Referat Structura Si Functionarea Unui Calculator
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Structura Si Functionarea Unui Calculator si de asemenea puteti face
Download Referat Structura si functionarea unui calculatorCiteste fragmente din Referat Structura Si Functionarea Unui Calculator
Componentele principale ale unui calculator personal sunt:
monitorul (sau display-ul) - dispozitivul cu ajutorul căruia un PC
poate prezenta informaţii utilizatorului;
tastatura – dispozitivul ce foloseşte la introducerea de informaţii
„în†calculator (date sau comenzi);
unitatea centrală – de fapt „creierul†care coordonează
întreaga activitate a unui calculator personal. De aici se solicită
informaţii pe care utilizatorul le va introduce de la tastatură sau se
afişează rezultatele pe monitor. Tot în unitatea centrală sunt
realizate prelucrările de date prin executarea unui program.
Importanţa deosebită a unităţii centrale este evidentă încât
caracteristicile principale ale unui calculator personal sunt date de
caracteristicile şi parametrii de funcţionare ai unităţii centrale.
imprimanta – dispozitivul cu ajutorul căruia rezultatele obţinute cu
ajutorul calculatorului pot fi tipărite pe hârtie. Pe monitor acestea
sunt volatile şi deseori nu pot fi utilizate ca atare. Odată tipărite
pe hârtie ele devin un bun definitiv câştigat.
mouse-ul – ca funcţionalitate este foarte asemănător cu tastatura,
deoarece prin intermediul lui sunt comunicate informaţii către
calculator;
scanner-ul – este un dispozitiv care realizează „citirea†unei
fotografii, a unui desen, etc. Imaginea citită cu ajutorul
scanner-ului va putea fi afişată pe monitorul calculatorului, eventual
preluată şi apoi tipărită. Scanner-ul măreşte considerabil aria de
utilizare a calculatoarelor personale.
Toate acestea reprezintă partea „vizibilă†a unui calculator
personal, există şi o parte „nevăzută†a sa, care de fapt îi
asigură funcţionarea.
B. Structura internă şi modul de funcţionare
Componentele „interne†cele mai importante care asigură
funcţionarea unui calculator personal sunt:
micropocesorul – reprezintă „creierul†întregului calculator,
coordonatorul tuturor operaţiilor ce sunt efectuate de către acesta.
Fizic el este un circuit integrat, o componentă electronică formată
dintr-o carcasă din plastic şi picioruşe metalice pentru conectare.
Un microprocesor conţine în interiorul său zone care poartă numele
de registre, în care se pot memora date de lungimi foarte mici. Între
toţi regiştrii există un registru care are un rol special şi anume
registrul IP (Instruction Program) Microprocesorul este conectat la
celelalte componente ale calculatorului prin intermediul magistralei de
date şi al magistralei de comenzi (prin care circulă datele şi
respectiv comenzile).
memoria internă – este alcătuită din mai multe părţi de
dimensiune egală, care sunt denumite locaţii de memorie, numerotate
în ordine începând cu valoarea 0. Aceste „etichete†puse pe
locaţiile de memorie se cheamă adrese de memorie. Fizic memoria
internă este formată din mai multe circuite integrate, care au un
aspect asemănător cu cel al microprocesorului. Şi memoria internă
este conectată la celelalte componente ale calculatorului prin
intermediul celor două magistrale.
Magistrala de date şi magistrala de comenzi sunt mănunchiuri de fire
pe care circulă comenzile, respectiv datele transferate între
componentele calculatorului. Fizic acestea sunt trasee de cupru pe o
placă de circuit imprimat.
uni de realizat pe care microprocesorul o execută, iar apoi registrul
IP va creşte cu o unitate, trecându-se la instrucţiunea următoare.
Execuţia continuă în acest mod până întâlneşte instrucţiunea
prin care se trece la următoarea etapă de lucru şi aşa mai departe.
Pe parcursul executării unor astfel de instrucţiuni microprocesorul
poate „depune†conţinutul unui registru într-o locaţie de memorie
sau poate citi valoarea unei locaţii de memorie şi o poate depune în
unul din registrele sale pentru a fi prelucrată.
Sintetic se poate concluziona că în memoria internă se află
programul, secvenţa de instrucţiuni pe care le execută
microprocesorul precum ÅŸi datele folosite de program sau rezultatele
finale furnizate de program.
Desigur, rezultatele furnizate de execuţia unui program nu pot rămâne
numai în memoria internă a calculatorului. Toate dispozitivele
diferite de microprocesor sau de memoria internă sunt denumite
periferice. Monitorul şi imprimanta se cheamă periferice de
„ieşire†deoarece datele ies din memoria internă către exterior.
Tastatura este un periferic „de intrare†deoarece datele (comenzile)
parcurg drumul invers, din exterior, prin intemediul microprocesorului,
către memoria internă.
Memoria externă este o memorie suplimentară – pe post de depozit -
din care se poate citi şi în care se poate scrie. Ea este
reprezentată în mod special de discurile magnetice, discuri
asemănătoare ca formă şi mod de utilizare cu discurile de pick-up,
dar cu proprietăţile benzii magnetice: de pe aceste discuri se poate
citi, dar de asemenea se pot scrie informaţii pe suportul lor magnetic.
Pe de altă parte memoria externă are de obicei o capacitate mult
superioară celei interne. În memoria externă sunt memorate mai multe
programe precum şi datele corespunzătoare lor. La un moment dat va fi
încărcat în memoria internă un anumit program de pe disc, va fi
executat iar rezultatele sale vor fi salvate pe disc. Odată ce
programul în cauză şi-a făcut datoria se poate încărca, de pe
disc, un alt program în aceeaşi zonă de memorie în care a fost
predecesorul său.
Memoria externă este alcătuită în principal din discuri fixe
(hard-discuri) ÅŸi discuri flexibile (floppy-discuri). Discurile fixe
sunt de obicei montate în interiorul unităţii centrale şi nu pot fi
detaşate de calculator decât prin demontarea acestuia. Ele au o
capacitate foarte mare de stocare a informaţiei şi o viteză de lucru
(citire/scriere) foarte ridicată. Ele sunt folosite pentru stocări
masive de date sau pentru rularea rapidă de programe.
Discurile flexibile se introduc într-un locaş special, se folosesc
cât este nevoie după care pot fi recuperate cu uşurinţă. Ele au o
capacitate de stocare mult mai mică decât discurile fixe şi sunt
folosite pentru a transfera date între calculatoare sau pentru a
păstra la loc sigur unele informaţii extrem de importante.
In afară de componentele clasice, un PC poate avea ataşate şi alte
dispozitive cum ar fi: microfon pentru comunicarea de comenzi,difuzoare
(stereo), monitoare tridimensionale,echipamente folosite în industrie,
etc.
ì¥Â@