale unui sistem. Indiferent ce lucraţi sau ce jucaţi, de cele două aveţi neapărat nevoie. Căci până la realitatea virtuală mai este. Mouse-ul de aici este produs de către Microsoft, cunoscut dezvoltator al kit-urilor formate din tastatură şi mouse. Aici conectarea se face prin USB. Pentru manevrare există cinci butoane, dacă îl punem la socoteală şi pe cel de scroll. Dacă tot am pomenit de scroll trebuie neapărat să spunem că prin intermediul acestuia se poate realiza derulare atât pe verticală cât şi pe orizontală. Acest lucru este posibil datorită opţiunii de mişcare laterală (stânga/dreapta) a rotiţei. Toate butoanele sunt programabile. Microsoft Wireless Intellimouse Explorer Specificaţii: mouse wireless, conectare USB, cinci butoane programabile, scroll vertical şi orizontal. mini Mouse Cred că cea mai potrivită ţintă pentru acest model ar fi sistemele portabile, aici putând beneficia din plin de spaţiul extrem de redus pe care îl ocupă acest mouse. Nici nu-i veţi simţi prezenţa în geantă; iar pe lângă un laptop pare de-a dreptul un şoricel J. Utilizarea sa este foarte plăcută, în afară de mişcarea silenţioasă a cursorului putând aminti şi efectele optice pe care le produce mouse-ul. "Efectele optice" pot fi citite ca: o lumină difuză, albastră, de la interior spre exterior . A4Tech Optical mini Mouse Specificaţii: mouse optic, trei butoane,conectare PS2 Trackball-ul Este un dispozitiv asemanator mouse-ului.Foarte multi utilizatori il prefera in locul mouse-ului,datorita faptului ca,prin pozitia fixa pe care o are,ocupa mai putin spatiu si,cu ajutorul bilei,permite o mai mare libertate de miscare a cursorului pe ecran. Joystick-ul Este un dispozitiv asociat de obicei jocurilor.Este ergonomic,special proiectat pentru a oferi comoditate in manevrarea sa cu ajutorul mainii.Datorita tehnologiei avansate utilizate la fabricarea sa,permite miscari compuse. Creionul optic Este un dispozitiv asemanator unui creion,avand in varf un senzor optic.Ofera posibilitarea desenarii si scrierii direct in calculator prin intermediul unor monitoare speciale . Scanner-ul Este un dispozitiv ce permite transformarea imaginilor sub forma de date recunoscute de calculator.Scanner-ele moderne au capacitatea de a recunoaste textul in cu ajutorul unor programe tip OCR (Optical Character Recognition),care convertesc imaginea scanata in siruri de caractere ce pot fi prelucrate ulterior cu ajutorul editoarelor de text. Cum funcţionează Un scaner este un echipament destinat transformării informaţiei analogice, respectiv a luminii, în informaţie digitală. Piesa de bază a scanerului constă într-un şir de celule fotosensibile capabile să detecteze lumina reflectată de sau transmisă prin obiectul scanat. Aceste celule fotosensibile sunt de fapt nişte diode capabile de a recepta lumina atunci când sunt alimentate electric. Tot acest şir de diode formează senzorul scanerului (CCD - Charged-Couple Devices), care converteşte intensitatea luminii în sarcină electrică. O altă componentă importantă este convertorul analog-digital (CAD), rolul său fiind acela de a transforma informaţia analogică în informaţie digitală. Fiecare diodă din miile care formează CCD-ul crează un pixel din imaginea scanată, iar pentru pentru a stoca informaţia corespunzătoare descrierii pixelului respectiv este necesar un anumit număr de biţi. Cu cât se dedică un număr mai mare de biţi fiecărui pixel, cu atât se va putea obţine o calitate mai bună a imaginii scanate. Marea majoritate a scanerelor disponibile astăzi folosesc senzor CCD, însă unele modele noi folosesc senzor CIS (Contact Image Sensor). În cazul unui scaner CCD, lumina reflectată din documentul original traversează un sistem de oglinzi, care o redirecţionează către senzorul CCD. În tehnologia CIS, şirul de diode este plasat chiar sub documentul scanat, astfel încât senzorul captează direct lumina reflectată de document. Din moment ce scanerele cu CIS nu necesită un sistem foarte complicat de captare a luminii, rezultă un preţ mai scăzut, dimensiunile sunt mai mici, iar durabilitatea creşte. Datorită dimensiunilor reduse, senzorii CIS sunt recomandaţi în cazul scanerelor portabile. Senzorii CIS folosesc convertoare analog-digital încorporate, astfel rezultând şi un consum redus de energie. Principalul neajuns al tehnologiei CIS constă însă tocmai în convertorul analog-digital, acesta ocupând un spaţiu care în mod normal ar fi trebuit să contribuie la captarea luminii. Rezultatul constă în scăderea calităţii imaginilor scanate, astfel că mulţi utilizatori preferă achiziţionarea unui model cu senzor CCD, în ciuda preţului ceva mai mare. Aşa cum spuneam, majoritatea scanerelor primesc informaţia prin capturarea luminii reflectate sau care traversează obiectul scanat. Acest proces necesită în mod evident o sursă de lumină, iar calitatea acesteia poate influenţa în mod decisiv calitatea rezultată. Primele modele de scanere desktop foloseau becuri fluorescente. Potrivite multor tipuri de documente, becurile fluorescente prezintă două dezavantaje majore: nu sunt capabile să emită aceeaşi intensitate de lumină pe o perioadă lungă de timp, iar cantitatea mare de căldură degajată conduce la deteriorarea componentelor interne. Din aceste motive, majoritatea producătorilor au trecut la folosirea lămpilor catod-rece, care pot furniza o lumină mai intensă şi degajă foarte puţină căldură. Scanerele CIS folosesc câmpuri dense de LED-uri RGB pentru a produce lumină albă. Tipuri de scanere Modele flatbed Scanerele flatbed folosesc un geam orizontal de sticlă, pe sub care trece senzorul de lumină, fiind acoperit cu un capac. Puteţi aşeza pe acest geam documentul ce urmează a fi scanat, fie că acesta este o poză sau o carte. Lumina emisă de sub sticlă se reflectă în obiectul scanat şi este apoi captată de senzorul CCD aflat în mişcare. Principalul avantaj al scanerelor flatbed este că se pot scana cărţi sau chiar suprafeţe de pe obiecte 3D, dezavantajul major constând în spaţiul relativ întins ocupat pe birou. Modele sheetfed Spre deosebire de modelele flatbed, în cazul de faţă senzorul este fix, pagina scanată fiind deplasată prin dreptul acestuia. Acest tip de scanere este recomandat celor care doresc să transforme în format digital o cantitate mare de documente, mai ales prin combinarea cu un modul ADF (automatic document feeder - alimentator automat de documente). Spaţiul ocupat pe birou este mult redus, însă, evident, apare dezavantajul constituit de imposibilitatea scanării obiectelor tridimensionale. Modele handheld Modelele manuale folosesc un senzor de aproximativ 12-13 cm lungime, fiind foarte uşor de transportat. Pentru a realiza scanarea unui document, utilizatorul trebuie să deplaseze scanerul pe deasupra colii de hârtie. Datorită dimensiunilor reduse ale senzorului, scanarea unui document se face în mai multe treceri. De obicei, acest tip de scanere este însoţit de aplicaţii destinate combinării diferitelor fragmente rezultate într-un întreg. Dacă avantajul major oferit de modelele manuale constă în portabilitate, marele dezavantaj se numeşte lipsă de uşurinţă în utilizare. Dacă nu aveţi o mână foarte precisă, veţi avea nevoie de câteva încercări succesive pentru a realiza o scanare corectă. Modele pentru filme şi medii transparente Utilizatorul obişnuit, cel căruia îi adresam acest test, nu va avea prea des nevoie să scaneze negative sau medii transparente, iar atunci când va avea, cu siguranţă nu o va face la nivel profesional. Însă cei care lucrează în domenii ca prelucrarea grafică profesională sau în publicitate vor dori ca rezultatele să fie perfecte. Datorită dimensiunilor foarte reduse ale negativelor, rezoluţia folosită pentru a obţine rezultate bune trebuie să fie foarte mare. Preţul unui scaner de film variază între câteva sute şi câteva mii de dolari. INCLUDEPICT剕⁅栢瑴㩰⼯睷⹷捰慭慧楺敮爮⽯牰摯獵㉥愯