Referat Howard Carter Il Descopera Pe Tutankhamon

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Howard Carter Il Descopera Pe Tutankhamon si de asemenea puteti face Download Referat Howard Carter il descopera pe Tutankhamon

Citeste fragmente din Referat Howard Carter Il Descopera Pe Tutankhamon

Howard Carter il descopera pe Tutankhamon În anul 1902, americanul Theodore Davis a obţinut din partea guvernului egiptean autorizaţia de a înterprinde săpături în Valea Regilor. Lucrările au durat doisprezece ani. A descoperit mormintele lui Tutmes al IV- lea, Mineptah- Siptah, Horemheb, Amenofis al IV-lea, soţul lui Nefertiti, al cărui admirabil bust colorat se numără fără îndoială printre cele mai cunoscute sculpturi egiptene. La începutul Primului Război Mondial, concesiunea săpăturilor a fost acordată lordui Carnavon şi lui Howard Carter. O dată cu aceasta se inaugurează istoria celei mai mari descoperiri din Egipt, care, aşa cum scria sora lui Carnavon, “începe ca povestea cu lampa lui Alladin şi se termină sub Imperiul lui Nemesis”. Personalitatea lordului Carnavon este un amestec specific englez, de sportive şi de amator de artă, de gentleman şi de globe –trotter, de realist în acţiuni, şi de romantic în sentimente. În 1903 se duce pentru prima dată în Egipt şi întâlneşte pe terenurile de săpături mai multe misiuni arheologice. În 1906 întreprinde săpaturi de unul singur. În cursul iernii recunoaşte că are cunoştinţe insuficente. Cere sfatul profesorului Maspero, care îl recomandă pe tânărul Carter. Tovărăşia dintre cei doi bărbaţi a fost extrem de fericită. Carter îl completa perfect pe lordul Carnavon. Carnavon şi Carter au început lucrările. Abia în toamna anului 1917 izbutiră să le dea amploarea necesară. În faţa ochilor celor doi se întindea în toată splendoarea ei Valea Regilor. Mulţi dinaintea lor făcuseră aici săpături, dar nimeni nu lăsase vreo indicaţie sau vreun plan exact. Între mormanele de piatră, aliniate ca un fel de lanţ de munţi artificiali, se zăreau intrările mai multor cavouri. Nu era decît un singur lucru de făcut: să se sape sistematic pînă la stâncă. Carter propuse să se înceapă printr- un triunghi mărginit de mormintele lui Ramses al II- lea, Mineptah şi Ramses al IV-lea. “ Cu riscul de a fi acuzat de clarviziune retrospectivă, afirm că aveam speranţa foarte clară că vom găsi mormântul unui anumit rege şi acest rege era Tutankhamon." Lucru pare de necrezut, dacă ţinem seama de dezordinea care domnea pe atunci în Vale. Ce îndrăzneală din partea celor doi cercetători, a căror speranţă se bizuia pe foarte puţine lucruri, în timp ce toţi savanţii considerau că epoca descoperirilor din Valea Regilor se încheiase! Cu toate acestea, la sfârşitul secolului trecut Loret şi, puţin timp după el, Davis, mai descoperiseră câteva morminte. Dar de ce credea oare Carter că va gasi acolo un mormânt şi încă un mormânt bine determinat? Cunoştea şi văzuse descoperirile lui Davis, între altele o cupă de faianţă albastră, purtând numele lui Tutankhamon. Şi, foarte aproape de acel loc, găsise el însuşi, într- un , mormânt subteran o ladiţă de lemn spartă. Foile de aur care se aflau în ea purtau şi ele numele lui Tutankhamon. Toate pot fi luate drept nişte dovezi suficiente. Pare natural ca Howard Carter să se fi gândit că în ciuda tuturor eşecurilor întâmpinate până atunci mormântul lui Tutankhamon trebuia să se afle nu departe de locul unde fuseseră descoperite obiectele. Să ne gândim însă la cele trei milenii care se scurseseră până atunci, să ne gândim mormintele nu o dată golite de hoţi şi de preoţi, să ne mai gândim şi la primele săpături când, din ignoranţă, arheologii comiseseră nenumărate greşeli. În cursul primei ierni Carnavon şi Carter înlăturară o mare parte din straturile superioare înscrise în triunghi şi continuară lucrările pînă în pragul mormîntului deschis a lui Ramses al VI-lea: „În acest loc am remarcat cabane de lucrători, construite pe nişte roci mari de silex, aşa cum se află pretutindeni în Valea Regilor, în împrejurimile mormintelor. Cercetătorii hotărîră mai întîi să întrerupă în mod provizoriu săpăturile, ca să nu-i împiedice pe turişti să viziteze mormîntul lui Ramses. La 3 noiembrie 1922-lordul Carnavon se afla la Londra- Carter începu să dărîme cabanele muncitorilor. A doua zi dimineaţa găsi sub prima cabană o treaptă de piatră. p 萎ﴏ萏ﳾ葝ﴏ葞ﳾ摧㡜àᨀÎn după-amiaza zilei de 5 noiembrie, lucrările erau destul de avansate ca să nu mai lase loc nici celei mai mici îndoieli: se aflau în faţa intrării unui mormînt. Poate însă că era vorba de unul dindre acele morminte neterminate, care nu slujiseră niciodată ca atare. Poate, chiar dacă adăpostea o mumie, fusese profanat şi jefuit, ca toate celelalte.Poate această mumie, în sfîrşit, nu era decît a unui curtean oarecare sau a unui preot. Cu cît înaintau lucrările,cu atît creştea agitaţia lui Carter. Treptele ieşeau din pămînt unele după altele. La căderea bruscă a nopţii, ajunseseră să dezvelească în întregime cea de-a douăsprezecea treaptă şi atunci zăriră grinda unei porţi închise şi ferecate, acoperită cu ciment. Carter examină peceţile: erau cele ale necropolei regale. Înseamnă că în spatele acestei uşi se odihnea un foarte înalt personaj.Pentru că intrarea era blocată de cabanele muncitorilor,încă din vremea celei de-a XX-a dinastii, mormîntul desigur că nu fusese jefuit după această epocă. Toate indiciile erau de bun augur pentru Carter care cuprins de o agitaţie febrilă, sfredeli în poartă o deschizătură prin care zări un coridor umplut cu bolovani- o dovadă în plus că protecţia mormîntului fusese asigurată. Este un lucru demn de admirat că, după şase ani de lucrări inutile, acest savant,aflat însfîrşit pe punctul de a-şi atinge ţelul, se hotărî să închidă la loc mormîntul şi să aştepte sosirea lordului Carnavon, protectorul şi totodată prietenul lui. În după-amiaza zilei de 24 noiembrie 1922, muncitorii degajară scara în întregime. Carter coborî şaisprezece trepte, care duceau la uşa ferecată. Văzu pe peceţi numele lui Tutankhamon. Mai era însă şi altceva. Văzu ceea ce văzuseră aproape toţi cei ce descoperiseră mormântul vreunui rege: şi aici alţii i-o luaseră înainte. Şi aici tâlharii lăsaseră urmele farădelegilor lor. „ Acum că poarta întreaga era scoasă la lumină, constatarăm un lucru care până atunci ne scăpase: de două o parte din uşă fusese deschisă, apoi iarăşi închisă. Mormântul nu era deci neatins, aşa cum sperasem noi. Hoţii se introduseră înăuntrul lui în mai multe rânduri. Judecând după cabanele care fuseseră construite deasupra, jaful nu putea data decât dintr-o epocă posterioară domniei lei Ramses al VI- lea. Pentru că mormântul fusese din nou ferecat, acest lucru dovedea că nu fusese golit.” Dar lucrurile nu rămăseseră aici. Tulburarea şi incertitudinea lui Carter creşteau mereu. După ce puse să se cureţe ultimele resturi, găsi cioburi şi lădiţe purtând nume ca Akenaton, Sakeres şi Tutankhamon, apoi un cărăbuş al lui Tutmes al VI- lea şi un fragment dintr-un alt cărăbuş, marcat cu numele Amenofis al III-lea. La vederea tuturor acestor nume de regi, nu se putea trage decât concluzia că această desccoperire, contrar tuturor aşteptărilor, nu era a unui mormânt personal, ci a unei ascunzători cuprinzând mai multe rămăşiţe. La capătul mai multor zile de muncă lucrătorii dădură, la aproximativ zece metri de intrarea coridorului, peste a doua uşă a, care purta însemnele lui Tutankhamon şi ale necropolei regale, şi care dovedea tot atât de limpede pe unde se introduseseră vizitatorii nedoriţi. Aşezarea locului, foarte asemănătoare cu o ascunzătoare a lui Akenaton, descoperită în imediata apropiere, îi convinse aproape total pe Carnavon şi Carter că nu descoperiseră un mormânt, ci o ascunzătoare. Ce putea să afle într-o ascunzătoare, care primise de mai multe ori vizita hoţilor? Speranţa lor era slabă şi totuşi agitaţia lor creştea pe măsură ce se scoteau pietrele care blocau cea de- a doua poartă: „Sosise momentul hotărâtor. Cu o mână tremurândă scobirăm o mică deschizătură în colţul de sus, din partea stângă...”. PAGE PAGE 1 쥁@