Referat Virusii Informatici

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Virusii Informatici si de asemenea puteti face Download Referat Virusii informatici

Citeste fragmente din Referat Virusii Informatici

Virusii informatici –sunt microprograme greu de depistat, ascunse in alte programe, care asteapta momentul favorabil pentru a provoca defectiuni ale sistemului de calcul ( blocarea acestuia, comenzi sau mesaje neasteptate, alte actiuni distructive ). Se poate aprecia ca un virus informatic este un microprogram cu actiune distructiva localizat in principal in memoria interna, unde asteapta un semnal pentru a-si declansa activitatea. In forma cea mai generala virusi se impart in: ( Virusi hardware ( Virusi software Virusi hardware sunt mai rar intalniti, acestia fiind de regula livrati odata cu echipamentul. Majoritatea sunt virusi software, creati de specialistii in informatica, foarte abili si buni cunoscatori ai sistemelor de calcul, in special al modului cum lucreaza software-ul de baza si cel aplicativ. Din punct de vedere al capacitati de multiplicare virusi se impart in doua categorii: ( Virusi care se reproduc, infecteaza si distrug ( Virusi care nu se reproduc, dar se infiltreaza in sistem si provoaca distrugeri fara sa lase urme (Worms). In functie de tipul distrugerilor in sistem se disting: ( Virusi care provoaca distrugerea programelor in care sunt inclusi ( Virusi care nu provoaca distrugeri, dar incomodeaza lucrul cu sistemul de calcul, se manifesta prin incetinirea vitezei de lucru, blocarea tastaturii, afisarea unor mesaje sau imagini nejustificate. ( Virusi cu mare putere de distrugere, care provoaca incidente pentru intreg sistemul, cum ar fi: distrugerea tablei de alocare a fisierelor de pe hard disk, modificarea continutului directorului radacina, alocarea integrala si irecuperabila a informatiei existente. Primi virusi atacau programele gazda.De exemplu “Brain” care inlocuia numele volumului dischetei cu al sau, “Vendredi13” care crestea dimensiunea programelor cu 512octeti. Primele programe antivirus puteau repera usor acesti invadatori. Creatori de virusi au reactionat insa prin adoptarea unor strategii mai performante si au dezvoltat proceduri capabile sa infecteze un program, fara ca alterarea sa fie prea ostentativa. O data introdus pe disc, a doua faza a vieti unui virus este autoprogramarea. Virusi incearca sa infecteze cat mai multe programe, inainte de a ataca propriu-zis. Pentru a opera cat mai eficient virusi isi lasa semnatura in fiecare program infectat, pentru a nu-l contamina inca o data. Pe acest principiu lucreaza si antivirusi, adica pe reperarea unei intruziuni. Ei analizeaza unitatile de disc pentru a cauta semnaturile cunoscute. Aceasta tehnica prezinta insa un defect major: virusul trebuie identificat, deci tabela de semnaturi trebuie sa fie reactualizata. Virusii au forme de manifestare cat se poate de diverse. Uni se multumesc sa afiseze mesaje depace sau sa cante o melodie. Altii perturba lucrul utilizatorului, insa fara consecinte prea dramatice. De exemplu “KeyPress” duce la aparitia pe ecran a sirului “AAAAA”, daca se apasa tasta “A”. Cei mai neplacuti virusi sunt cei care sunt programati pentru distrugerea datelor: stergeri, formatari per disc, bruiaj de informatii, modificari in bazele de date, etc. Uneori virusi atacau dupa o lunga perioada de somnolenta. De exemplu “Golden Gate” nu devine agresiv decat dupa ce a infectat 500 de programe, “Cyber Techb” nu a actionat decat pana in 1993. In manualul de utilizare al MS-DOS, Microsoft imparte virusi in trei categorii: ( Virusi care infecteaza sistemul de boot ( Virusi care infecteaza fisierele ( Virusi Cal Troian Totusi o clasificare mai amanuntita a virusilor ar arata astfel: ( Armmati – o forma mai recenta de virusi, care contin proceduri ce implica dezasamblarea si analiza de catre un antivirus, editorii fiind nevoiti sa-si dubleze eforturile pentru a dezvolta antidotul ex.: “Whale”. ( Autoecriptori – inglobeaza in corpul lor metode de criptare sofisticare facand detectita destul de dificila. Din fericire, pot fi descoperiti prin faptul ca incorporeaza o rutina de decriptare ex.: “Cascade”. ( Camarazii – sunt avantajati de o particularitate a DOS-ului, care executa programele .com inaintea celor .exe. Fisierul original nu se modifica si poate trece de testul antivirusilor avansati. O data lansat fisierul respectiv, ceea ce se executa nu este fisierul .com, ci fisierul .exe infectat. Acest lucru determina propagarea virusilor si la alte aplicatii. ( Furisati (stealth) – acesti virusi isi mascheaza prezenta prin deturnarea intreruperilor DOS. Astfel, comanda dir nu permite observarea faptului ca dimensiunea unui fisier executabil a crescut, deci este infectat. Exemplu: “512”, “Atheus”, “Brain”, “Damage”, “Gremlin”, “Holocaust” si “Telecom”. ( Infectie multipla – cu cativa ani in urma virusi erau repartizati in doua grupuri bine separate: cei care infectau programele si cei care operau asupra sectorului de boot si a tabelelor de partitii. ( Poliformi – sunt cei mai sofisticati virusi dintre cei intalniti pana acum. Un “motor” de mutatii permite transformarea lor in mii de variante de cod diferite. Exemplu: “Andre”, “Cheeba”, “Dark Avenger”, “Phoenix 2000”, “Maltese Fish” etc. ( Virusi ai sectorului de boot ai tabelelor de partitii – ei infecteaza si/sau cealalta dintre aceste zone critice ale dischetei sau hard disk –ului. Infectarea sectorului de boot este periculoasa, deoarece la pornirea calculatorului codul special MBP (Master Boot Program) de per discheta de executie inainte de DOS. Daca acolo este present un virus, s-ar putea sa nu fie reperabil. Tabelele de partitii contin informatii despre organizarea structurii discului, ele ne putand fi contaminate ci doar stricate. Majoritatea antivirusilor actuali pot detecta o infectie in MBP, propunand in general suprimarea MBP-ului si inlocuirea lui cu oforma sanatoasa. Exemplu: ”Alameda”, “Asthar”, “Bloodie”, “Cannabis”, “Choos”. Modul de infectare Mecanismul de contaminare clasic consta in ramanerea rezistenta in memoria interna a secventei purtatoare a virusului, ascunsa intr-un program care se executa. Programul modificat prin actiunea virusului cu de virus incorporata, este salvat pe discul care a fost lansat, constituind la randul sau un nou purtator de virus. Virusarea este relativ rapida, avand ca efect infectarea tuturor programelor lansate in executie, atat timp cat virusul este rezident in memoria interna. O tehnica mai evoluata de contaminare conta in introducerea secventei de program ce contine virusul, in urma procesului de instalare a unui produs; in momentul instalari produsului, acestuia I se adauga instructiuni intr-o secventa ce defineste un cod de virus. Cele mai vulnerabile fisiere sunt fisierele executabile de tip .exe si .com, deoarece acestea contin programele in forma executabila, care se incarca in memoria interna pentru executie, unde se localizeaza, initial virusul; deasemenea, pentru a patrunde in zonele protejate ale sistemului, virusul are nevoie de drepturi de acces per care nu le are, in timp ce programul per care s-a implantat ii mai gireaza aceste drepturi, fara ca utilizatorul sa aiba cunostinta de acest lucru. Mod de protectie. Programe antivirus. O data ajuns in calculator, pentru a-si indeplini in mod efficient scopul, virusul actioneaza in doua etape. In prima faza de multiplicare, virusul se reproduce marind astfel potentialul pentru infectari ulterioare, din exterior nu se observa nici o activitate. O parte a codului de virus testeaza constant daca au fost indeplinite conditiile de declansare (rularea de un numar de ori a unui program, atingerea unei anumite date de catre ceasul sistemului vineri 13 sau 1 aprilie sunt alegeri obisnuite, etc.). Urmatoarea faza este cea activa, usor de recunoscut dupa actiunile sale tipice: modificarea imaginii de per ecran, stergerea unor fisiere sau chiar reformarea hard disk-ului. Per langa fisierele executabile sunt atacate si datele de baza. Desi virusii au nevoie de o gazda pentru a putea supravietui, modul de coexistenta cu ea este diferit de la un virus la altul. Exista virusi paraziti care nu alerteaza codul gazdei, ci doar se ataseaza. Atasarease poate face la inceputul, la sfarsitul, sau la mijlocul codului gazda, ca o subrutina proprie. In contact cu acestia, altii se inscriu pur si simplu per o parte din codul gazdei.Acestia sunt deosebit de periculosi, deoarece fisierul gazda este imposibil de recuperat. Pentru ca virusul sa se extinda, codul trebuie sa fie executat fie ca urmare indirecta a invocarii de catre utilizator, a unui program infect, fie direct, ca facand parte din secventa de initializare. O speranta in diminuarea pericolului virusilor, o constituie realizarea noilor tipuri de programe cu protectii incluse. Una dintre acestea consta in includerea in program a unei sume de control care verifica la lansare si blocheaza sistemul daca este infectat. In perspectiva se pot folosi sisteme de operare mai putin vulnerabile. Un astfel de sistem de operare este UNTIX, in care programul utilizator, care poate fi infectat, nu are acces la toate resursele sistemului. Virusii care se imultesc din ce in ce mai mult, polifereaza datorita urmatorilor factori: ( Punerea in circulatie, prin retele internationale a unei colectii de programe, sursa de virusi, per baza carora s-au scris mai multe variante de noi virusi. ( Aparitia si punerea si punerea in circulatie a unor pachete de programe specializate pentru generarea de virusi. Doua dintre acestea sunt: Man’s VCL (Nuke) si PC-MPC de la Phalcon/Skim; ambele au fost puse in circulatie in 1992. ( Distribuirea in 1992 a programului MTE- “masina de produs mutatii”- conceput de Dark Avenger din Sofia. Acest program este insotit de o documentatie de utilizare sufficient de detaliata si de un virus simplu didactic. Link-editarea unui virus existent cu MTE si un generator de numere aleatoare, duce la transformarea lui intr-un virus poliform. Virusul poliform are capacitatea de a-si schimba secventa de instructiuni la fiecare multiplicare, functia de baza ramanand nealterata, dar devenind practic de nedetectat prin scanare. ( Raspandirea BBS-urilor (Buletin Board System), care permit orcarui utilizator sa transmita programe spre si dinspre calculator. Un sistem este lipsit devirusi daca in memorie nu este rezident sau ascuns nici un virus, iar programele care se ruleaza sunt curate. In aceasta conceptie, programul antivirus vireaza atat memoria calculatoarelor, cat si programele executabile. Cum in practica nu poate fi evidenta importarea de fisiere virusate, metodele antivirus cauta sa asigure protectie in anumite cazuri si anume: ( la un prim contact cu un program, in care se recunoaste semnatura virusului, se foloseste scanarea. Aceasta consta in cautarea in cadrul programelor a unor secvente sau semnaturi carecteristice virusilor din biblioteca programului de scanare; ( daca programele sunt deja cunoscute, nefiind la primul contact, se folosesc sume de control. Aceste sume constituie o semnatura a programului, si orice modificare a lui va duce la o modificare a sumei sale de control; ( in calculator exista o serie de programe care nu se modifica, reprezentand zestrea de soft a calculatorului, care se protejeaza pur si simplu la scriere. Scanarea-se aplica preventiv la prelucrarea fisierelor din afara sistemului, deci este utila in faza primara la raspandire a virusilor. Ea poate fi salvatoare chiar daca se aplica ulterior de pe o discheta sistem curata in faza activa deoarece in numeroase cazuri poate recupera fisierele infectate. Concluzii: ( aria de actiune; memoria si fisierele de interes; ( protectia se manifesta la primul contact cu orice fisier; ( permite dezinfectarea; ( nu detecteaza virusi noi, orice virus nou trebuie introdus in lista devirusi a programului de scanare; ( tipul de scanare creste o data cu cresterea numarului de virusi cautati si cu numarul de fisiere protejate; ( exista alarme false daca semnatura virusului este prea scurta; ( se foloseste ca resursa memoria calculatorului; ( apeleaza automat ca un TSR; Sumele de control-sunt calculate ca polinoame CRC si pot detecta orice schimbare in program, chiar daca aceasta consta numai in schimbarea ordinii octetilor. Acesta permite blocarea lansarii in executie a programelor infectate, chiar de virusi necunoscuti, dar nu permite recuperarea acestora. Metoda este deosebit de utila in faza de raspandire a virusilor, orice fisier infectat putand fi detectat. In faza activa metoda este neputincioasa. Programele de protectie- programe antivirus –au rolul de a realiza simultan urmatoarele activitati: ( prevenirea contaminari; ( detectarea virusului; ( eliminarea virusului, cu refacerea contextului initial; In general exista doua categorii de programe antivirus: ( programe care verifica fisierele pentru a descoperi texte neadecvate sau semnaturi de virusi necunoscuti; ( programe rezidente in memoria interna care interpreteaza instructiunile speciale sau cele care par dubioase. In catetgoria programelor de verificare se includ cele de tip SCANxxx, unde prin xxx s-a specificat numarul asociat unei versiuni, de exemplu:SCAN86, SCAN102, SCAN108, SCAN200. Aceste programe verifica intai memoria interna si apoi unitatea de disc specifica, afisand pe monitor eventuali virusi depistatisi recunoscuti in versiunea respectiva. Dupa aceasta verificare utilizatorul vsa incerca alimentarea virusului depistat prin intermediul programelor CLEARxxx, prin specificarea numelui virusului, folosind acest program nu exista certitudinea curatiri virusilor, Datorita fie a nerecunoasteri acestor, fie a localizari acestora in locuri care nu pot fi reperate. 쥁@