Referat Interfata AGP

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Interfata AGP si de asemenea puteti face Download Referat Interfata AGP

Citeste fragmente din Referat Interfata AGP

Interfaţa AGP Principiul de funcţionare, transferul datelor, maparea memoriei şi aspecte software. Necesitatea unor rate ridicate de transfer între procesor şi subsistemul video a condus la apariţia magistralelor locale ale calculatoarelor personale, începând cu magistrala VL Bus (VESA Local Bus) şi continuând cu magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect). La fel ca în cazul magistralei ISA, traficul pe magistrala PCI a calculatoarelor performante a devenit foarte intens, la acest trafic contribuind adaptorul video, discul fix şi alte periferice care sunt conectate la aceeaşi magistrală PCI. Pentru a se evita saturarea magistralei PCI din cauza informaţiilor video, Intel a creat o nouă interfaţă, proiectată special pentru subsistemul video. Această interfaţă este numită AGP (Accelerated Graphics Port). Principiul AGP AGP este o nouă interconexiune pentru acceleratoarele grafice din sistemele bazate pe procesorul Pentium II, utilizate în special pentru grafică 3D şi redarea secvenţelor video. Procesorul Pentium II constă dintr-un nucleu încapsulat cu o memorie cache integrată de nivel 2 (L2). Acest procesor dispune de asemenea de o arhitectură Dual Independent Bus (DIB), în care două magistrale independente conectează nucleul cu memoria cache L2 şi cu magistrala sistem a calculatorului. Faptul că ambele magistrale pot funcţiona în acelaşi timp îmbunătăţeşte semnificativ performanţele, deoarece procesorul poate executa instrucţiuni din memoria cache L2 şi simultan poate comunica cu dispozitive externe. Noile aplicaţii grafice 3D impun cerinţe riguroase calculatoarelor PC, cuprinzând calcule geometrice mai rapide, o interpretare grafică mai sofisticată şi texturi mai detaliate. Cu toate că Pentium II este adaptat pentru a executa multe calcule geometrice (cu o rată mai mare de triunghiuri pe secundă), iar generaţia viitoare de controlere grafice poate implementa o mare varietate de efecte grafice, dimensiunea crescută a texturilor a devenit o chestiune importantă. O problemă o reprezintă dimensiunea memoriei video utilizată de controlerele grafice. Tipic, această memorie are o dimensiune de 2-4 MB. Totuşi, au început să apară aplicaţii grafice care utilizează peste 20 MB pentru o singură textură. Memoria video poate fi extinsă pentru a satisface aceste cerinţe, dar o asemenea soluţie este foarte costisitoare. A doua problemă este rata de transfer permisă de magistrala PCI. Controlerele grafice trebuie să încarce în prealabil texturile din memoria sistem în memoria lor RAM locală. Deoarece dimensiunea texturilor a crescut, magistrala PCI a început să devină congestionată. Problema este chiar mai acută în cazul aplicaţiilor care implică redarea secvenţelor video. Tehnologia AGP îmbunătăţeşte performanţele sistemului punând la dispoziţie o cale rapidă între controlerul grafic şi memoria sistem. Această cale permite controlerului grafic să facă acces la texturi direct în memoria sistem în timpul interpretării grafice, în loc să le încarce în prealabil în memoria video locală (vezi figura "Transferuri de date pentru maparea texturilor la interfaţa AGP"). Sistemul de operare (SO) poate rezerva în mod dinamic segmente din memoria sistem, pentru a fi utilizate de controlerul grafic. Această memorie este numită memorie AGP. Ca urmare, controlerul grafic va trebui să păstreze un număr mai mic de texturi în memoria video locală, ceea ce permite rezoluţii mai mari ale ecranului, sau permite utilizarea unui buffer Z pentru o dimensiune dată a ecranului. Această tehnică elimină şi restricţia de dimensiune pe care memoria video locală o impune texturilor, şi deci permite aplicaţiilor să utilizeze texturi de dimensiuni mult mai mari, îmbunătăţind realismul şi calitatea imaginilor. AGP este un port, şi nu o magistrală, deoarece la o magistrală se pot conecta mai multe dispozitive, în timp ce AGP este o conxiune punct la punct doar între adaptorul video şi procesorul sistemului. AGP este o interfaţă de 64 biţi care poate funcţiona la 66 MHz. Specificaţiile AGP se bazează pe extensia de 64 biţi a specificaţiilor PCI 2.1, care descriu şi un mod de lucru cu o frecvenţă de 66 MHz, care nu a fost implementat niciodată. AGP este implementat cu un conector similar celui utilizat pentru magistrala PCI, cu 32 de linii pentru adrese şi date multiplexate. Există 8 linii suplimentare pentru adresarea secundară (sideband), descrisă ma jos. Plăcile de bază AGP au un singur conector de extensie pentru adaptorul video AGP şi au, de obicei, cu un conector PCI mai puţin, în rest fiind similare cu plăcile de bază PCI. Interfaţa AGP funcţionează la viteza maximă a magistralei sistem, spre deosebire de magistrala PCI care funcţionează la jumătatea acestei viteze. Aceasta înseamnă că la o placă de bază standard Pentium II, AGP funcţionează la 66 MHz în locul frecvenţei de 33 MHz a magistralei PCI. Astfel se dublează rata de transfer a portului. În locul limitei de 133 MB/s a magistralei PCI, în modul său cu viteza minimă AGP are o rată de transfer de 266 MB/s. În plus, are avantajul că nu trebuie să partajeze rata de transfer cu alte dispozitive PCI. Există mai multe cerinţe pentru ca un sistem să poată utiliza avantajele AGP: Placă de bază cu un set de circuite AGP (de exemplu setul 440LX al Intel pentru procesorul Pentium II). Sistem de operare cu drivere pentru noua interfaţă (Windows 98). Drivere speciale ale adaptorului video pentru interfaţa AGP, care pot utiliza modul 2X al acesteia. Moduri de transfer a datelor Pe lângă dublarea vitezei magistralei, AGP a definit un mod 2X care utilizează un protocol special pentru a putea transmite unu volum dublu de date prin port la aceeaşi frecvenţă de ceas. Creşterea de viteză este obţinută prin transferarea datelor atât pe frontul crescător, cât şi pe cel descrescător al ceasului de 66 MHz, şi prin utilizarea modurilor de transfer amai eficiente. Rezultatul este că performanţele se dublează din nou, la o rată de transfer la vârf de 533 MB/s. Rata de transfer efectivă variază la diferite sisteme şi aplicaţii, dar uzual sistemele pot atinge în jur de 50-80% din valorile la vârf în cazul transferurilor prelungite. Există şi o intenţie de a implementa un mod 4X (rată de transfer de 1,07 GB/s). AGP pune la dispoziţia controlerului grafic două moduri pentru accesul direct al texturilor în memoria sistem: modul pipeline şi adresarea secundară (sideband addressing). În cazul modului pipeline, AGP suprapune timpii de acces ai memoriei şi ai magistralei pentru o cerere n cu generarea cererilor următoare (n+1, n+2 etc). În cazul magistralei PCI, cererea n+1 nu începe până când nu se termină transferul de date al cererii n (figura "Cereri suprapuse la interfaţa AGP"). natura de tip non-pipeline a magistralei PCI. În cazul adresării secundare, AGP utilizează 8 linii suplimentare de adrese care permit controlerului grafic să transmită noi adrese şi cereri simultan cu transferurile de date pe liniile principale de adrese/date ca urmare a cererilor anterioare (Figura 2). Maparea memoriei AGP Memoria AGP constă din zone alocate în mod dinamic ale memoriei sistem, pe care controlerul grafic le poate accesa rapid. Viteza de acces se datorează hardului încorporat în setul de circuite ale sistemului, set necesar pentru utilizarea AGP. Acesta translatează adresele, permiţând controlerului grafic şi programelor acestuia să observe un spaţiu contiguu în memoria principală, deşi paginile sunt disjuncte. Astfel, controlerul grafic poate accesa structuri de date cu dimensiuni mari, de exemplu o hartă de biţi a unei texturi , ca o singură entitate. Hardul încorporat este numit GART (Graphics Address Remapping Table), cu funcţii similare circuitelor de paginare din UCP. Adresele virtuale liniare ale procesorului sunt translatate de circuitele sale de paginare în adrese fizice. Aceste adrese fizice sunt utilizate pentru accesul la memoria sistem. Accesurile UCP la memoria video şi memoria AGP utilizează aceleaşi adrese ca şi cele utilizate de controlerul grafic. De aceea SO setează circuitele de paginare ale UCP astfel încât să nu translateze adresele virtuale în adrese fizice pentru aceste memorii. Pentru accesul la memoria AGP, controlerul grafic şi UCP utilizează o fereastră contiguă de câţiva MB. Circuitul GART translatează însă adresele din această fereastră în diferite adrese, eventual disjuncte, ale unor pagini de 4 KB din memoria sistem. Dispozitivele PCI care fac acces la fereastra memoriei AGP (de exemplu, pentru capturarea imaginilor video) utilizează de asemenea circuitul GART. Aspecte software Aplicaţiile care nu sunt scrise în mod special pentru AGP pot fi utilizate pe sistemele AGP, dacă sistemul de operare dispune de drivere şi rutine interne pentru această interfaţă. Totuşi, aplicaţiile pot fi optimizate pentru AGP. În ambele cazuri, avantajul important al AGP este numărul mai mare de texturi detaliate, fără reducerea performanţelor în timp real. Calculatoarele PC cu interfaţă AGP pot fi de trei tipuri: Tipul 1: Acest tip dispune de o interfaţă AGP, dar nu utilizează facilităţile interfeţei legate de interpretarea texturilor, ci doar transferă datele mai rapid decât un dispozitiv PCI. Sistemul nu utilizează posibilităţile transferului pipeline sau adresarea secundară. Tipul 2: Acest tip interpretează texturile din memoria AGP, deci aplicaţiile nu trebuie să transfere texturile în memoria video. Circuitele pot avea posibilitatea de interpretare a texturilor şi din memoria video. Execuţia poate fi mai rapidă dacă texturile nu sunt interpretate din memoria video, datorită conflictelor de acces la memoria video pentru scrierea pixelilor, reîmprospătarea ecranului, citirea elementelor de textură şi a valorilor Z. Tipul 3: Acest tip are performanţele cele mai bune atunci când interpretarea texturilor se poate realiza atât din memoria video, cât şi din memoria AGP. Texturile utilizate cel mai frecvent sau cele de dimensiuni mai mici pot fi plasate în memoria video, în timp ce texturile de dimensiuni mai mari sau cele utilizate mai puţin frecvent pot fi plasate în memoria sistem. Astfel conflictele dintre UCP şi controlerul grafic vor fi minimizate. Aplicaţii DOS Interpretarea texturilor direct din memoria sistem necesită utilizarea circuitului GART din cauza tehnicii de adresare virtuală utilizată în sistemele de operare actuale. Însă, pentru aplicaţiile executate sub sisteme de operare mai vechi (de exemplu, DOS) fără adresare virtuală, circuitul GART este inutil. Aplicaţiile vechi executate sub DOS vor beneficia de viteza mai mare a AGP, dar vor necesita anumite modificări ale driverelor pentru a activa posibilitatea controlerului grafic de a accesa texturile direct în memoria sistem. Aplicaţii Windows Aplicaţiile Windows nemodificate pot beneficia de avantajele AGP, deoarece versiunile noi ale SO şi biblioteca DirectDraw au fost actualizate pentru a permite utilizarea ei. Pentru implementările hardware curente, SO va marca memoria AGP (ca şi o altă memorie video) pentru a nu fi încărcată în memoria cache, astfel încât nu va exista o problemă de coerenţă între memoriile cache ale UCP şi datele utilizate de controlerul grafic. În caz contrar, accesele controlerului grafic la memoria AGP ar necesita golirea zonelor cache ale UCP, ceea ce ar putea cauza întârzieri. Alocarea memoriei de către DirectDraw DirectDraw va aloca în mod implicit memoria pentru texturi în ordinea de mai jos, cu excepţia cazului în care aplicaţia solicită în mod expres o altă alocare: - Memoria video locală. - Memoria AGP. - Memoria sistem. În cazul în care controlerul grafic nu poate interpreta texturile din memoria AGP, se poate împiedica alocarea de către DirectDraw a oricărei memorii diferite de memoria video locală pentru texturi. Driverul controlerului grafic raportează posibilităţile sale către SO şi DirectDraw, şi dacă controlerul grafic nu poate accesa direct memoria sistem, DirectDraw va aloca aplicaţiei numai memorie video locală şi memorie sistem. Similar, în cazul în care controlerul grafic nu poate interpreta texturile din memoria video locală, DirectDraw nu va aloca memorie video locală pentru texturi. Dacă aplicaţia nu poate plasa toate texturile în memoria AGP alocată de DirectDraw, atunci ea trebuie să copieze texturile de pe disc în memoria AGP. Aplicaţiile care utilizează texturi de dimensiuni mari pot necesita încărcarea texturilor de pe disc sau din reţea în memoria AGP, indiferent de cantitatea de memorie alocată de DirectDraw. Avantajele AGP Principalele avantaje ale AGP sunt rezumate mai jos. Rată de transfer mai ridicată. Rata de transfer la vârf este de 2-4 ori mai mare decât cea a magistralei PCI, datorită modului pipeline, adresării secundare şi a transferurilor de date care au loc atât pe frontul crescător, cât şi pe cel descrescător al ceasului. Interpretarea directă a texturilor din memoria sistem. AGP permite accesul direct cu viteză ridicată la memoria sistem de către controlerul grafic, în locul încărcării prealabile a texturilor în memoria video locală. Grafică de calitate mai ridicată. Se pot utiliza texturi cu dimensiuni, şi nivele de detaliere nelimitate. Costuri mai reduse. Prin minimizarea necesarului de memorie video, AGP ajută la reducerea costurilor noilor sisteme. Congestie mai redusă pe magistrala PCI. AGP funcţionează concurent cu, şi independent de cele mai multe tranzacţii de pe magistrala PCI. Sistemele vor avea o stabilitate mai mare atunci când traficul necesar pentru imaginile grafice şi cele video este eliminat de pe magistrala PCI 쥁@