Referat Tablouri Unidemensionale

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Tablouri Unidemensionale si de asemenea puteti face Download Referat Tablouri Unidemensionale

Citeste fragmente din Referat Tablouri Unidemensionale

TABLOURI UNIDIMENSIONALE Structura de date este o colecţie de date înzestrată cu informaţii structurale care permit identificarea şi selecţia componentelor. Componentele unei structuri de date pot fi identificate si selectate fie prin numele, fie prin intermediul relaţiilor structurale. Cea mai simpla relaţie structurala este poziţia fiecărei componente in cadrul structurii. Asupra unei structuri de date se pot aplica mai multe tipuri de operaţii :vizualizarea elementelor structurii sub diferite forme, actualizarea(adăugarea, modificarea sau ştergerea unei componente), îmbogăţirea structurală(prin adăugarea unor informaţii de legătura) sortare(aranjarea componentelor intr-o anumita ordine stabilita de un anumit criteriu de ordonare. Din punct de vedere al conţinutului, structurile pot fi: -omogene(toate componentele structurii sunt de acelaşi tip) -neomogene(componentele structurii sunt de tipuri diferite) in funcţie de modul in care sunt memorate structurile de date se împart in doua mari categorii: -Structuri interne, sunt create in memoria interna RAM a sistemului, şi au un caracter temporar, datorită faptului ca memoria interna este volatila. -Structuri externe, sunt depozitate pe un suport de memorie externa (hard-disk.floppy-disk), având astfel un caracter permanent. TABLOURI Un sir de elemente de acelaşi tip, în care contează ordinea elementelor, se numeşte vector sau tablou unidimensional. Un tablou(array) este o structura formata dintr-un număr fixat de componente de acelaşi tip, numit tip de baza. Numărul de componente este determinat de numărul de valori ale indicilor, care sunt obligatoriu tipuri ordinale. Poziţia unui element se mai numeşte si indicele sau rangul elementului, iar elementele se mai numesc si componente ale vectorului. Sintaxa declarării tipului tablou este : type_nume=array[tip_ordinal1,......tip_ordinaln] of tip_oarecare unde: n-reprezinta dimensiunea tabloului tip_ordinal1,...tip_ordinaln reprezinta tipul indicilor tabloului tip_oarecare reprezinta tipul componentelor tabloului !Obervatii.In cazul in care tip_ordinal este unul din tipurile intregi,este obligatoriu sa folosim subdomeniile lui Exemplu: type vector=array[1..100] of integer; var v:vector; variabila v este un tablou de dimensiune 1 cu 100 componente intregi identificate prin indici din subdomeniul 1..100. ordinal) care se specifica după numele tabloului, între paranteze drepte. Tipul tablou array[tip_ordinal] of tip poate rămâne si anonim. Astfel, putem scrie ceva de genul type vector=array ...si var x:vector pe scurt prin var x:array...Adică, tipul tablou rămâne anonim, nu trebuie neapărat să primească un nume(aici cel de vector). tip_ordinal si tip pot fi atât tipuri anonime, cât si identifictori de tip. Limbajul Turbo Pascal nu ne permite sa declaram o variabila de tip array cu un număr variabil de componente. De multe ori nu ştim cate componente vor fi necesare pentru o anumita rulare a programului. Orice problema în care se lucrează cu variabila de tip array si in care se cere prelucrare a n componente constituie un exemplu in acest sens .In acest caz ideea este sa rezervam un număr maxim de componente, atât cat este necesar pentru rulare atunci când n este maxim. la fiecare rulare a programului se cere numărul de componente. De cele mai multe ori o parte dintre cele rezervate rămân neutilizate. Prin declararea unui vector vom înţelege numărul maxim de elementele acestuia. Numărul elementelor efective folosite, care diferă de la o execuţie la alta se numeşte număr real (efectiv de elemente). "Vizualizarea" tuturor elementelor pe rând si prelucrare acestora se numeşte parcurgere. Parcurgerea intr-un ciclu poziţiile elementelor din vector i=1,2,3,...,n si pentru fiecare valoare a lui i, "vizităm" si prelucram elementul v[i], adică elementul aflat pe poziţia i: secvenţa de program for i:=1 to n d0 maxim then maxim:=x[i] end; Evident daca vectorul contine doar un singur element acela va fi si maxim si minim 8.insumarea componentelor unui vector de numere Suma componentelor unui vector se calculeaza ca orice suma,se pleaca cu suma nula,apoi la fiecare pas i (i de la 1 la n),suma creste cu elementul curent,care este x[i]. suma:=0; for i:= 1 to n do suma:=suma+x[i]; 9.Afisarea elementelor pare dintr-un vectorde numere intregi. sa consideram var x:=array{1..20] of integer,si var n,i:integer.Vom parcurge vectorul si vom afisa doar numerele pare: for i:=1 to n do if not odd(x[i]) then writeln(x[i]) 㜀$␸䠀$ᴀ pozitii pareale unui vector de intregi Vectorul are componentele intregi.Consideram aceleasi variabile ca si la problema anterioara.Daca spunem pozitie trebuie sa ne gandimla indice,iar dac spunem element trebuie sa ne gandim la elementul de pe pozitia i,deci la x[i].Asadar va trebui sa avem not odd )i)si oddx[i] for i:=1 to ndo if (not odd[i]) and odd(x[i]) writeln(x[i]) 11.numararea elementelor negative si a celor pozitive dintr-un vector de numere. Fie NN Si NP cele doua numere.Acestea se comporta ca doua contoare,initial nule,De fiecare data cand gasim in sirul de numere un element negativ se incrementeazaNN,NN:=NN+1,altfel NP. NN=0;NP=0; for i:=1to n do if x[i]<0 then inc(NN) else inc(NP); writeln( Exista ,NN, elemente negative ); writeln( Exista, NP ,elemente pozitive ); 12cautare secventiala a unui element intr-un vector Aceasta problema necesita pentru a putea fi reolvata si o parcurgere a vectorului de la prima pozitie pana la sfarsit sau pana s-a gasit elementul cautat.Gasirea elementului cautat este marcat de o variabila logica gasit,pozitionata initial pe fals.Fie x vectorul,iar a elementul cautat gasit:=false; i:=1 while(i:=n) and (not gasit) do if x[i]:=a then gasit:=true else inc(i) 12.inserarea unui element dintr-un vector. sa inseram,pe poozitia p intr-un vector,un element nou m.Pentru aceasta vom deplasa elementele de pe pozitiile de la p la n,unde n ete numarul de elemente ale vectorului,cu o pozitie mai incolo spre dreapta.Deplasare se vaface de la pozitia ultima inspre pozitia p.In final vom pune elementul m pe pozitia p.Fireste numarul de elemnte ale vectorului vor creste cu o unitate:n:=n+1 for i:=n+1 downto p+1 do x[i]:=x[i-1]; x[p]:=m; n:=n=1; Ordonare vectorilor Metoda selecţiei directe. Consideram ca avem un vector de elemente comparabile intre ele, să ordonam crescător elementele vectorului. Metoda este următoarea il punem pe cel mai mai in fata ,apoi procedam la fel cu restul elementelor .Aceasta metoda se implementează astfel: vom compara pe x[1] cu toate elementele de după el. Dacă găsim un element x[j] care e mai mic decât x[1],atunci interschimbam pe x[1] cu x[j] .Când am ajuns la ultimul element înseamnă ca pe prima poziţie va fi sigur cel mai mic element din vector(noul x[1]) in continuare, ne ocupam doar de elementele de pe poziţia doi încolo si vom parcurge vectorul pana la x[n] ca si in primul caz. Aceste traversări ale vectorului ,însoţite de eventualile interschimbari au loc pana la penultima poziţie, când mai are loc doar o singura comparare, intre x[n-1] si x[n] Metoda bubble-sort se compara fiecare element x[i] cu elementul de pe poziţia succesoare, deci cu elementul x[i+1].Daca elementele nu sunt puse in ordine crescătoare, se vor schimba intre ele. Procesul se repeta pana când la o traversare a lui x nu mai are loc nici o interschimbare Sortare prin numărare Pentru fiecare element din vector se număra cate elemente mai mici decât el exista in vector. program ordonare alfabetica; var x:array[1..20] of string; i,j,n:integer;aux:string; begin write ( cati elevi sunt?= ); readln(n) ; for i:=1 to n do; begin write( nume elev x ,i, : ); readln(x[i]); end; for i:=1 to n-1 do for j:=i+1 to n do if x[i]