Referat MS-dos Vs Windows95

Mai jos puteti citi fragmente din Referat MS-dos Vs Windows95 si de asemenea puteti face Download Referat MS-dos vs Windows95

Citeste fragmente din Referat MS-dos Vs Windows95

MS-DOS VS. Windows 95 Pentru ca dialogul dintre om şi calculator să poată avea loc, trebuie să existe o componenta esenţială denumită sistem de operare. Acesta este un program special cu rol de coordonare şi control asupra resurselor fizice (hardware) ale calculatorului şi care intermediază dialogul om-calculator. Un sistem de operare trebuie sa aibă capacitatea de a se adapta la modificările tehnologice, rămânând în acelaşi timp compatibil cu hardware-ul anterior. Realizatorii sistemelor de operare trebuie să ţină seama de evoluţia procesoarelor ce stau la baza calculatoarelor, astfel încât să se poată beneficia de avantajele pe care acestea le oferă. Primul sistem de operare pentru calculatoare personale a fost CP/M (prescurtare de la Control Programs for Microcomputers), care a apărut în 1980. Apoi a urmat populara serie de sisteme de operare denumite MS-DOS (Microsoft Disk Operating System), pentru care a apărut o versiune nouă în fiecare an, ultima versiune scoasă de compania Microsoft fiind DOS 6.22 (în anul 1994). Alegerea unui sistem de operare sau a altuia se face în funcţie de calculator şi de preferinţele utilizatorului. Unul dintre factorii esenţiali îl reprezintă uşurinţa de utilizare, aspect căruia nu i s-a acordat iniţial importanţă. Pentru a îmbunătăţi acest aspect al asigurării unui mod de dialogare om-calculator cât mai agreabil şi la îndemâna tuturor, nu numai a specialiştilor, compania Microsoft a realizat un program ce oferea un mediu de lucru mai prietenos, denumit Windows 3.1. Acesta nu era însă un sistem de operare, deoarece el presupunea existenţa sistemului DOS. În 1995, mediul Windows a fost transformat în sistem de operare, apărând WINDOWS 95. În următoarele rânduri vom face o scurtă comparaţie intre două sisteme de operare: MS-DOS şi Windows95. Intre acestea două exista şi asemănări (au fost facute de Microsoft), dar noi vom scoate in evidenta deosebirile. Sistemul de operare este de fapt un program care este lansat automat la pornirea computerului asigurând în principal următoarele funcţii: Gestionarea operaţiilor de intrare / ieşire Gestiunea datelor pe suportul de memorie externă Controlul încărcării în memorie, punerii în funcţiune şi încetării activităţii pentru programele utilizatorului Realizeaza interfaţa între hardware şi aplicaţiile software Vom face o scurtă pauză şi voi încerca să vă prezint cum merge inima unui sistem de operare. Motorul unui sistem de operare este kernel-ul. Acesta se ocupă de „întreaga treabă” (prin kernel mai înţelegem şi nucleul sistemului de operare). El oferă posibilitatea de a citi şi scrie în şi pe diferite unităţi, el se ocupă cu gestionarea memoriei etc. În MS-DOS kernel-ul era reprezentat de fişierul MSDOS.SYS, iar în Windows de KERNEL32.DLL. MS-DOS–ul este un sistem de operare care lucrează numai pe 16 biţi, în timp ce Windows 95 este un sistem de operare hibrid care poate lucra pe 16 biţi (menţinând compatibilitatea cu MS-DOS) dar şi pe 32 de biţi permiţând astfel multitasking-ul. A venit timpul să vedem ce se ascunde în spatele acestei afirmaţii pe care mai toţi utilizatorii o folosesc ca argument suprem într-o polemica MS DOS vs. Windows. Ce este multitasking-ul? Prin multitasking înţelegem posibilitatea unui sistem de a rula mai multe procese (programe) în acelaşi timp. Mulţi nu înţeleg de ce se face atâta vâlva în jurul acestui lucru şi prima imagine care le vine în minte este un editor de texte şi un player de mp3-uri (program cu care se poate asculta muzica - se poate observa în imaginea de mai jos) rulând în acelasi timp dar vă asigur că fără multitasking nu ar fi fost posibilă apariţia interfeţelor grafice a sistemelor de operare. Acestea exact pe acest lucru se bazează. De aceea Microsoft Windows 95 nu putea rula pe procesoare 80286. Microsoft Windows 3.1, poate rula într-adevar şi pe procesoare 80286, dar acest lucru era o emulare şi acest lucru era vizibil, performanţele lăsând mult de dorit. MS-DOS-ul poate rula pe procesoare 80286 pentru că NU este un sistem de operare multitasking.       Toate sistemele de operare moderne oferă azi multitasking. Diferenţele constau în algoritmii pe care acestea le folosesc pentru a „emula" multitasking-ul. Un multitasking real se poate obţine doar pe un sistem care ar avea câte un procesor pentru fiecare program în parte. Acest lucru nu este în totalitate imposibil în teorie dar practic este încă de domeniul fantasticului. Şi asta pe piaţa mainframe-urilor şi a server-elor. La noi, în piata SOHO (Small Office Home Office), se poate vorbi despre sisteme uniprocesor sau dual procesor. De aceea un multitasking real este imposibil. 6 8 : < > @ F H V X ‚ „ & ( , j ° ² ® , ␃ᄃᲄ怂ᲄ愂̤摧壁 ̤̀☊଀Ɇ愀̤摧⾗ã h h Ge fapt fiecărui program i se aloca o scurtă perioadă de timp care mai este numită şi cuantă. În acest timp programul respectiv poate folosi resursele procesorului. Acest model se va păstra şi în versiunile ulterioare ale sistemelor Microsoft suferind doar îmbunătăţiri. Din păcate, această metoda, chiar daca este simplă nu este nici pe departe economică. Cea mai bună soluţie fiind dată de un alt sistem de operare şi anume Linux. Cam atât cu multitasking-ul. Să trecem acum la alte noutati aduse de Win 95. Una dintre ele şi cea mai evidentă este interfaţa grafică, mai prietenoasă cu utilizatorul. Windows-ul nu lucrează pe bază de comenzi. În interfaţa grafică sunt folosite meniurile care se pot selecta cu mouse-ul. Datorită acestui fapt, Windows-ul este mai uşor de folosit. Această uşurinţă în folosire presupune şi existenţa unei puteri de calcul mai mari. Pentru a fi instalat şi rulat în condiţii acceptabile Windows-ul are nevoie de procesor 486 sau mai bun, o memorie de cel puţin 12 MB Ram şi 350 MB liberi pe HDD. DOS-ul are nevoie de resurse mai puţine şi anume procesor 286; 6 MB Ram şi aproximativ 1 MB pe HDD. (HDD = Hard Disk Drive, reprezinta discul hard al calculatorului). Spre deosebire de Windows, MS DOS este un sistem de operare care lucrează în mod text. Sistemul de operare MS-DOS dispune de o gamă destul de bogată de comenzi (aproximativ 50), cu ajutorul cărora utilizatorul poate să realizeze acţiuni de gestiune a sistemului. Se poate observa bara de task-uri a Windows-ului în partea de jos a imaginii, butonul Start, în partea de sus a imaginii un player pentru mp3-uri şi câteva pictograme (shortcut-uri) în stânga imaginii (deasupra start-ului). În Windows 95 ferestrele au fost reduse şi integrate în bara de task-uri, aşa cum se poate observa în partea de jos a imaginii de mai sus. Bara de task-uri se află întotdeauna pe o latură a ecranului, ferestrele nedepăşind-o niciodată. Dacă bara de task-uri se află în partea superioară, butoanele programelor se află tot în acest loc. Bara de task-uri conţine programele în curs de execuţie în fundal. În stânga barei de taskuri se afla butonul “Start” care reprezintă o particularitate a Windows-ului. În imagine se poate observa clar că mai multe programe sunt executate simultan, evidenţiindu-se faptul ca Windows-ul este un sistem de operare multitasking.       Se poate obseva că computer-ul aşteaptă o comandă. După şirul de caractere „C:Windows>” poate fi introdusă comanda, pentru ca în urma apăsării tastei „Enter” comanda să fie executată. O altă facilitate oferită de Windows 95 este aceea că permite existenţa unor nume de fişiere lungi. Nu mai există limitarea la 8 caractere, urmate de punct şi de extensie. În acest fel, numele unui fişier poate să sugereze mult mai bine conţinutul său. De exemplu, referatul acesta a fost salvat într-un fişier cu numele „MS-Dos VS Win9x.doc”. Acest lucru este posibil doar sub Windows 95. În MS DOS, existând limita de 8 caractere la numele fişierului. Windows 95 ştie să folosească memoria virtuală pentru a executa programe mai mari şi mai complexe care au nevoie de multă memorie RAM. O limitare a multiprogramării este aceea ca fiecare partiţie trebuie să poată încărca întregul program, deoarece acesta este rezident în memorie până la execuţia sa completă; solicitările vor fi astfel limitate de spaţiul fizic de memorie internă disponibilă; în acest context memoria virtuală se bazează pe principiul potrivit căruia numai porţiunile din program necesare imediat trebuie să fie în memoria internă, celelalte părţi ale programului şi datele pot fi păstrate în memoria externă (adică pe hard-disk). Memoria virtuală oferă sistemului capacitatea de a adresa memoria externă ca şi când ar fi o extensie a memoriei interne, oferind iluzia unei memorii nelimitate (virtuale). Adresele locaţiilor de memorie reală sau virtuală sunt indicate de catre sistemul de operare. Daca datele sau instrucţiunile necesare nu se afla în memoria reală, atunci porţiuni din memoria externă ce conţin datele sau programele necesare imediat sunt transferate în memoria reală, în timp ce porţiuni din memoria reală sunt transferate în memoria externă (Swaping). DOS-ul nu ştie să facă swap şi se limitează la memoria RAM disponibila. Windows-ul recunoaşte automat dispozitivele hard Plug-And-Play şi instalează driverele adecvate automat. Prin acest referat am încercat să prezint cat mai bine şi în cât mai puţine cuvinte facilităţile oferite de sistemul de operare Windows95 şi sper ca am reuşit să vă conving să părăsiţi mai vechiul MS-DOS. 쥁@