Referat Intemeierea Romei

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Intemeierea Romei si de asemenea puteti face Download Referat Intemeierea Romei

Citeste fragmente din Referat Intemeierea Romei

Întemeierea Romei În anul 753 î.Hr.. a fost înfiinţată în Italia de mijloc o cetate careia îi fusese destinat un mare viitor şi un rol însemnat în istoria popoarelor. Înfiinţarea Romei la data indicată de Titus Livius a fost atestată de arheologii care au dezgropat Roma veche, situată la circa 25 km de vărsarea Tibrului în Marea Mediterană. Cele 7 coline pe care a fost clădită Roma se pot vedea şi astăzi. Ele erau uşor de apărat datorită povârnişurilor abrupte. Despre originea acestei cetăţi ne-au rămas diferite legende care infrumuseţează istoria acelor timpuri stravechi. Ele povestesc despre strămoşul latinilor ce au fondat Roma, Enea, ginerele lui Priam, regele troienilor. Acesta a reusit sa-si salveze parintele si fiul in timp ce Troia cadea sub asaltul furios al grecilor si , impreuna cu alti cativa troieni, au plecat pe mare. Dupa o lunga calatorie au ajuns in Latium. Acolo Enea a întemeiat cetatea Lavinium iar mai târziu, fiul său, Ascanius, a întemeiat, la poalele Munţilor Albani, cetatea Alba-Longa , cetate în care a domnit. Viaţa şi faptele lui Enea sunt povestite minunat în nemuritoarele versuri ale poemului lui Vergiliu , Eneida. copii să fie aruncaţi în râul Tibru. Coşul în care se aflau cei doi micuţi a fost întâi scos la mal de curenţi şi adăpostit sub un smochin. Se spune că zeul Marte a trimis o lupoaică să alăpteze copii. Un păstor al regelui , Faustulus , i-a găsit pe copii şi i-a dus acasă soţiei sale care le-a devenit doică şi i-a crescut. Când băieţii s-au făcut mari şi au aflat povestea lor , cunoscâdu-şi acum originile regale, au hotărât să întemeieze o noua cetate în ţinutul în care crescuseră, acolo unde Tibrul, ieşit din munţi, se îndrepta spre mare. ® ® ătre fratele său. Astfel a ajuns Romulus singurul stăpân, iar cetatea întemeiată de el pe dealul Palatin a luat numele fondatorului ei : Roma. Oraşul , loc de refugiu pentru sclavii fugari şi pentru oamenii liberi dornici să-şi schimbe viaţa , ducea lipsă de femei. În zadar a cerut Romulus cetăţilor vecine ca fetele lor să se mărite cu noii locuitori ai cetăţii: nimeni nu a vrut să intre în legături de familie cu oamenii fără căpătâi din Roma. Atunci Romulus, a recurs al un vicleşug, i-a invitat pe locuitorii celorlalte cetăţi latine şi s-au distrat, uitându-se liniştiţi la jocurile desfăşurate în cinstea zeilor. La un semn al lui Romulus, bărbaţii din Roma s-au repezit şi fiecare a răpit câte o femeie. Bărbaţii străini, neînarmaţi n-au putut să le apere şi au fugit, blestemându-i pe romanii care călcau în picioare legile ospitalităţii. Aşa a început războiul. Cetăţile latine au fost învinse uşor, dar sabinii, în frunte cu regele lor Titus Tatius, mai puternici, au pornit contra Romei. Cele două armate s-au ciocnit în valea mlăştinoasă dintre Capitoliu şi Palatin. Lupta a durat mult. La un moment dat, soldaţii romani, temându-se pentru viaţa lor, au început sa fugă, dar Romulus a reuşit să-i îmbărbăteze readucându-i în luptă. Sabinele, legate acum de ambele cetăţi, au intervenit între cele două tabere, împăcându-i pe bărbaţii şi pe fraţii lor. Cele două cetăţii s-au unit, formand un singur popor. Romulus si Titus Tatius au domnit împreună peste poporul unit. Acesta este mitul despre întemeierea cetăţii Roma. El atribuie unor eroi şi semizei o opera care a apartinut în realitate, mai multor generaţii. Cele mai sigure date cu privire la istoria veche a Romei ni le furnizează materialele arheologice. Din datele arheologice reiese limpede că întemeierea oraşului nu a fost opera unui “întemeietor” , după cum pretinde tradiţia literară. Oraşul s-a format treptat , prin unirea şi contopirea diferitelor comunităţi . Legenda întemeierii Romei este un izvor important , deoarece ne oferă informaţii cu privire la spaţiul şi timpul formării oraşului . Deşi mare parte din această legendă ţine de literatură , există şi multe elemente adevarate . Bibliografie “Mica enciclopedie de istorie universală” , Marcel D.Popa , Horia Matei , Ed.Politica 1988 Manual istorie cls.aV-a, Liuba Ghiorghiţă , Sorin Oane , Ed. Teora 1997 Mic dicţionar enciclopedic, Ed. Enciclopedică română 1972 Istoria Romană, Theodor Mommsen ,Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică 1987 Internet PAGE 1 쥁@