Referat Evolutia Sistemului Windows
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Evolutia Sistemului Windows si de asemenea puteti face
Download Referat Evolutia sistemului WindowsCiteste fragmente din Referat Evolutia Sistemului Windows
Evolutia sistemului WINDOWS
Asa cum bine se stie calculatoarele exista de peste 20 de ani, iar
Pc-urile au devenit mai competitive odata cu introducerea interfetei
grafice cu utilizatorul.
O interfata de tip GUI (graphic user interface) este un software care
prezinta programele, procedurile ca si fisierele sub forma unor
simboluri grafice. Utilizatorii care interactioneaza cu calculatorul
prin manipularea acestor simboluri, astfel incit nu mai este necesara
introducerea comenzilor de la tastatura. In sistemul de operare DOS
utilizatorul trebuia sa isi aminteasca destul de des unde este stocata o
aplicatie, care este numele acesteia si care sunt comenzile care pot
manipula fisierele, discul, memoria etc.
Microcalculatorul Apple - Macintosh(1984) a fost primul sistem de
calcul care a oferit o interfata naturala cu software-ul, prin
intermediul sistemului de operare. Acesta era proiectat inca de la
inceput cu interfata grafica de exploatare pentru utilizatori.
Usurinta lucrului cu interfetele grafice a facut posibila dezvoltarea
de astfel de platforme de exploatare (GEM, Windows, GeoWorks etc.), in
acest mod utilizatorul putind avea acest fel o viziune unitara asupra
aplicatiilor cu care lucreaza.
La inceput sistemul Windows a fost privit numai ca o extensie sau un
"fronded" pentru sistemul de operare DOS. Windows semana la acea vreme
cu o aplicatie de tip "shell" numarul programelor scrise pentru aceasta
fiind redus. Windows a fost lansat la inceput ca fiind ceva mai mult
decit un mediu de comutare intre aplicatii.
Prima versiune Windows 1.0 aparuta in 1985, lasa mult de dorit prin
aspectul sau grafic putin incurajator, avea mecanisme de gestionare a
memoriei putin performante, fiind mai degraba o deziluzie decit un
succes pe piata. Acest inceput greoi si stingaci se datora in mare parte
capacitatilor mici de memorare ale microcalculatoarelor de la acea vreme
(piata era dominta de XT-uri, utilizatorii trebuind sa se limiteze
pentru reluarea aplicatiilor lor la mai putin de 640 KB de memorie RAM.
A doua versiune Windows 2.0 lansata in 1987 nu a avut succesul scontat,
fiind departe ceea ce se numeste azi o interfata grafica. Windows nu era
decit un sistem de meniuri care ofera o lista aplicatii disponibile.
Dezavantajele interfetei se explicau si prin slabele performante ale
microprocesorului 8086 de gestionare a memoriei si de capacitatea redusa
de calcul a acestuia. Pasul inainte in evolutia sistemelor Windows
(incepind chiar cu Windows 2.0) a fost multitasking-ul, adica procesul
de rulare a mai multor aplicatii, "aparent" in acelasi timp. Datorita
restrictiilor impuse de capacitatea memoriei RAM, la Windows 2.0 nu se
poate vorbi de un adevarat multitasking, ci de o comutare intre
task-uri. In conditiile unei incapacitati de gestionare a memoriei
extinse, utilizatorul putea sa porneasca mai multe aplicatii in acelasi
timp doar in zona de memorie disponibila (adica cea care nu era afectata
de catre MS-DOS programului Windows si celorlalte aplicatii). Pentru
primele doua versiuni Windows se poate vorbi de un mod de operare "real"
ce utilizeaza 1 MB de RAM.
Lansarea pe piata a microprocesorului 80286 si inaugurarea "erei AT", a
dus la rescrierea si modernizarea platformelor Windows. Facilitatea
microprocesorului 80286 de a gestiona memoria extinsa a fost preluata de
urmatoarea versiune de Windows cunoscuta si sub numele de Windows 286.
Multitasking-ul a ramas "primitiv", doar la nivelul de comutare intre
diferitele aplicatii (se puteau deschide oricite aplicatii permitea
memoria, dar numai o singura aplicatie era activa.). Modul de operarea
pentru Windows/286 a fost numit "standard", pentru ca s-a bazat pe
capacitatea procesului 80286 de a gestuiona memoria extinsa, chiar daca
aceasta s-a limitat fizic la adresarea a maxim 16 MB.
Incepind din 1988, odata cu lansarea versiunii Windows/386 s-a putut
vorbi in sfirsit de posibilitatea utilizatorului de a folosi aplicatii
in regim "multitasking". Acest mod de lucru al aplicatiilor nu se poate
desfasura in plenitudinea generozitatii conceptului, mutitasking-ul
fiind cooperativ (programele lucrau impreuna). Nu exista insa nici o
instanta care sa acorde timp de calcul programului "X", pentu ca apoi,
dupa citeva momente, sa intervina sa-l retraga (afectindu-l programului
"Y"), iar ulterior sa-l comute pe X sau Z.
La multitasking cooperativ programele detin complet controlul perioadei
cit le apartine procesorul. In acest caz, numai utilizatorul este acela
care comuta de regula prelucrarea catre alta aplicatie. Datorita
faptului ca aplicatia activa reprezenta si instanta care controla
sistemul, nu exista nici o posibilitate de a o elimina din memorie si de
aceea, daca la aplicatia activa survenea o eroare, sistemul se bloca
invariabil, de aceea versiunea in sus, toate sistemele Windows vor
folosi modul de operare numit 386 imbunatatit, care permite existenta
multitasking-ul cooperativ sau permitiv si memoria virtuala.
Pornind de la calculatoarele personale echiapate cu microprocesoare
80286 si superioare, se poate vorbi de modul de lucru "protejat",
calculatorul poate folosi adresarea memoriei dincolo de bariera celor
640 KB ai memoriei conventionale. Pentru a rula programe (DOS sau
Windows) in memoria extinsa, procesoarele pot crea sisteme virtuale de
adresare a memoriei in care pot fi simulate mai multe calcualtoare cu
640 KB memorie (pina la limitele memoriei extinse disponibile). Astfel,
fiecare masina virtuala de 640 KB face ca fiecare aplicatie sa "creada"
ca lucreaza cu un sistem propriu, dar fiecare sistem virtual face parte
efectiv din masina reala.
Versiunea Windows 3.0 aparuta in 1990 a fost considerata ca fiind al
doilea mare succes al interfetei grafice de exploatare, dupa W/386.
Produsul W 3.0. a fost versiunea care a inceput sa ofere utilizatorilor
un motiv serios pentru a prefera aplicatiilor DOS. Aspectul lui Windows
s-a imbunatatit iar programul a oferit o functionalitate mai buna.
Aceasta a fost prima versiune care a introdus conceptul de program
manager- adica un la startarea interfetei Windows sa fie activa cel
putin o fereastra. Versiunea 3.0. a utilizat pe scara larga pictogramele
pentru a reprezenta aplicatiile. Windows 3.0. putea rula in regim de
multitasking cooperativ aplicatii scrise pe 16 biti. Deficienta majora a
versiunii 3.0. consta in instabilitatea sistemului, in sensul ca unele
aplicatii violau integritatea sistemului.
In 1991 apare pe piata cea mai cunoscuta versiune a lui Windows inainte
ca platforma de exploatare sa se transforme intr-un sistem de operare.
Versiunea 3.1. permitea reluarea aplicatiilor pe 16 biti, dar le putea
exploata si pe 32 biti. Voi prezenta in contiunuare citeva dintre
atuurile pe care le-a adus aceasta versiune:
elementele 3D tind sa domine interfata grafica
a fost introdus mecanismul "obiectele legate si incluse" OLE, care
permitea legarea dinamica a unor obiecte intr-un document complex
problema fonturilor a fost rezolvata prin introducerea posibilitatilor
de actualizare a lor prin promovarea caracterelor True Type (corpurile
de litera True Type sunt scalabile, adica micsorate sau marite isi
pastreaza forma lizibila - tehnologiile anterioare necesitau un set
diferit de corpuri de litera pentru fiecare dimensiune in parte)
aplicatiile File Manager si Print Manager au fost imbunatatite
integrarea unor facilitati multimedia - prin introducerea interfetei MCI
(Media Control Interface)
posibilitatea utilizarii memoriei virtuale prin utilizarea unui spatiu
de pe harddisk pentru a simula o memorie RAM
capacitatea imbunatatita de utilizare si gestionare a driverelor
cresterea sigurantei generale a sistemului
O varianta desprinsa din Windows 3.1, pentru ca sistemul sa raspunda si
nevoilor de
prelucrare a unor grupuri de lucru a fost versiunea de retea peer to
peer cunoscuta sub numele de Window for Workgroups sau Windows 3.11.
WfW oferea cam aceleasi caracteristici ca si W3.1. dar siguranta in
exploatare a sporit in comporatie cu celelalte versiuni. Printre
avantajele versiunii W 3.11. se numara facilitatea de posta electronica
(email si numeroasele imbunatatiri de detaliu aduse interfetei).
Windows 95, lansat in iunie 1995 a fost produsul care a inlocuit vechea
platforma Windows 3.x cu un real sistem de operare performant. Windows
95 poate fi caracterizat succint prin:
multitasking permitiv (controlat): W 95 detine tot timpul controlul
asupra timpului de calcul si asupra aplicatiilor
ruleaza aplicatii pe 32 biti
este un sistem de operare - nu mai are nevoie de DOS pentru a ci doar
pentru a executa aplicatiile scrise pentru DOS
include standardul Plug & Play ca parte integranta a sistemului de
operare
are o interfata de programare a aplicatiilor API (Aplications Programs
Interface) pe 32 de biti
Windows 98 este sistemul de operare ce imbunatateste fiabilitatea si
stabilitatea lui
Windows 95.
Windows NT este o versiune de 32 de biti a interfetei Microsoft cu
utilizatorul care ofera cu adevarat modul de lucru multitasking pentru
calculatoarele personale bazate pe microprocesoare Intel si pentru
statiile de lucru. Windows NT (New Technology) ruleaza exclusiv
protejat, permitind proiectantilor de aplicatii sa foloseasca pina la 4
GB de RAM. Windows NT are facilitati avansate de gestionare a
fisierelor, puternice functii de retea, fiind un adevarat sistem client
- server.
Parteneriatul dintre DOS - Windows
Putem spune ca dualitatea dintre sistemele DOS si Windows s-a nascut in
momentul in care s-a simtit nevoia utilizarii unei interfete grafice de
exploatare tip GUI pentru programele sistemului de operare DOS. Motivele
principale pentru care Microsoft si-a pus problema inlocuirii sistemului
de operare DOS cu o interfata grafica de exploatare, iar apoi cu un
sistem grafic de operare au fost:
sistemul DOS nu oferea multitasking
aplicatiile scrise sub DOS nu puteau schimba liber informatii intre ele
exploatarea sistemului DOS era greoaie, interfata cu utilizatorul fiind
la nivel de comanda (existind reguli precise de sintaxa, multi
parametri, puctuatie adecvata)
concurenta facuta de Apple - MacIntosh care si-a dotat echipamentele de
calcul cu sisteme de operare performante ce admiteau atit
multitasking-ul, cit si exploatarea interfetei la nivel grafic
Trecerea de la DOS la Windows nu s-a facut brusc si radical, ci a
existat o tranzitie de
la un sistem catre celalalt. Astfel utilizatorii de DOS au putut
exploata in continuare prin Windows resursele calculatorului prin vechea
interfata DOS cu care erau familiarizati.
Evolutiv, convergenta sistemelor DOS si Windows a avut trei puncte de
incidenta, facind ca sistemele sa nu functioneze concurent ci prin
parteneriat. Astfel se pot delimita doua momente:
parteneriatul dintre DOS si Windows, in care rolul sistemului DOS era
determinant, iar Windows era o simpla interfata grafica de exploatare
pentru mediul DOS
parteneriatul Windows - DOS, in care Windows detine toate atuurile unui
sistem de operare, iar DOS-ul este simulat pentru compatibilitatea
aplicatiilor scrise sub el cu aplicatiile scrise sub Windows.
Relatia DOS-Windows
Parteneriatul DOS-Windows poate fi privit in sensul evolutiei sistemului
Windows din
doua puncte de vedere si anume: exploatarea aplicatiilor pe 16 biti si
32 de biti. Sistemul Windows, asa cum am mai aratat era un program de
exploatare a aplicatiilor situat deasupra sistemului DOS. Windows avea
aproape toate atributele unui sistem de operare cu exceptia functiilor
de gestiune a fisierelor - pe de o parte si de gestiune a intrarilor si
iesirilor prin citirea/scrierea pe periferice - pe de alta parte.
Sistemul Windows utiliza toate serviciile de acces la disc pentru
citire/scriere, prin intermediul sistemului DOS. Absolut toate aceste
cereri ale lui Windows treceau prin sistemul BIOS ale sistemului de
operare DOS.
Din punctul de vedere al utilizatorului, lucrul cu serviciile DOS
inseamna ca de fiecare data cind Windows trebuie sa aiba acces la disc
pentru operatii de citire/scriere sau pentru gestiunea fisierelor,
sistemul de calcul reactiona mai lent.
Explicarea acestei situatii consta in faptul ca Windows functioneaza in
mod protejat pentru ca multitasking-ul sa fie valabil, in timp ce
sistemu DOS functioneaza in mod real, iar pentru a se realiza schimbul
de informatii cu hard-discul este necesara comutarea bilaterala intre
aceste doua moduri de functionare a procesorului in relatie cu memoria.
De fiecare data cind Windows dorea sa aiba acces la unitatea disc,
trebuia sa lanseze o cerere intr-un format inteligibil catre sistemul
DOS pentru a se comuta operarea din modul protejat in cel real pentru
DOS. Inainte de a se comuta operarea din modul real in cel protejat,
Windows verifica daca poate indeplini solicitarea aplicatiei beneficiare
a transferului, cu date existente in memoria extinsa. Daca informatiile
cautate nu erau gasite, Windows lansa cererea de comutare, trebuind apoi
sa astepte pentru ca DOS sa execute operatiunea solicitata. In tot acest
interval toate aplicatiile lucrau simultan erau fireste suspendate
datorita faptului ca procesorul nu putea executa simultan mai multe
operatii in modul de exploatare real, ci doar in mediul protejat.
De fiecare data cind Windows comuta din nou modul protejat in cel real,
sistemul putea deveni instabil, in sensul ca orice aplicatie care ar
putea fi dubios conceputa ar putea bloca procesorul. Blocarea sistemului
in acest caz poate fi explicata prin faptul ca sistemul de operare, in
modul real de exploatare nu alerteaza procesorul daca o aplicatie
creeaza o greseala de memorie.
Revenind la cererea de scriere/citire pe disc din partea lui Windows
(dupa ce s-a comutat in mod real), sarcina gasirii informatiei pe disc
este lasata in seama BIOS-ului, care acceseaza controllerul de disc si
prin aceasta citeste sau scrie informatia pe respectivul suport.
Informatiile de care avea nevoie Windows sunt copiate in memoria
conventionala intr-o zona in care se putea avea acces in mod protejat,
iar apoi se comuta procesorul din modul real inapoi in modul protejat.
In concluzie acest mecanism greoi de citire/scriere prin acelasi BIOS
era posibil datorita faptului ca sistemele DOS si Windows (la
inceputurile sale), functionau pe o platforma software de 16 biti.
Problema compatibilitatii intre gestiunea aplicatiilor pe 16 biti sub
DOS si pe 32 biti sub Windows a fost rezolvata prin renuntarea la
componenta BIOS si inlocuirea ei cu un driver (FastDisk) care era
capabil sa o emuleze.
Driverul FastDisk lucra pe 32 de biti in mod protejat si emula
componenta BIOS (care lucra si ea la rindul ei pe 16 biti), utilizind
cod-masina scris in mod protejat. Prin aceasta imbunatatire adusa
Windows nu numai ca elimina in cele doua sensuri cele doua tranzitii in
mod real si protejat dar putea sa execute mai multe operatii in regim
multitasking in timpul accesului la disc. Reducerea numarului de
tranzitii spre sistemul DOS, prin neapelarea la BIOS a dus la cresterea
simtitoare a vitezei de lucru sub Windows, dar si cresterea stabilitatii
sistemului.
Relatia Windows - DOS
Parteneriatul dintre Windows si DOS si-a schimbat total sensul in
conditiile transformarii vechiului sistem Windows dintr-o platforma de
exploatare a aplicatiilor intr-un veritabil sistem de operare care
cuprinde de data aceasta functia de gestiune a fisierelor.
Windows 95/ 98 a eliminat problema accesului in mod real, doarece a
inclus toate functiile sistemului de operare intr-o arhitectura de 32
biti. Procedura de exploatare a fisierelor in mod protejat a fost numita
PMFATFS ( sistem de fisiere FAT protejate). Prin aceasta procedura
Windows 95/ 98 utilizeaza un sistem de acces la disc complet diferit
fata de predecesorii sai. Noul sistem de gestiune a fisierelor
functioneaza in exclusivitate in mod protejat, reducind la aproape zero
sansele de blocare a sistemului datorita problemelor legate de disc si
imbunatatind considerabil viteza de acces la disc.
In sistemul de gestiune al fisierelor, arhitectura Windows 95/ 98
include mai multe componente stratificate. Fiecare strat ofera
posibilitatea de a adauga software de la alti producatori in vederea
utilizarii unor sisteme de fisiere si echipamente particulare.
Citeva dintre cele mai importante straturi sunt:
installable file system manager este un program de gestiune a sistemului
instabil de fisiere. Aceasta este stratul superior al sistemului de
fisiere care receptioneaza solicitarile aplicatiei si transfera
controlul catre driverul corespunzator al sistemului de fisiere
file system driver reprezinta driverul sistemului de fisiere. Acest
strat ofera suportul pentru un nume de fisier mai mare si permite
functionarea stabila a sistemului in mod protejat lucru care face ca
Windows 95 sa fie mai bun decit predecesorii sai
I/O subsystem reprezinta subsistemul de intrari/iesiri care
directioneaza cererile primite de la FSD la diverse drivere ale
echipamentelor periferice
Sistemul de operare Windows 95 are capacitatea de a emula sistemul DOS
pentru a mentine compatibilitatea intre cerintele noului sistem de
operare pe 32 de biti si vechile aplicatii scrise sub DOS si exploatate
pe 16 biti.
In momentul lansarii unei aplicatii DOS sau in momentul comutarii
sistemului in MS-DOS Prompt, Windows 95/ 98 apeleaza un set de servicii
care permit trecerea procesorului in modul de exploatare real si
tratarea cererii respective in sistemul DOS printr-un BIOS virtual. Prin
BIOS are loc toate solicitarile de acces la unitatea de disc, prin
controllerul acesteia.
Atunci cind sub Windows 95/ 98 se executa simultan programe pe 16 si
pe 32 de biti sistemul de operare se ocupa in primul rind de separarea
celor doua tipuri de aplicatii utilizind scheme diferite de gestionare a
memoriei. Aplicatiile de 16 biti lucreaza in cadrul propriei lor zone
de masina virtuala in timp ce restul aplicatiilor de 32 de biti
utilizeaza pe deplin capacitatile de adresare a memoriei de catre
procesor.
Comunicarea intre aplicatiile scrise pe 16 biti cu aplicatiile de 32 de
biti se realizeaza printr-un mecanism de conversie a datelor dintr-un
format de 16 intr-un format pe 32. Windows 95/ 98 utilizeaza un strat
denumit "stratul de conversie" pentru a permite aplicatiior pe 16 biti
sa comunice cu cele pe 32 de biti.
Cele trei componente interne ale lui Windows: Kernel, GDI, si User sunt
responsabile de acest mecanism de translatie a datelor din registrii de
16 biti in registrii de 32 de biti si invers. Mecanismul de translatare
a continutului registrilor presupune ca stratul de conversie sa
construiasca o noua stiva de memorie care sa se conformeze necesitatilor
aplicatiei care receptioneaza datele. Transformarea adreselor de memorie
din 16 in 32 si invers este o operatione laborioasa care solicita mult
procesorul si implicit incetineste viteza de lucru.
Modulele Windows
Asa cum am mai aratat Windows 95/ 98 si Windows NT pot fi considerate
sisteme de operare in timp ce Windows 3.1 sau Windows 3.11 sunt doar
interfete grafice de exploatare ce datoreaza foarte mult sistemului de
operare DOS. Cele doua versiuni nu realizeaza un multitasking adevarat
deoarece procesorul nu poate sa aloce singur timp de calcul programelor
ce lucreaza aparent paralel. In functionarea sistemului Windows trebuie
avuta in vedere corelatia a trei componente: Kernel, User, GDI.
KERNEL este nucleul mediului Windows. Rolul lui este de a rezolva toate
sarcinile elementare ale unui sistem de operare: incarca programele si
realizeaza administrarea memoriei, regleaza impartirea timpului de
calcul intre aplicatii, controleaza task-urile distincte. Programele
KRNL386.EXE si KERNEL32.DLL constituie nucleul sistemului de operare,
oferind suportul pentru functiile la nivelul jos de care are nevoie o
aplicatie pentru a rula.
Kernel nu este responsabil cu functiile de intrare/iesire si de
interfata cu utilizatorul, proprii unui sistem de operare. Denumirea de
nucleu al sistemului de operare provine din faptul ca el interactioneaza
numai cu Windows.
USER prin componentele sale USER.EXE si USER32.DLL nu se refera la
utilizator, ci la comanda tuturor ferestrelor si administrarea acestora:
continutul de informatie al ferestrei, structura de baza a lor, toate
informatiile din meniuri si submeniuri. In afara ferestrelor modulul
USER se ingrijeste si de alte elemente cum sunt casetele de dialog sau
structurile de control apelabile prin butoane sau combinatii de taste.
In acelasi timp, USER se ocupa cu incarcarea driverelor, perifericelor,
supravegherea comunicatiei intre task-urile distincte, a ferestrelor, a
iconurilor si aplicatiilor; realizeaza comanda cursorului si iconurilor.
In cele din urma acesta gestioneaza intr-o oarecare masura resursele
aplicatiilor: iconuri, meniuri, cimpuri de dialog pe care Windows le
retine in memoria RAM.
GDI (graphic device interface) prin GDI.EXE si GDI32.DLL asigura toate
afisarile pe ecran, imprimanta sau orice alt periferic contribuind la
realizarea unei legaturi intre Windows si mediul exterior. Se
administreaza procesul grafic la modul general, independent de
dispozituvul folosit pentru afisare.
Atit pentru modulul USER, cit si pentru cel GDI, exista resurse de
memorii speciale; daca ele sunt depasite atunci sistemul se poate bloca.
Mecanisme de gestionare a memoriei
Sub sistemul de operare DOS, fiecare program avea incorporat in
fisierul executabil coduri pentru functiile de baza. Acest principiu
functiona perfect, deoarece sub DOS intotdeauna rula un singur program
care stapinea in exclusivitate memoria.
Sub Windows mai multe programe trebuie sa-si partajeze memoria
disponibila, deoarece sistemul este cunoscut ca fiind un mare consumator
de memorie RAM. Daca proiectantii de aplicatii ar fi incorporat fiecarui
program codurile de baza pentru administrarea memoriei, a ferestrelor,
afisarea caracterilor, imprimarea etc. memoria de lucru nu ar fi
suficienta pentru incarcarea aplicatiilor.
Sub Windows exista patru principii de gestionare a memoriei interne, in
sensul economisirii ei:
principiul DLL
principiul segmentelor de cod retrase
principiul replicarii instantelor active
principiul memorarii virtuale
Principiul DLL
Principiul DLL reprezinta o facilitate de gestionare a memoriei prin
care se pot
introduce toate functiile de baza, care sunt necesare tuturor
programelor in module care contin seturi de functii utilizate in comun
de catre aplicatii.
Principiul DLL consta in faptul ca un program care se afla in executie
"stie" dinainte ce
functie trebuie sa foloseasca pentru a executa o anumita prelucrare si
comunica astfel inca de la lansare ce DLL trebuie sa utilizeze. Daca
Windows gaseste DLL-ul cautat, il incarca si-l executa, dupa care, la
terminare reda controlul programului apelant.
Avantajul incontestabil pe care il dau fisierele DLL este economiserea
memoriei necesare aplicatiilor care prin punerea in comun a functiilor
de baza, ocupa mai putina memorie. Un fisier DLL se introduce o singura
data in memorie indiferent cite programe ii acceseaza functiile. Toate
facilitatile noi proprii aplicatiilor (OLE, multimedia) sunt introduse
prin fisiere tip biblioteca de functii: DLL.
Principiul segmentelor de cod retrase
Spatiul pe care il ocupa un program in memoria interna se imparte in
doua domenii: segmente de cod si segmente de date.
Segmentele de cod ale unui program sau DLL contin codurile executabile
ale aplicatiei - adica instructiunile care realizeaza functiile proprii
aferente programului. Aceste instructiuni nu se modifica in timpul
executiei programului.
Segmentele de date contin informatii ce se modifica permanent in timpul
executiei aplicatiei curente. Aceste informatii sunt valori luate pentru
scopuri interne sau date introduse de utilizator. Continutul unui
segment de date se poate modifica de la o secunda la alta, de la o
executie la alta - in timp ce continutul segmentului de cod ramine
acelasi.
Windows analizeaza memoria disponibila si daca aceasta este
insuficienta, va elimina din memoria RAM segmentele de cod cele mai
putin utilizate. Daca un program are nevoie de un segment pe care
windows l-a indepartat deja din memorie, modulul de administrare a
memoriei il va incarca automat in RAM de pe hard disc, astfel incit
functionarea aplicatiei sa nu fie afectata. Acest mecanism de incarcare
dinamica functioneaza numai cu segmente de cod, pentru ca aceastea nu
isi schimba continutul in cursul executiei.
Replicarea instantelor active
Sub Windows, mai multe aplicatii identice se pot executa de mai multe
ori, aparent simultan. Copiile aflate simultan in executie se numesc
instante active. Fiecare instanta a unui program ocupa memorie interna,
atit pentru segmentele de cod, cit si pentru segmentele de date.
Segmentele de cod ale aceleiasi instante active sunt identice.
Mecanismul replicarii instantelor active consta in urmatorul principiu:
prima instanta a programului ocupa spatiu, atit pentru coduri, cit si
pentru date, iar oricare alta instanta aferenta aceluiasi program
relansat va utiliza segmentele de cod ale primei instante si va avea
nevoie de memorie pentru segmentele de date. De exemplu aplicatia
WordPad ocupa in total 85 KB la prima lansare (40 KB memorie pentru
coduri si 45 KB pentru date), iar la a doua lansare a instantei ocupa
doar 45 KB, spatiu doar pentru date.
Mecanismul memoriei virtuale (mecanismul SWAP)
Managerul de memorie din Windows poate pune la dispozitia programelor
mai multa memorie interna decit exista fizic pe calculator. Sistemul
reuseste acest lucru transferind blocuri de informatii din memorie pe
hard disc, aducindu-le eventual inapoi in memorie. Astfel, sistemul
simuleaza memoria RAM cu memoria externa de pe hard disc, procesul fiind
cunoscut sub forma memoriei virtuale. Segmentele transferate pe disc
sunt cele mai putin utilizate.
In cazul mecanismului SWAP al memoriei virtuale, nu se mai face
diferenta intre segmentele de cod si de date, prin transfer neexistind
nici o pierdere de informatii.
Subliniez faptul ca aceste fisiere se pot crea nu numai pe discul local
ci si pe o unitate de disc in retea sau pe un RAM-DRIVE. In primul caz
are loc o incetinire a sistemului deoarece, la fiecare apelare a
mecanismului SWAP, se apeleaza reteaua, iar in al doilea caz,
dezavantajul care apare este ca fiecare byte ocupat de RAM-DRIVE ii va
lipsi memoriei de lucru.
In ceea ce priveste dimensionarea acestor fisiere SWAP, se impune sa se
aleaga o cale de mijloc deoarece, daca spatiul alocat acestora este
prea mare, atunci sistemul este frinat, in caz contrar nu mai
functioneaza. In general, se afirma ca fisierul SWAP ar trebui sa fie
mai mare de doua ori decit memoria de lucru fizica. Daca exista o
modalitate de lucru suficienta si se simte o lipsa acuta de spatiu pe
discul hard, atunci se poate renunta la tot mecanismul SWAP.
Exista cel putin doua modalitati de abordare a acestui mecanism si
anume in mod standard si in mod extins. In primul caz Windows nu poate
folosi mecanismul SWAP pentru propriile aplicatii, fiind disponibil
exclusiv pentru programele DOS; datele se pot scrie in fisiere temporare
doar daca se porneste un program DOS. In al doilea caz, mecanismul SWAP
da rezultate mult mai bune deoarece se pot scrie segmentele de memorie
si cind nu e vorba de o aplicatie MS-DOS. Aceste segmente se salveaza pe
hard disc atunci cind unei aplicatii Windows nu-I mai ajunge memoria
disponibila. In acest fel, administrarea memoriei este preluata de
Windows care va colabora cu unitatea centrala.
Un fisier SWAP temporar poate pune la dispozitia sistemului Windows o
memorie marita considerabil. Fisierele SWAP permanente spre deosebire de
cele temporare nu se creeaza la pornirea sistemului Windows si nu se
sterg la parasirea acestuia, ci au un loc rezervat chiar chiar si atunci
cind nu se ruleaza Windows. In primul caz viteza este destul de mica
deoarece in anumite conditii Windows-ul nu poate scrie intregul fisier
pe hard disc, iar in al doilea caz, se inregistreaza un insemnat cistig
de viteza, dar se impune ca fisierul SWAP sa ocupe un loc nefragmentat
pe discul local. In cazul fisierului permanent se poate activa si
accesul la discul hard pe 32 de biti, ceea ce determina un transfer mai
mare de date.
Comunicarea intre aplicatii
Un avantaj incontestabil pentru utilizatorii Windows este acela ca se
pot schimba informatii de aceeiasi natura sau de natura diferita intre
aplicatii diferite. Exista doua procedee care privesc schimbul dinamic
de informatii intre aplicatii:
tehnologia Clipboard
tehnologia OLE.
Aceste doua modalitati de comunicare intre aplicatii sunt complementare,
deriva una din
alta si se sustin reciproc, fiind foarte greu de indentificat unde se
termina una pentru a face loc celeilalte.
Tehnologia Clipboard
Windows foloseste pentru transferul datelor o zona de memorie interna
gestionata de un program numit Clipboard Viewer. Dupa selectarea unui
grup de date, acestea se pot dispune in memoria tampon iar de acolo se
pot transfera in zona desemnata de utilizator ca destintatie. Continutul
zonei de memorie gestionate de Clipboard se poate salva pe disc intr-un
fisier cu extensia CLP.
Tehnologia OLE
Una dintre componentele strategice de marca ale firmei Microsoft o
constituie tehnologia OLE (Object Linking and/or Embedding), componenta
preluata si utilizata de toti producatorii de aplicatii sub Windows.
OLE a devenit curenta pentru toate tehnologiile pe care Microsoft le
distribuie pentru integrare soft, solutii client - server si componente.
Conceptul de la care au plecat realizatorii tehnologiei OLE a fost
acela de document complex. Un document complex este un document special
care contine mai multe tipuri de informatii: texte, desene, grafice,
imagini, secvente audio, etc.
Un astfel de document complex foloseste facilitatile unor aplicatii OLE
pentru a manipula diferitele tipuri de date. Utilizatorul care lucreaza
cu un document complex nu are nevoie sa-si puna problema
compatibilitatii intre datele pe care le foloseste sau sa gaseasca si
sa-si puna problema compatibilitatii intre datele pe care le foloseste
sau sa gaseasca si sa starteze aplicatia care a creat tipul respectiv de
data. Ori de cite ori se decide sa lucreze cu o parte a documentului
complex care contine tipuri de date diferite, aplicatia responsabila cu
aceste tipuri de date va fi startata automat.
Interesul care este acordat documentelor complexe reflecta o tendinta
generala de a se trece de la sistemele de calcul orientate pe aplicatii
la sistemele orientate pe documente. Acest lucru este dovedit de
practica, pentru ca utilizatorul este interesat in principal de
documentul pe care il realizeaza si mai putin pe instrumentul pe care il
foloseste.
Astfel, in viitor, utilizatorul nu va trebui sa se ocupe de formatul
datelor pe care le va prelucra si de tipul aplicatiei folosite-in acest
mod rezultatele muncii sale se vor putea schimba liber, ca obiecte intre
documente complexe, cu diverse programe.
In primul rind OLE se refera la un set de servicii care pune la
dispozitia utilizatorului posibilitatea de a-si crea documente folosind
cele mai diverse surse incepind cu text, grafica, sunet si imagine. In
acest mod putem spune ca OLE este un mecanism care permite aplicatiilor
sa se integreze eficient, fara a avea nici o cunostinta unele despre
altele. In acest fel mai multe aplicatii pot comunica schimbind
informatii intre ele. Se poate spune ca OLE este un extensibil de
protocoale de comunicatie intre aplicatii. Aceste protocoale permit unei
aplicatii sa foloseasca servicii oferite de alte aplicatii. Protocoalele
OLE sunt implementate prin biblioteci de tip DLL, partajabile cu alte
programe ce ruleaza sub Windows.
Componentele de baza ale interfetei sistemului Windows
In viziunea Windows ecranul calculatorului este asimilat unui birou de
aceea poarta denumirea de suprafata de lucru (desktop); aceasta din urma
reprezinta suprafata de fond a ecranului pe care se pot actiona si
manevra cu usurinta "obiectele"(se pot muta, schimba/elimina sau se pot
aduce altele noi).
In categoria acestor componente se include iconuri, ferestre, meniuri,
submeniuri, casete de dialog. Sistemul Windows trateaza unitar, intr-un
mediu complet grafic, foarte sugestiv, usor de utilizat, programe ce
permit gestionarea memoriei, perifericelor, fisierelor, aplicatiilor.
Mediul Windows, indiferent de versiune, se bazeaza pe aceste obiecte
care sunt reprezentate in mod diferit. Functiile lor au crescut in
complexitate pe masura aparitiei de aplicatii Windows noi, mult
imbunatatite.
In continuare, pe scurt, voi trece in revista aceste componente si vom
vedea care este rolul lor de baza in functionarea sistemului Windows,
propus de Microsoft.
O fereastra Windows este o zona incadrata de un chenar, cu o structura
standard, care contine informatii sau grafisme omogene sau
eterogene(exemplu: texte, tebele, desene). Pentru o folosire eficienta a
suprafetei ecranului, ferestrele pot fi supuse unor operatii
diverse(redimensionari, deplasari, rearanjari). La rindul ei, o
fereastra poate contine ca elemente de baza linia de titlu, bara de
meniuri, zona de lucru, borduri de depkasare, butoane ecran.
O pictograma (icon) este o mica reprezentare, simbol grafica, intilnita
in programele de tip GUI care are un nume si desemneaza in principiu o
aplicatie, o functie etc. Versiunea 3.1 este cea care foloseste foarte
mult aceasta componenta pentru a reprezenta documente si pictograme care
nu sunt deschise intr-o fereastra. Se intilnesc deci iconuri pentru
aplicatii, pentru document si pentru programe; de asemenea mai putem
avea si o alta abordare si anume reprezentari grafice ale unui grup de
aplicatii, ale unei singure aplicatii, ale unor fisiere.
Se stie faptul ca sub Windows 95 rolul si modul de reprezentare al
icon-urilor sunt cu totul diferite fata de precedentele produse
Microsoft.
Meniurile au o structura de tip arborescent continind submeniuri iar
aceastea, la rindul lor, pot avea optiuni sau pot permite ajungerea la
diverse casete de dialog. Prin intermediul acestor meniuri, comenzile
sistemului Windows sunt structurate in mod arborescent, fiind organizate
in cascada.
Casetele de dialog contin la rindul lor optiuni pe care utilizatorul le
poate alege, confirma sau anula; altele pot afisa informatii aditionale,
mesaje de avertizare sau de eroare rezultate in urma executiei unor
aplicatii. Casetele de dialog se vor imparti in mai multe categorii:
casete de comanda(pentru executia automata a unor comenzi), casete de
text(pentru cautarea si modificarea unui text), de listare (selectarea
unei variante dintr-o lista prezentata), de validare (presupune
validarea existentei unor comenzi sau optiuni anterioare si modificarea
acestora) si generale (comune mai multor aplicatii). O caseta de dialog
contine, in principal: butoane de comanda (executa o actiune), zone de
text (fixeaza anumite valori), liste de optiuni (pentru parametrii care
se exclud reciproc), casete de marcaj (ce pot fi activate sau
dezactivate), zone de teste pentru liste derulante (cind lista este prea
mare).
Sistemul de operare Windows 98
Caracterizarea generala a sistemului de operare Windows 98
Lansarea pe piata a unui nou sistem de operare de catre firma Microsoft
a reprezentat mai mult decit aparitia unei interfete grafice mai moderne
sau decit o modalitate mai usoara de lucru in domeniul calculatoarelor
personale. Windows 98 este un domeniu soft extins si complicat, cu
multiple componente concretizate in mii de caracteristici si facilitati.
Datorita numarului mare de utilizatori care foloseau versiunile
anterioare ale sistemului Windows, Microsoft a trebuit sa asigure un
inalt grad de compatibilitate a sistemului Windows 98, astfel incit
datele si aplicatiile anterioare sa poata fi folosite in continuare. De
asemenea, Windows 98 manipuleaza programele DOS in conditii mai bune
decit versiunile Windows 3.x sau Windows 95, acestea fiind executate
intr-o fereastra care include o bara de instrumente de lucru pentru
caracteristicile cele mai des folosite.
Windows 98 combina interfata browser-ului pentru Internet Explorer cu
interfata utilizatorului din Windows 95. Afisarea suprafetei de lucru ca
pagina Web conduce la aparitia unui element nou Active Desktop ca ii
permite utilizatorului sa tina documente deschise pe suprafata de lucru,
indiferent daca se afla pe hard-discul calculatorului personal, in
reteaua locala sau pe Internet. Modul de afisare standard a suprafetei
de lucru se concentreaza pe locul in care se afla obiectele. Active
Desktop se orienteaza spre indicarea continutului disponibil, indiferent
de locul in care este stocat si spre posibilitatea de a stabili legatura
cu acesta.
Windows 98 este un sistem orientat pe documente, abordare exprimata
printr-o serie de facilitati. De exemplu, se pot plasa noi documente
goale pe suprafata de lucru sau intr-o fereastra dosar, se poate executa
clic pe pictograma unui fisier pentru ca aplicatia asociata sa il
deschida sau se pot defini actiuni ce trebuie executate cu un fisier si
care sunt afisate ca optiuni ale unui meniu contextual. Deoarece in
interfata cu utilizatorul din Windows 98 a fost integrat Internet
Explorer, aceasta abordare orientata pe documente este extinsa pentru a
include si documentele din Internet, precum si cele din calculatorul
personal sau din retea.
Programul Explorer si suprafata de lucru din Windows 98 pot afisa
documente HTML, inclusiv cele care contin GIF si JPEG, obiecte ActiveX,
miniaplicatii Java si oricealtceva care se poate citi cu un browser Web.
Cu toate ca si in versiunile anterioare ale sistemului Windows au
existat comenzi rapide, in Windows 98 acestea au suferit imbunatatiri,
fiind mult mai flexibile. Comenzile rapide sunt o solutie puternica
pentru personalizare - o metoda pentru a raspunde tendintei de
uniformizare impusa de Microsoft.
Sistemul de operare Windows 98 contine si un utilitar pentru
configurarea sistemului (Msconfig.exe) care asigura un control mai usor
si mai nuantat asupra procesului de initializare cu Windows 98.
Deoarece driver-ele sunt considerate adevarate translatoare intre hard
si soft, asigurind conlucrarea corecta si eficienta a acestora, sistemul
de operare Windows are si avantajul ca este prevazut, in cea mai mare
parte, cu drivere pe 32 de biti. Microsoft a creat aproape 1400 de
drivere de dispozitiv pe 32 de biti, pe linga cele existente in Windows
95 care sunt incarcate in memoria extinsa, deci nu ocupa memoria
conventionala sau superioara. Aceste driverer nu numai ca sunt pe 32 de
biti dau au si o serie de facilitati noi, care au putut fi introduse
pentru ca in memoria extinsa au mai mult spatiu de manevra. Device
Manager si Add New Hardware Wizard instaleaza aceste noi drivere pe 16
biti este necesar sa se apeleze la rutinele de instalare mai vechi
furnizate de producatori. Totusi la acestea se apeleaza in foarte putine
cazuri. In dosarul Windows 98 exista o lista care contine denumirile
driver-elor pentru componentele hard, care pot fi inlocuite fara
probleme de driverele pe 32 de biti pentru Windows 98. In situatia in
care in lista respectiva apare un driver de mod real, care are functii
suplimentare, ce nu sunt asigurate de cel pe 32 de biti se poate sterge
din lista si se reinstaleaza, se reactiveaza instructiunea din
Config.sys.
In momentul instalarii lui Windows 98 se realizeaza si instalarea
automata a noilor drivere de dispozitive, oferind o utilizare mai
eficienta a hard-ului. Din nefericire, exista multe dispozitive hard
diferite, ceea ce face imposibila includerea de catre firma Microsoft a
tuturor driver-elor de dispozitive in setul initial Windows 98.
Inluderea standardului Plug & Play ca parte integranta a sistemului de
operare permite recunoasterea automata a resurselor fizice ale
calculatorului, inclusiv a celor nou adaugate, detectind orice
incompatibilitate a acestora.
Firma Microsoft a asigurat compatibilitatea fisierelor create de
Windows 98 cu cele existente in vechile versiuni Windows si in MS-DOS;
astfel, sistemul de operare Windows 98 este capabil sa manipuleze
fisiere de pina la 255 de caractere lungime inclusiv spatii.
Windows 98 este echipat cu soft-ul necesar pentru lucrul in retea,
permitind configurarea unei retele de calcualtoare pe 32 de biti in
modul protejat sub Windows 98 sau 95 sau pentru conectarea la o retea de
calculatoare sub Windows NT, Windows 2000, LAN Manager etc. In plus
Windows 98 are un client pe 32 de biti in modul protejat pentru retelel
Novell Netware, astfel incit un calculator independent sub Windows 98
poate deveni un client compatibil in in acest gen de retea. Deoarece
Windows 98 foloseste componente de retea in modul protejat, nu trebuie
sa comute procesorul din modul protejat in cel real, operatiile care
consuma prea multe cicluri de procesor, ca atare, vitezele de lucru in
retea sunt mult mai mari fata de versiunile anterioare ale Windows-ului.
Microsoft a imbunatatit mult codul in Windows 95 si 98, iar in prezent
acesta functioneaza fara probleme; el a marit viteza de acces la
fisiere, a imbunatatit sistemul multitasking prin reducerea timpului in
care blocheaza executarea altor operatii.
Windows 98 are un cache dinamic in mod protejat pe 32 de biti, care
inlocuieste drive-ul in mod real pe 16 biti SmartDrive; vcache nu ocupa
spatiu in memoria conventionala sau in cea superioara, si este mai bun
decit SmartDrive pentru citirea si scrierea pe disc, permitind si
folosirea memoriei pentru unitatile CD-ROM si de retea.
Componentele ecranului Windows 98
Dupa lansarea in executie a sistemului de operare Windows 98 este
afisata o componenta de baza numita suprafata de lucru, al carui scop de
a furniza un fundal pe care sa fie atasate diferite obiecte grafice
(pictograme, ferestre etc.).
Aparitia World Wide Web-ului in lumea calculatoareler a generat
raspindirea extrem de rapida a termenului de hiperlegatura care a fost
poluarizat de browser-ele folosite pentru cautarile in Web. Chiar
inaintea lansarii mediului Windows 95, Microsoft a considerat necesara
introducerea acestei solutii (existenta legaturilor intre documente,
atit la nivel local cit si global) in cadrul sistemului de operare.
Windows 98 combina interfata browser-ului pentru Windows Web Internet
Explorer cu interfata aferenta utilizatorului specifica mediului Windows
95. Acest mod de afisare asigura aparitia unui element nou - Active
Desktop imbinind doua stiluri oarecum diferite: stilul clasic,
identificat prin modul in care se comportau diferitele obiecte grafice
in Windows 95 si stilul Web prin care se urmareste ca pictogramele si
dosarele sa se comporte ca si cum ar face parte dintr-o clasica pagina
Web.
Windows 98 a inlocuit termenul de director care este specific DOS-ului,
mediului Windows 3.X si altor sisteme de operare inainte de DOS cu dosar
- folder o denumire mai apropiata de lumea biroticii. In plus unui dosar
I se pot asocia mai multe functii decit unui simplu director din DOS;
unele dintre ele cum ar fi dosarele speciale din My Computer au
capacitati suplimentare.
In partea stinga a suprafetei de lucru sunt afisate cinci sau mai multe
pictograme standard in functie de optiunile selectate in timpul
instalarii, iar in zona inferioara se afla butonul Start, bara de
task-uri cu barele de instrumente si ora de sistem.
Butonul Start
Butonul Start reprezinta principalul punct de intrare in Windows 98,
furnizind una dintre cele mai usoare modalitati de lansare a programelor
sau de deschidere a documetelor cele mai frecvent folosite. Este
considerat substitutul din Window 95 si Windows 98 pentru Program
Manager, specific sistemului Windows 3.x, oferind si calea de inchidere
a mediului Windows.
Denumirea standard Start poate fi inlocuita printr-o alta expresie care
este format tot din cinci litere folosind un editor hexazecimal sau
WinHacher in scopul editarii fisierului Explorer.exe. Pentru a modifica
denumire, se inlocuiesc toate aparitiile cuvintului Start copie a
fisierului explorer.exe original.
Activarea butonulu Start are drept efect afisarea meniului Start,
punctul de pornire catre o serie de meniuri si submeniuri dezvoltate in
cascada. Meniul Start poate fi deschis din interiorul oricarui program
printr-un simplu clic. Unul dintre aspectele mai putin placute legate de
exploatarea meniului Start se refera la faptul ca intr-o structura mai
laborioasa, sunt necesare multe miscari ale mouse-ului pentru a ajunge
la aplicatia dorita. O metoda pentru a limita miscarile suplimentare cu
mouse-ul este asocierea unor pictograme pentru programele folosite
frecvent si plasarea acestora pe butonul Start, pentru a crea comenzi
rapide sau Shortcut-uri la articolul din meniul Start principal.
Cele mai importante optiuni ale meniului Start sunt:
programs reprezinta, intr-o structura arborescenta, dezvoltata prin
submeniuri, aplicatiile instalate pe discul local si asigura una dintre
metodele de apelare a lor. Folosind instrumentele integrate in meniul
Start, utilizatorul isi poate organiza componentele meniului Programs
conform preferintelor sale. De asemenea, se poate defini o structura
ierarhica orizontala sau verticala de submeniuri si se pot redenumi
pictogramele aplicatiilor sau documentelor. Meniul Start este considerat
de programatori un obiect fereastra specializat care, pe linga metodele
specifice, care nu se gasesc la majoritatea ferestrelor, a preluat mai
multe din principiile de baza ale ferestrelor. Astfel, utilizatorii pot
crea noi "actiuni" prin intermediul meniului contextual afisat prin
apasarea butonului dreapta al mouse-ului in cadrul optiunilor de
meniuri.
Favorites - permite utilizatorului sa-si defineasca locatiile favorite
din care sa-si poata identifica mai usor documentele folosite in mod
curent si salvate anterior cu aceasta optiune.
Documents - afiseaza o lista cu denumirile utlimelor 15 documente
folosite recent de utilizator; se poate deschide un fisier si aplicatia
asociata intr-un simplu clic pe el in meniul Documents. Pentru ca
Windows-ul sa adauge un document in aceasta lista. trebuie sa fie
deschis intr-o fereastra Explorer sau prin aplicatia aferenta, sistemul
retinind astfel denumirea documentului. Exista situatii in care lista
comenzilor rapide devine prea lunga si deci va fi mai greu de manipulat;
acestea pot fi sterse fara a afecta continutul documentelor propriu -
zise, selectind din meniul contextual al barei de task-uri optiunea
Properties, dupa care eticheta Start Menu Programs si butonul Clear.
Settings - asigura accesul la dosare si casete de dialog folosite pentru
modificarea majoritatii parametrilor din Windows 98; deoarece exista
valori diferite plasate peste tot, aceasta constituie un foarte bun
punct de pornire.
Find - reprezinta una dintre modalitatile de cautare rapida a
fisierelor, dosarelor si aplicatiilor in functie de anumite criterii.
Help - asigura afisarea meniului pentru ajutor comun pentru intregul
Windows 98; deoarece sistemul Help al acestei versiuni este unificat,
utilizatorii nu trebuie sa caute prea mult in fisierele Help separate
pentru a afla ceva despre Windows 98.
Run - constituie o interfata de tip linie de comanda care permite
lansarea in executie a unui program prin simpla precizare a caii de
acces, a denumirii lui si eventual a anumitor parametri in linia de
comanda. Caseta de dialog Run tine o mica evidenta in lista derulata
Open astfel incit utilizatorii sa aiba posibilitatea de a selecta
comenzi anterioare si de a le lansa din nou.
Log Off - asigura iesirea din configuratia curenta si ofera
posibilitatea conectarii sub alt nume de utilizator, nu apare decit daca
exista o retea sau au fost activate profilurile de utilizator.
Shut Down - permite afisarea unei casete de dialog prin intermediul
careia utilizatorii au posibilitatea sa opteze pentru una dintre cele
patru variante de oprire si repornire a calculatorului, in functie de
scopul stabilit:
Shut down - daca calculatorul are un BIOS cu facilitatea Automated Power
Management compatibila pentru Windows 98, acesta va fi inchis imediat
dupa selectarea optiunii Shut down si validarea acestuia prin Ok. Pentru
ca un calculator sa mearga si dupa selectarea optiunii Shut Down se
impune dezactivarea functiei APM din configuratia BIOS-ului; in aceasta
situatie, utilizatorul va trebui sa-si opreasca singur calculatorul. In
cazul in care facilitatea APM este dezactivata si se doreste repornirea
sistemului Windows dupa lansarea comenzii Shut Down, se asteapta
afisarea mesajului "it s now safe to turn off your computer", si se
actioneaza simultan Ctrl+Alt+Delete.
Restart - este folosita in situatiile in care au existat probleme cu
Windows 98 si permite reinitializarea sistemului "la cald" fara a
actiona combinatia de taste Ctrl+Alt+Delete. Daca se doreste
reinitializarea rapida a sistemului Windows 98, fara sa se mai apeleze
la procesul reinitializarii la cald, se marcheaza optiunea Restart, se
tine apasata tasta Shift si se executa clic pe butonul Ok din caseta de
dialog Shut Down Windows.
Restart in MS-DOS mode - permite inchiderea mediului Windows 98 si
afisarea liniei de comanda DOS; calculatorul nu va fi reinitializat iar
revenirea din modul MS-DOS in Windows se face scriind Exit sau Win in
linia de comanda DOS.
Stand By - inlocuieste oarecum fosta optiune Suspend specifica mediului
Windows 95 pentru calculatoarele care aveau facilitatea APM. Daca un
calculator este trecut in modul Stand By, consumul sau va fi redus si va
putea fi repornit rapid, fara sa fie necesara incarcarea tuturor
aplicatiilor. Continutul meniului Start poate fi personalizat in sensul
adaugarii aplicatiilor folosite mai des decit incit sa se evite afisarea
unor meniuri suplimentare:
adaugarea unui program in meniul Start ( sau intr-un alt dosar ) se
realizeaza astfel:
din meniul contextual afisat prin apasarea butonului drept al mouseului
pe zona gri a barei de task-uri se selecteaza Proprieties (sau din
meniul Start se alege Settings, Taskbar & Start Menu)
se alege eticheta Start Menu Programs si se executa clic pe butonul Add
pentru a deschide caseta de dialog Create Shortcut
se activeaza fereastra Browse prin intermediul butonului cu acelasi nume
si se cauta programul sau aplicatia pe care dorim sa-l adaugam in meniul
Start, se selecteaza si se alege Open
se executa clic pe Next si se afiseaza caseta de dialog Select Program
Folder, in cadrul careia se selecteaza dosarul care corespunde locului
din meniul Start in care va apare programul
in caseta de editare se scrie numele care apare in meniul Start si apoi
se incheie setul de operatii cu Finish.
stergerea unui program sau a unei aplicatii din meniul Start: este
suficient sa se opteze pentru butonul Remove ( in loc de Add de la
operatia anterioara) si sa se stabileasca pictograma sau dosarul la care
se renunta.
Bara de task-uri
Bara de task-uri este plasata de regula in partea inferioara a
ecranului, dar pozitia ei se poate modifica in functie de preferintele
utilizatorului; este suficient sa se plaseze indicatorul mouse-ului
intr-o zona libera a barei de operatii (dar nu peste unul din butoanele
aferente aplicatiilor), sa se apese butonul stinga al mouse-ului si sa
se gliseze usor catre una dintre celelalte margini ale suprafetei de
lucru.
La inceput, bara de task-uri este ingusta, dar dimensiunile ei pot fi
marite chiar pina la jumatate din suprafata de lucru. Windows 98
dimensioneaza butoanele de pe bara de task-uri in mod automat, toate
avind aceiasi dimensiune, idiferent de lungimea denumirilor. In cazul in
care numele aplicatiilor sunt prea lungi pentru a incapea pe buton,
Windows trunchiaza denumirile, introducind puncte de suspensie. Daca
utilizatorul deschide prea multe programe, butoanele de pe bara de
task-uri se micsoreaza numai daca nu se maresc dimensiunile barei; cind
devin prea mici pentru a putea cuprinde pictograme de 16x16 pixeli, ele
nu se micsoreaza si, daca se adauga alte aplicatii active dupa aceea, pe
bara de task-uri va apare un contor de incrementare care permite
afisarea pictogramelor care nu sunt vizibile la un moment dat. La fel ca
si in alte zone ale ecranului Windows, se poate executa clic pe butonul
dreapta al mouse-ului intr-un spatiu liber al barei de task-uri pentru
deschiderea unui meniu contextual ale carui optiuni au drept efect
rearanjarea ferestrelor pe suprafata de lucru, reducerea diemensiunilor
unor butoane sau modificarea proprietatilor barei de operatii.
Bara de task-uri are doua moduri de lucru care pot fi selectate din
caseta de dialog Taskbar Properties, afisata fie prin selectarea
optiunii Proprietes din meniul contextual aferent barei de operatii; fie
prin setul de instructiuni Start, Settings, Taskbar & Start Menu.
Utilizatorii pot opta pentru una dintre variantele:
always on top - bara de task-uri este afisata in fata oricarei ferestre
deschise
auto hide - ascunde bara pentru a lasa mai mult spatiu de lucru pe
suprafata de lucru si in ferestrele de apicatii. Pentru a determina
afisarea barei de task-uri, se deplaseaza indicatorul mouse-ului pe
marginea ecranului unde a fost plasata bara; cind cursorul ajunge la
aproximativ 2 pixeli de marginea suprafetei de lucru, ia forma unei
sageti de redimensionare, bara apare pe ecran si indicatorul de mouse
revine la forma lui obisnuita, cea de sageata de selectare.
Show small icons in start menu - afiseaza meniul Start cu pictograme de
dimensiuni reduse, fara inscriptia Windows
Show clock - ascunde sau afiseaza ceasul intr-un colt al barei de
operatii
In afara butonului Start, un alt element definitoriu pentru bara de
task-uri il constituie barele cu instrumente - care reprezinta un alt
mod in care se poate obtine accesul la documente, pagina Web si
aplicatii; acestea nu trebuie sa fie active pentru a se afla pe o bara
cu instrumente (spre deosebire de o bara de task-uri). Utilizatoriii pot
asemana barele cu instrumente cu dosare cu proprietati speciale. In
majoritatea cazurilor, ele contin doar comenzi rapide pentru documente,
adrese URL si aplicatii; barele cu instrumente pot fi lasa-te ca fiind
conectatea la bara de task-uri sau pot fi deplasate in alte locuri de pe
suprafata de lucru.
In configuratia prestabilita, Windows 98 afiseaza o singura bara cu
instrumente, dar utilizatorul poate opta pentru oricare dintre cele
patru bare cu instrumente prestabilite, de exemplu bara Adress permite
ca in momentul precizarii unei adrese URL sau al unui dosar, pe
suprafata de lucru va aparea o fereastra afisind continutul dosarului
respectiv sau pagina Web asociata adresei URL. De asemenea, utilizatorul
isi poate defini o noua bara de instrumente care sa prezinta continului
unui dosar: fie prin tragerea pictogramei dosarului in marginea
suprafetei de lucru si plasarea acesteia in locul respectiv, fie prin
intermediul optiunii New Toolbar. Eliminarea unei bare cu instrumente se
face prin anularea semnului de validare din dreptul barei respective
afisate in meniul contextual aferent barei de operatii.
Un alt element de noutate in Windows 98 este aparitia unei zone mici la
marginea din dreapta a barei de task-uri care poarta denumirea de tava
(Tray) si care este folosita de regula, pentru mici programe utilitare
de sistem. Unele aplicatii care sunt lansate o data cu Windows-ul isi
plaseaza pictogramele in acest loc, astfel incit miniaplicatiile
deschise in permanenta nu ocupa atit de mult spatiu pe bara de operatii
cu aplicatiile mai mari, care nu sunt deschise decit atunci cind
utilizatorul decide. Totusi nu exista nici un motiv pentru a ne limita
la introducerea in tava numai a programelor utilitare; poate fi folosita
orice aplicatie importanta care este utilizata in mod frecvent (de
exemplu, programul pentru redactare de texte sau jocul meu preferat).
Bara de task-uri dispune si de un ceas digital; daca se plaseaza
indicatorul mouse-ului in interiorul lui se va afisa in cadrul unei
casete speciale data calendaristica. Daca activam meniul contextual
aferent ceasului se poate selecta Adjust Date/Time prin intermediul
careia se afiseaza caseta de dialog Date/Time Proprerties. In cadrul
acesteia, se poate schimba luna din lista curenta, modificind valoarea
in cimpul pentru an si executind clic pe o zi, de asemenea se poate
modifica ora scriind o noua valoare sau folosind controlul de
incrementare.
Prin intermediul etichetei Time Zone se poate stabili zona orara.
Exista 63 de intrari in lista cu zone orare, desi se presupune ca nu
exista decit 24 de zone orare unice. Setarea zonei orare are si o
valoare practica; daca suntem intr-o retea care se intinde pe mai multe
zone orare, asa cum ar fi o retea WAN a firmei, calculatoarele vor
folosi aceasta valoare a zonei orare pentru a sincroniza ora tuturor
persoanelor dupa un strandard universal sau dupa unul ales de
utilizator.
Pictrograme (icon-uri)
In afara barei de task-uri si a butonului Start, pe suprafata de lucru
exista o retea invizibila in care pictogramele sunt centrate in celule
definite de aceasta retea si plasate in partea superioara a ecranului.
Aranjarea pictogramelor de pe suprafata de lucru se poate realiza
apelind la una dintre variantele predefinite prin intermediul meniului
contextual, unde se selecteaza Arrange Icons si se alege una dintre
optiunile aferente: by name, by size, by type sau by date. Pictogramele
vor fi aranjate incepind cu coltul din stinga sus si se continua in jos
cu urmatoarele celule, in ordinea specificata. Optiunea Auto Arrange
asigura intotdeauna aranjarea pictogramelor incepind cu coltul din
stinga sus, fiind in acest mod un element de comutare. Cind Auto Arrange
este validat, pictogramele vot reveni intotdeauna la tipul de ordonare
pe coloane, indiferent de locul in care sunt mutate sau unde au fost
plasate initial.
Cele mai importante pictograme sunt:
My Computer - este prima pe suprafata de lucru, ceea ce arata si un
indiciu al importantei sale, in ansamblul de pictograme de pe suprafata
de lucru. Este asociata continutului calculatorului la care se lucreaza,
oferind o modalitate usoara de gestionare a dosarelor/fisierelor sau de
acces la Internet.
Network Neighborhood este o punte de legatura intre calculatorul
personal si retea. Windows 98 integreaza calculatorul independent de
retea prin faptul ca fisierele si imprimantele din alte calculatoare
arata si se comporta la fel ca cele din calculatorul pesonal. Spre
deosebire de Windows 3.x in Windows 98 nu trebuie sa se aloce o litera
unei unitati de disc din retea pentru a vedea si folosi fisierele de pe
acea unitate de disc. Atita timp cit fisierul este afisat prin Explorer
sau intr-o fereastra dosar, acesta este accesibil. Programele pot fi
lansate, fiind posibil chiar sa se efectueze modificari in configuratia
unor aplicatii, si se pot edita documente aflate in alt calculator fara
sa fie necesara alocarea unei litere pentru o unitate de disc din acel
calculator pentru a o transforma intr-o unitate de disc logica.
Recycle Bin – permite stocarea temporara a dosarelor, fisierelor sau
aplicatiilor sterse, unde pot fi ulterior recuperate sau eliminate
definitiv.
Internet Explorer – ofera mijloacele necesare pentru conectarea la
Internet fie prin modem, fie prin retea.
In afara meniului Start, o alta modalitate de lansare in executie a
porgramelor sau aplicatiilor consta in crearea pe suprafata de lucru a
unor pictograme rapide numite Shortcuts, care in Windows 98 capata mai
multa flexibilitate si fac informatia mult mai accesibila. Pictogramele
rapide se identifica prin intermediul unei sageti de dimensiuni reduse,
curbata, prezenta in coltul din stinga jos al simbolului respectiv.
In functie de scopul urmarit in Windows 98 se pot crea trei tipuri de
comenzi rapide:
pictogramele rapide pentru Windows – care fac legatura cu o aplicatie,
un dosar sau un document din Windows.
Pictograme rapide pentru URL – asigura legatura cu o adresa de pe
Internet
Pictogramele rapide pentru DOS – care realizeaza legatura cu o
fereastra, o aplicatie sau un fisier DOS (numita si pif).
Crearea pictogramelor rapide pe suprafata de lucru se poate realiza in
mai multe moduri:
in cadrul ferestrelor Explorer sau My Comuter se cauta programul pentru
care doreste crearea unei comenzi de accelerare; se selecteaza aplicatia
dorita, se executa clic dreapta de la mouse pe suprafata dorita si se
alege Copy; se executa clic dreapta pe suprafata pe care trebuie copiata
si se alege Paste Shortcut;
din My Explorer sau My Computer, se trage efectiv un fisier sau o
aplicatie de pe suprafata de lucru cu ajutorul butonului drept al
mouse-ului; se fixeaza elementul respectiv pe desktop si se alege Create
Shortcut Here
din meniul contextual afisat pe suprafata de lucru se alege optiune New
Shortcut; in caseta de dialog Create Shortcut, prin butonul Browse se
cauta programul pentru care se doreste asocierea unei pictograme rapide
si se selecteaza, dupa care se alege Open, Next, Finish
Daca se doreste personalizarea comenzilor rapide, modificare, schimbare
fisier asociat,
adaugarea unor combinatii de taste, se selecteaza optiunea Proprieties
din meniul
contextual aferent pictogramei respective si se completeaza cimpurile
dorite cu eticheta Shortcut.
Stergerea pictogramelor de accelerare se realizeaza in mod obisnuit, se
afiseaza meniul
contextual si se alege asa cum se stie optiunea Delete, dar indepartarea
lor nu inseamna si stergerea obiectivelor pe care le reprezinta.
Din punct de vedere organizatoric, principiul de baza in functionarea
sistemului Windows 98 este acela ca toate aplicatiile se executa pe
aceiasi suprafata de lucru si ca fiecare aplicatie ruleaza in propria ei
fereastra; pot fi rulate simultan mai multe aplicatii, iar trecerea de
la o fereastra la alta se realizeaza foarte usor in acest mod putem
vorbi de ferestre active si inactive.
Pentru a evita dezordinea vizuala caracteristica unei suprafete de
lucru supraaglomerate, ferestrele pot fi minimizate astfel incit
aceastea sa apara ca pictograme pe bara de task-uri de unde pot fi
activate in orice moment sau pot fi rearanjate prin intermediul
optiunilor puse la dispozitie de meniul contextual afisat prin
actionarea butonului drept de la mouse pe o zona libera a suprafetei de
lucru: in cascada, de sus in jos, fara suprapunere, de la stinga la
dreapta.
Modalitati de gestionare a dosarelor si fisierelor in Windows 98
My Computer
Programul My Computer permite exploarea resurselor locale si a celor
din retea, avind acsociata o fereastra personalizata ce contine
pictograme referitoare la configuratia calcualatorului: unitatile de
disketa si de hard-disk, pictogramele asociate dosarelor speficiale prin
care se asigura accesul la diferite functii utile cum ar fi dosarul
Printers care contine driver-ele de imprimanta. Continutul ferestrei My
Computers poate fi afisata in mod clasic, ceea ce inseamna ca fiecare
pictograma selectata are asociata o fereastra separata. Faptul ca
suprafata de lucru se poate umple foarte rapid daca se opteaza pentru
deschiderea unei noi ferestre pentru fiecare element selectat poate fi
cosiderat un dezavantaj. Totusi deschizind mai multe ferestre, exista
posibilitatea de a vedea concomitent continutul mai multor dosare si se
vor putea manipula mult mai usor obiectele dintr-o parte in alta. Chiar
daca unii utilizatori prefera stilul clasic se poate opta pentru
deschiderea urmatorului dosar in fereastra curenta prin apasarea tastei
CTRL in timp ce se executa dublu clic pe pictograma asociata noului
obiect.
De asemenea elementele ferestrei My Computer pot fi afisate in modul
Web prin intermediul meniului contextual aferent aplicatiei curente, din
cadrul careia se selecteaza View as Web Page. Microsoft ofera
utilizatorului posibilitatea de a-si crea propria varianta de afisare ca
pagina Web in cazul majoritatii dosarelor. In acest scop se selecteaza
din meniul contextual (afisat prin apasarea butonului drept al
mouse-ului pe zona client din fereastra curenta optiunea Customize This
Folder, prin care se lanseaza Customize This Folder Wizard; acesta poate
fi folosit pentru majoritatea aplicatiilor, dar nu in orice sistem sau
in dosare speciale cum sunt Control Panel, Printers.
Folosirea noii interfate din Windows 98 ofera posibilitatea deschiderii
unei aplicatii sau a unui document printr-un singur clic selectind
meniul Start, Settings, Folder Options, in urma caruia se afiseaza
caseta de dialog cu acelasi nume, unde se marcheaza butonul de optiune
Web Style si se valideaza cu Ok. Plasarea indicatorului mouse-ului pe o
pictograma pentru a o selecta si folosirea unui singur clic reprezinta
triumful interfetei tip browser asupra interfetei anterioare din
Windows.
Unul dintre cele mai importante salturi de la Windows 95 la Windows 98
devine evident atunci cind se apeleaza la diferitele optiuni ale
meniului View, imbunatatite oarecum si prin multitudinea de bare de
instrumente puse la dispozitie, de bara Explorer si de capacitatea de a
vedea fereastra ca pagina Web. Utilizatorul poate opta pentru un anumit
mod de afisare a pictogramelor si dosarelor prin intermediul optiunilor
disponibile: Large Icons, Small Icons, List si Details; acestea pot fi
accesate si prin intermediul listei derulante aferente butonului View
situat pe partea dreapta a barei de instrumente. Spre deosebide de
Windows 95, Windows 98 perm