Referat Romania In Timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Romania In Timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial si de asemenea puteti face Download Referat Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial

Citeste fragmente din Referat Romania In Timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial

ROMÂNIA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ui Carol, dar rolul lui era pur decorativ. Două zile mai târziu prin tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940) graniţa dintre Bulgaria şi România revenea la traseul fixat prin Congresul de la Berlin (1878). Îndată după aceea, în octombrie, îşi făcură apariţia în capitală ofţerii germani, cu automobilele şi autocamioanele respective; veneau, aparent, în calitate de consilieri tehnici; în realitate, puneau, împreună cu personalul economic civil, stăpânire pe ţară, aservindu-o “ maşinii de război” hitleriste. “Conducătorul” formase un guvern alcătuit din câtiva cunoscuţi personali, militari şi civili, precum şi legionari. În primele trei luni, capitala ţării văzu scenele de răzbunare ale acestora din urmă: asasinarea, în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, după miezul nopţii, în cazematele fostului fort de la Jilava, a şaizeci şi şapte de persoane, închişi în primele zile ale noului regim. În aceeaşi zi în care avea loc măcelul de la Jilava, fostul ministru Virgil Madgearul era luat de la domiciliul său din Bucureşti, şi dus în pădurea Snagovului unde a fost împuşcat. La aceste acte sângeroase care au mai avut loc, dar care nu au fost pedepsite se adaugă şi o catastofă naturală: cutremurul care a avut loc în noaptea de 9-10 noiembrie, cel mai puternic din câte fuseseră pe atunci în ţară. Legionarii nu erau mulţumiţi cu guvernul, în care ei nu aveau decât o parte: voiau totul şi cât mai repede. Astfel că au provocat rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 : au atacat Preşedinţia Consiliului de Miniştrii şi făcând tot soiul de jafuri şi crime. “Conducătorul” a reuşit să înăbuşe rebeliunea, unii dintre lgionari fiind arestaţi şi chiar condamnaţi. Declaraţia de război a Germaniei hitleriste împotriva Uniunii Sovietice a avut loc în ziua de 22 iunie 1941, dată la care începe o nouă fază în istoria celui de al II-lea război mondial. Generalul Antonescu se hotărâse să participe la operaţiunile militare în calitate de aliat al lui Hitler. Participarea armatei române la operaţiunile militare pe teritoriul U.R.S.S. a adus ţării mari suferinţe. Atmosfera era din ce în ce mai grea pentru România, starea de spirit antihitleristă s-a manifestat cu tot mai multă hotărâre, inclusiv în rândul armatei. Între timp se produce cotitura hotărâtoare în desfăşurarea războiului. În urma marii victorii în bătălia de pe Volga, de la Stalingrad (azi Volvograd), începe înaintarea progresivă şi succesivă spre vest a întregului front sovietic, astfel încât, la 2 aprilie 1944, comunicatul oficial anunţă că Prutul a fost atins şi chiar depăşit. În războiul antihitlerist, România a participat cu un efectiv de 538586 de ostaşi, situându-se pe locul al patrulea după:U.R.S.S., S.U.A.şi Anglia; în timpul luptelor, armata română a făcut 117798 de prizonieri. Bombardamentele aeriene au fost reluate în august 1943, când au fost lovite de către aviaţia americană Câmpina şi Ploieştii, făcându-se pagube serioase. Primul bombardament masiv aerian asupra Bucureştilor a avut loc la 4 aprilie 1944. El a început aproape de ora 14 şi a fost efectuat în valuri succesive de bombardiere ale Statelor Unite. Lumea nu se aştepta la bombardament; credea că e un simplu exerciţiu de apărare pasivă, aşa cum se mai făcuseră înainte. Au fost lovite în special cartierele de vest şi nord-vest ale oraşului – cotrocenii, Griviţa, Steaua – şi în primul rînd regiunea Gării de Nord, unde s-a întrebuinţat sistemul “covorului” de bombe. Au căzut bombe şi în alte cartiere ca, de pildă, în Calea Victoriei asupra Hotelului “Splendid” şi a “Parc-Hotelului” de alături, unde îşi avea sediul misiunea militară germană, ambele hoteluri fiind complet distruse şi o mare parte a locatarilor lor ucişi. Niciodată, în istoria Bucureştilor, n-au pierit, în mai puţin de două ore, atâţia oameni. Nu există o cifră oficială a victimelor, însă numărul lor este de ordinul miilor. Al doilea bombardament (care a fost şi cu bombe incendiare) a avut loc la 15 august 1944 fiind lovită grav Universitatea, atunci a fost distrusă şi clădirea de alături a “Cărţii Româneşti”. Bombardierele engleze vopsite în negru şi purtănd numele de “văduvele negre” care acţionau după ce lansaseră “strugurii luminoşi”, adică ciorchini de rachete purtate de paraşute, care luminau aşa de puternic încât se vedea ca ziua, îngăduind lansarea bombelor pe ţintele alese. Spectacolul era înspăimântător, avea ceva apocaliptic. La 12 aprilie 1944, la opt zile după primul bombardament masiv masiv al Bucureştilor, se produce propunerea Uniunii Sovietice de a acorda României un armistiţiu, cu condiţia de a rupe legăturile cu Germania şi a continua lupta alături de de armata sovietică. În momentul când ofensiva sovietică, începută pe frontul moldovenesc, se dezvoltă ţi începe înaintarea spre miazăzi, când armata hitleristă, lovită puternic, e în continuă retragere, în acest moment se produce insurecţia armată antifascistă, iniţiată, organizată şi condusă de Partidul Comunist Român. Insurecţia armată de la 23 august 1944, act epocal în istoria României, a răspuns aspiraţiilor uriaşei majorităţi a naţiunii, acelor mai largi forţe sociale, precum şi a armatei; aceste forţe, sub conducerea Partidului Comunist Român, au răsturnat dictatura militaro-fascistă şi s-au angajat cu toată hotărârea în coaliţia antihitleristă. “Insurecţia armată din august 1944 a constituit o strălucită încununare a eroicei lupte revoluţionare purtate de oamenii muncii, de forţele progresiste ale societăţii, în frunte cu partidul comunist, împotriva fascismului şi războiului, a dominaşiei imperialismului străin, pentru eliberare socială şi naţională”(Nicolae Ceauşescu – 22 august 1969) Actul de la 23 august 1944 a marcat începutul unei etape fundamentale în istoria poporului român, etapa construcţiei societăţii socialiste. 쥁`