Referat Imperiulcolonial European
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Imperiulcolonial European si de asemenea puteti face
Download Referat Imperiulcolonial europeanCiteste fragmente din Referat Imperiulcolonial European
I. Imperiul colonial European:
Inceputa de Columb si Vasco da Gama, expansiunea europeana a atins
apogeul la sfirsitul secoluluui XIX, cind marile puteri occidentale au
creat imperii coloniale uriase, dominind intreaga lume. De-a lungul
istoriei au existat mai multe imperii, de la asirieni la imperiul
european al lui Hitler in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Majoritatea acestora erau relativ compacte, create prin expansiuni
teritoriale in zonele invecinate. Imperiile coloniale ale principalelor
puteri europene implicau dominatia acestora asupra popoarelor
indepartate, ne-europene. Imperiile cuprindeau aproape intreaga lume si
se bazau pe superioritatea economica si tehnologica. Apogeul acestui
proces, atins in secolul XIX este adesea denumit Epoca Imperialismului.
  Bazele imperiilor coloniale datau din secolul XV, cind Columb a
ajuns in cele doua Americi, iar portughezii au descoperit o ruta
maritima.spre India. La fel cum au facut cu micile colonii din Asia,
europenii au inceput cucerirea si colonizarea Lumii Noi. In secolul al
XVIII-lea, America Centrala si de Sud erau impartite intre Spania si
Potugalia, iar Marea Britanie si Franta se luptau pentru stapinirea
Americii de Nord, pina cind Marea Britanie a iesit victorioasa din
Razboiul de Sapte Ani (1756-1763).
"Primul Imperiu Britanic" s-a destramat atunci cind colonistii
americani au respins conducerea britanica si au fondat S.U.A. Aceasta
revolutie a americanilor a demonstrat faptul ca europenii stabiliti aici
erau imposibil de controlat de la asa mari distante, decit daca acestia
simteau ca guvernele de acasa actioneaza in favoarea propriilor lor
interese; si chiar si asa , acestia aveau sa insiste sa-si cistige
independenta. Acest lucru s-a intimplat la inceputul secolului XIX, cind
coloniile spaniole si portugheze din America s-au revoltat si si-au
dobindit independenta. Exemplul lor a fost urmat de britanici, care s-au
hotarit sa acorde guvernare proprie coloniilor Australia, Noua Zeelanda,
zona de sud a Africii de Sud si Canada , unde se stabilisera foarte
multi europeni. In mod surprinzator, dezvoltarea acestor state era in
mare parte o consecinta a conditiilor mizerabile din Marea Britanie,
care au facut ca emigrarea spre coloniile americane sa fie pentru
milioane de oameni mai atragatoare decat viata pe paminturile lor
natale.
Apogeul
Imperiului: ÂÂ
þn Orient.
     Comert si politica:
     Comertul si politica au dus la o continua raspindire a
influentei britanice. Singapore a fost fondat in anul 1819, insa
urmatoarea miscare importanta a avut loc dupa o jumatate de secol, cind
Burma si Malaya (astazi Birmania, respectiv Malaezia) au fost cucerite
dupa o serie de razboaie si tratate. Franta a cucerit Indo-China
(Vietnam, Cambodgia si Laos), in mod asemanator. Expansiuni si mai
importante au fost inregistrate in Asia Centrala, de catre rusi, care au
patruns in Persia si Afganistan. De vreme ce noile lor teritorii au fost
incorporate in statul rus, formind o masa neintrerupta de teritorii, era
usor de trecut cu vederea faptul ca acestea erau, la urma urmei, colonii
aflate sub stapinirea rusilor, nu doar pe timpul tarilor, ci in perioada
sovietica. Deoarece succesele rusilor pareau sa puna in pericol India
britanica, rivalitatea anglo-rusa a devenit foarte intensa la sfirsitul
secolului XIX. Din aceasta cauza, state ca Persia, Afganistan si Tibet
aveau o independenta fragila, desi cele doua mari puteri au cazut in
cele din urma de acord asupra unei diviziuni in "sfere de influenta", in
care fiecare dintre ele putea interveni, daca interesele ii erau
amenintate. China, de asemenea, si-a pastrat o independenta nominala,
desi a fost obligata sa cedeze teritorii Rusiei si sa-si deschida
porturile pentru comertul cu Occidentul, trebuind sa faca concesii una
dupa alta. Istoria Chinei din secolul XIX a fost presarata cu numeroase
umilinte, rezultate din Razboiul Opuilui (1841-1842), cind britanicii
i-au silit pe chinezi sa importe drogul, pina la infringerea sa
(1894-1895) de catre Japonia, un stat asiatic, care reusise sa se
adapteze mai bine la noile realitati ale lumii moderne. In Africa, ca
si þn Asia, s-a inregistrat o activitate coloniala redusa þn prima
jumatate a secolului XIX, desi francezii incepusera cucerirea Algeriei
in jurul anului 1830. In acea perioada, multi britanici erau sceptici
fata de valoarea coloniilor, iar un scriitor devenit politician,
Benjamin Disraeli, le-a calificat drept : "pietre de moara agatate la
giturile noastre". Mai, tirziu, acesta si-a schimbat parerea si, in
calitate de prim-ministru, a facut din Marea Britanie cel mai mare
actionar al Canalului Suez (1875) si, printr-un gest imperialistic
extravagant, a proclamat-o pe Regina Victoria Imparateasa a Indiei
(1877). Insa abia dupa 1880 imperialismul a inceput sa faca parte din
constiinta britanica, popularizat prin povestirile si poeziile lui
Rudyard Kipling si sarbatorit in stil mare in timpul celor doua jubilee
ale Reginei Victoria (1887 si 1897).
     Agitatia pentru Africa:
     Acestea au coincis cu un ultim proces de colonizare, inceput
in anii 1880 - "Cearta pentru Africa". Majoritatea coloniilor infiintate
inainte se aflau in zonele de coasta, insa acum exploratorii si
misionarii avansau spre interiorul continentului. Guvernele europene nu
erau intotdeauna de acord cu asemenea expeditii, dar erau de multe ori
convinse de administratorii imperialisti si aventurieri, care
intreprindeau aceste expeditii . Si, avind in vedere rivalitatile dintre
puterile europene, expansiunea coloniala a uneia dintre ele era
suficienta pentru a le alarma si a le activa si pe celelalte, doar de
dragul prestigiului. Printe ultimii intemeietori de imperii s-au
numarat Germania si Italia. Italienii s-au cencentrat pe Cornul Africii,
infiintind colonii in Eritreea si Somalia. Incercarile lor de cucerire a
Etiopiei au esuat, suferind o infringere umilitoare in batalia de la
Adowa (1896). Germanii, nerabdatori sa-si exercite noul statut de
supunere, au infiintat coloniile din sud-vestul Africii, Tongo si
Kamerun (Africa de Vest) si Africa de Est germana (tinutul Tanzania).
 Acordurile anglo-germane din 1886 si
1890 prevedeau impartirea Africii de Est intre aceste doua mari puteri,
britanicilor revenindu-le Kenya si mai tirziu Uganda. In ciuda
divergentelor, intreaga "Cearta pentru Africa" s-a terminat fara
izbucnirea unui razboi intre marile puteri. Cele mai grave conflicte au
avut loc intre cele mai active state, Franta si Marea Britanie. Franta a
creat, cu un scop precis, un imperiu urias in Africa de Nord si de Vest.
Preocupata de alte probleme , Marea Britanie si-a consolidat tirziu
pozitia in Africa de Vest, insa a reusit sa ocupe Coasta de Aur (Ghana)
si Nigeria. Intre timp, Marea Britanie stabilise un protectorat asupra
Egiptului (1882) si, dupa mai multe imprejurari nefavorabile, a cucerit
Sudanul (1897-1898). Aici, a avut loc o lupta anglo-franceza decisiva,
la Fashoda, care a adus cele doua tari in prag de razboi, insa francezii
s-au retras, abandonindu-si ambitiile de cucerire in Sudan.
    De la Cape la
Cairo:
     Englezii inaintau spre nord, spre colonia Cape. Unul dintre
cei mai inflacarati imperialisti era milionarul in diamante Cecil
Rhodes, primul ministru al coloniei Cape, indemnat de o viziune despre o
ruta continentala britanica intre Cape si Cairo. Rolul pe care l-a avut
in expansiunea nordica a fost atit de important incit doua colonii au
fost denumite dupa numele sau: Rhodesia de Nord (Zambia) si Rhodesia de
Sud (astazi Zimbabwe). Teritoriul britanic a fost in cele din urma
limitat la doua republici : Transvaal si Statul Liber Orange, care
fusesera infiintate de descendenti ai colonistilor olandezi in Cape. In
anii 1830, acesti afrikaneri, sau buri, au preferat sa se indrepte spre
interiorul continentului, decit sa ramina sub conducere britanica.
Neintelegerile dintre ei si englezi au inceput din nou, in special dupa
ce s-a descoperit aur pe teritoriul lor, fapt ce a atras britanici si
alti straini, cautatori de aur. Conflictele dintre acestia au culminat
in Razboiul Bur din 1899-1902, care s-a sfirsit cu anexarea statelor de
afrikaneri.
    Controlul Companiilor:
     Din secolul XVI, comertul si colonizarea au inceput sa fie
sprijinite frecvent de companii privilegiate - companii carora li se
acordase monopolul regal pentru a opera intr-o anumita regiune.
Organizatii cum erau Compania India de Est britanica si olandeza au
stabilit avanposturi, au purtat razboaie si au condus teritorii intinse,
uneori timp de secole, inainte ca autoritatea lor sa fie inlocuita cu
cea a guvernelor de acasa.  Acelasi exemplu a fost urmat si in Africa
de Compania Britanica Africa de Sud a lui Cecil Rhodes, desi guvernele
de acasa tindeau sa preia aici puterea, mult mai rapid ca in oricare
alta parte. O exceptie scandaloasa a fost Asociatia Internationala a
Congo-ului, recunoscut ca stat independent de marile puteri (1885), cu
regele belgian Leopold ( nu al statului belgian), in calitate de
proprietar al acestuia.Repetatele crime si exploatarea nemiloasa a
companiilor autorizate de Leopold au fost in cele din urma descoperite
la inceputul anilor 1900, iar in 1908 Congo a fost anexat de Belgia. In
anii 1900, "Cearta pentru Africa" aproape se terminase, insa mai
ramasesera citeva zone bogate: francezii au ocupat Marocul si
Mauritania, iar italienii au cucerit Tripoli (Libia). La pragul dintre
secole a luat nastere cel mai tinar imperiu colonial. In 1898, S.U.A. a
þnfrint Spania, preluind conducerea asupra coloniilor acesteia,
Filipine si Puerto Rico, urmate in curind de Hawaii si alte insule din
Pacific. Regiunea pe care fusese proiectat canalul Panama a intrat de
asemenea in posesia americanilor, S.U.A devenind astfel "puterea
suprema" þn Emisfera Vestica.
     Cele mai
putrrnice puteri:
     Imperiile coloniale au fost initial create din mai multe
motive, printre care rivalitatile intre puteri, expansiunea planificata
sau neplanificata prin implicarea in conflictele locale si nevoia de a
asigura materii prime si piete de desfacere pentru produsele celor mai
mari puteri. In spatele acestor motive se afla puterea Occidentului,
evidentiata prin produse de utilitate imediata si inventia mitralierei,
in 1883, care a facut, probabil, ca unele forme ale imperialismului sa
fie inevitabile. Natura
guvernarii coloniale varia foarte mult de la o regiune la alta. Aceasta
s-a intimplat in special cu conducerea britanica, care se manifesta fie
prin exercitarea unui control direct si emiterea legilor (ca si in
cadrul unei colonii ce apartinea Coroanei), fie prin grade diferite de
"protectie", asigurata de un tratat, prin care conducatorul local
accepta un consilier britanic. In secolul XIX puterile coloniale se
considerau responsabile de aducerea civilizatiei in regiunile
indepartate ("datoria albului"). Intr-adevar, in colonii au fost
introduse caile ferate, medicamentele si alte facilitati, insa economia
acestora era menita sa aduca beneficii puterii guvernamentale decit sa
satisfaca nevoile locale, iar instruirea popoarelor supuse in vederea
unei guvernari proprii a cunoscut un ritm atit de lent (cu majoritari)
incit independenta coloniilor era practic aminata la infinit. Consecinta
grava a cuceririi coloniale este indicata de numarul mare de razboaie si
rebeliuni, in timpul carora bastinasii faceau eforturi pentru a rezista
sau a se elibera de sub dominatia imperialista.
 Redesenarea hartilor:
Þntre 1914-1918, Primul Razboi Mondial a dus la redesenarea vechilor
harti coloniale, datorita faptului ca Germania si Turcia, fiind
þnfrinte, si-au pierdut imperiile. Cele doua mari puteri, Anglia si
Franta, erau principalii beneficiari ai noii lumi, dobindind noi
teritorii (asa-zise mandate, detinute sub tutela Ligii Natiunilor), in
Africa si Orientul Mijlociu. Si, desi dominioanele de albi ale
Imperiului Britanic erau recunoscute ca partenere egale de catre
tara-mama, in multe alte privinte, sistemul colonial parea sa fie la fel
de puternic ca intotdeauna.
Date importante:
Razboiul de Sapte Ani
1786 Prima colonie de deportati,fondata in Australia
1814 Olanda cedeaza Cape Marii Britanii
1819 Este fondat Singapore
1830 Francezii incep cucerirea Algeriei
1840 Noua Zeelanda devine colonie britanica
1875 UK dobindeste Canalul Suez
1881 Tunisul devine protectorat al Frantiei incepe
‘Agitatie pentru Africa’
1884-85 Germania construieste imperiul colonial African
1885 Infiintarea statului Congo pe timpul regelui Leopold
1886 UK anexeaza Burma (Birmania)
1896 Formarae Federatie Malaezine ; italienii sunt infrinti la
Adowa
1898 UK cucerestre Sundanul ; incidentul de la Fashoda ;
Razboiul Spaniol-American
1899-1902 Razboiul Bur
1908 Belgia anexeaza Congo
1912 Marocul sub protectorat francez. Italienii cuceresc
Tripolii ; ’Cearta pentru Africa’ i-a sfirsit
1914-18 Sfirsitul Imperiului Colonial German .Inceputul Primului
Razboi Mondial.
Sfirsitul colonialismului European:
Al doilea Razboi Mondial a zgduit marele imperii pina la
temelii.Dupa1945,in mod intentionat putrile coloniale s-au retras lasind
in urma multe state independente.In 1914 imperiile europene din Asia,
Africa erau puternice ,iar administratorii imperiali erau siguri ca fac
o treaba buna aducind civilizatia in rindul popoarelor ce le stapineau.
In Imperiul Britanic colonialismul exercitat de ‘tara mama’ a fost
inlocuit cu autoguvernarea proprie- o implicare mai mare sau mai mica in
dirijarea propriilor afaceri – in comunitatile in care colonistii albi
au in majoritate. Dintre acestea , Canada, Africa de Sud ,Australia si
Noua Zeelanda devenisera deja cunoscute sub numele de Bominioane,cea ce
inseamna ca acestea sufera schimbari in cadrul Imperiului. Dupa Primul
Razboi Mondial coloniile Armeniei,Turciei care fusese infrinte au fost
impartite intre aliatiinsa nu au devenit posesiuni absolute.In schimb
acestea au devenit tutele ale Ligii Natiunilor.Dupa ce le-a facut unele
promisiuni arabilor in timpul razboiului ,UK a infiintat regatele
Irakului si Iordanului, iar in 1932 Irakul a ignorat suveranitatea
britanica si a devenit independent. De asemenea UK a promis ca va crea o
‘Casa Nationala’pentru evrei ,dar in curind a intimpinat dificultati
in indeplinirea obligatiilor fata de arabi si evrei.
O alta consecinta si mai grava asupra Imeriului s-a produs dupa al
doilea Razboi Mondial, in special in Orientul Mijlociu si
Asia.Suveranitatea coloniala fusese sfidata in multe zone,iar imperiilor
coloniale ,epuezate in urma razboiului ,li se parea imposibilsa o ia de
la capat. Franta a abandonat Libia si Siria ,colonia libiana ai
Italiei care fusese , infrunta a devenit regat independent, la fel ca si
Iordanu, iar in Palestina, UK a renuntat pur si simplu la mandate,
retragindu-se in 1948, lisind Natiunile Unite sa se confrunte cu
problema arabilor si evreilor.
In Asia, victoriile japonezilor au umbrit imaginea superioritatii
europene. Un episode dramatic a fost predarea celor 60.000 de militari
britanici si imperiali, care aparau inexpugnabilul Singapore. Cind in
sfirsit japonezii au plecat, nationalistii au preluat Indiile de Est
olandeze, iar in Indochina franceza, un grup de comunisti si
nationalisti au proclamat independenta Vietnamului cu capitala la Hanoi.
Olandezii au luptat pentru a redobindi controlul fostei lor colonii pina
in 1949, cind aceasta a devenit independenta sub numele de Indonezia.
Francezii au avut mai mult succes in Indochina; ei au recapturat Hanoi,
dar s-au confruntat cu o rezistenta formidabila.
India:
Evenimentele din India britanica au urmat un curs stabilit cu mult
inainte de razboi.Indemnat de principala miscare politica nationala,
Congresul National Indian ,guvernul britanic a declarat in 1917 ca India
ar trebui sa se spre autoguvernare , dar nu s-a facut referire la statul
de dominion.Asemenea progrese lente insa nu-i satisfaceau pe
nationalisti .In urmatorii ani s-au inregistrat progrese
importante-indienii au preluat conducerea guvernului local si o mare
parte a serviciului civil –insa relatiile dintre conducatorii si
supusiii erau tensionate. Cel mai grav incident a fost de la Amritsar
din 1919, cind gloantele trupelor britanice au facut aproape40 de
victime.Si indieni reau violenti, dar cele mai eficiente campanii,
sustinute de Congres si conduse de Mahatama Gandhi (1869-1884) avocatul
devenit lider religios,aveau la baza principiul actiunii passive (non
violenta).Principala tactica rea nesupunerea fata de autoritati,insa
fara opunere fizica;de exemplu demonstranitii refuzau sa se deplaseze,
darn u luptau atunci cind erau imprastiati cu forta. Aceasta tactica era
atit de eficienta incit este folosita adesea de manifestantii din
intreaga lume.
Tulburari interne:
Situatia se complica datorirta deselor suspiciuni dintre hindusi si
musulmani,care s-au dedat la acte grave de violenta in anii 1920. Aceste
2 comunitati au convetuit in multe zone ale Indiei britanice,insa
hindusii erau peste tot in majoritate, cu exceptia nord-vestului si
nord-estului ;si in 1930 unii musulmani au cerut ca,dupa dobindirea
independentii aceste zone sa formeze un stat musulman separat. Acest
antagonism a fost partial promovat de politica britanica si a fost
intensificat de aranjamentele politice in cadrul carora hindusii si
musulmanii erau intodeauna reprezentati separate.Acesta a fost
continuat in Guvernul din 1935 al Actului Indian ,care acorda multe
drepturi de autoguvernare indienilor.Congresul National Indian a refuzat
orice concesie in fata Ligii Musulmane,principalul reprezentant al
comunitatii islamice , prapastia dintre cele doua comunitati
adincindu-se treptat.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial Marea Britanie era
pregatita sa recunoasca independenta Indiei, cu conditia ca indienii sa
coopereze cu englezii impotriva japonezilor, dar indienii isi doreau
libertatea imediata. Congresul a lansat o miscare de eliberare a Indiei
care a fost inabusita, insa un lider mai radical, Subhas Chandra Bose, a
organizat o Armata Nationala Indiana (formata in cea mai mare parte din
indieni, fosti prizonieri ai japonezilor) care a luptat impotriva
britanicilor.
Dupa razboi, Marii Britanii i-ar fi fost greu sa refuse
independenta Indiei;insa alegerile generale din 1945 au rezolvat aceasta
problema, deoarece noul guvern laburist britanic a promis retragerea. De
fapt, britanicii, preocupati de propria lor tara devastate de razboi
erau nerabdatori sa plece. In 1946, majoritatea musulmanilor au votat in
favoarea ligii, prin urmare, violenta intercomunala a izbucnit. In
Congresul, confruntat cu doua alternative de razboi civil sau impartire
teritoriala, a adoptat-o in sila pe a doua. Aceasta a avut consecinte
violente, cu multe victime, iar aproape doua milioane de oameni din
rindul minoritatilor au emigrat pentru a fi alaturi cei de aceeasi
religi.
In noaptea dintre 14-15 august 1947, India si Pakistan au devenit
independente. Ambele au ales sa ramina in cadrul Commonwealului
britanic, cum era numit acum vechiul imperiu, iar in Marea Britanie se
vorbea despre viitorul rol al acestuia ca asociatie intre natiuni libere
si independente.
Asia de sud-est:
Britanicii sau retras si din Ceylon (acum in Lanka) si Birmania
evenimentele din Malaya sau complicat din cauza unei minoritati
comuniste inarmate,care a condus o campanie terorista din adincurile
jungliei intre 1940-1960.Ei au fost infrinti la inceputul anilor
1950,iar independenta din 1957 a fost urmata de largirea federatiei
Malaeziei in 1963. In Malaya comunismul se identifica prin minoritatea
chineza, dar in Vietnam grupa comunista a ajuns sa reprezinte rezistenta
nationala in potriva Imperialismuli.Incercarea francezilor de a
redobindi controlul din Indochina sa sfirshit printr-un dezastru,lupta
de la Dien Bien Phu(1954).Dupa retragerea francezilor,Vietnamul a fost
impartit in nordul communist si sudul pro-occidental.Sudul, atacat de
gherilele comuniste ce primeau ajutor din nord,era sprijinit de
SUA.Acesta era inceputul unei implicarei care sa dovedit a fi
dezastruoasa pentru Vietnam si demoralizatoare pentru SUA .
Africa:
Stapinirea coloniala parea sa dureze mult mai mult in Africa, unde
economia era in general mai putin dezvoltata, iar conflictele dintre
triburi adesea divizau populatia.Multe colonii nu aveau nici o origine
geografica sau etnica coerenta, de vreme ce granitele lor reau niste
simple linii drepte trasate de negociatori in numele puterilor europene
rivale pe timpul ‘Luptei pentru Africa’ din anii 1880.Nationalismul
avea o influenta puternica doar in rindurilr grupurilor relative
restrinse de intelectuali negri si angajati civili.Totusi,acestea 2
grupuri au devenit treptat active in anii 1950, iar atitudenea
autoritatilor si a populatiilor africane a inceput sa se schimbe.In
Kenya, britanicii au destrus societatea secreta in Mau Mau, care a
desfasurat o campanie terorista (1952-56) in potriva colonistilor albi
care ocupau piminturile cele mai fertile; ina acest conflict nu era
tipic.In 1957, campania politica militanta de tip occidental,condusa de
Kwamae Nkrumah, a determinat UK sa recunoasca independetna Coastei de
Aur, devenita sub numele de Ghana.orice iluzie a UK de a fi o putere
mondiala adevarata de criza Canalului de Suez din UK si franta sau
inclus intr-un razboi israeliano-egiptean pentru a ocupa Canalul de
Suez,fiind apoi formata sa se retraga umilitor sub presiunea SUA
“imperialism†si “colonialism†au imceput sa resemneze abuzul
unui system invechit. Prin urmare, discursul primului ministru britanic
Harold Macmillan, in care acesta vorbea despre “vintul schimbariiâ€Â
care batea prin Africa, a anuntat intentia Marii Britanii de a se
retrage de pe continentul African. Prin 1964 Nigeria, Tanganyka si
Zanzibar, Uganda, Kenya, Rhodesia de nord (Zambia) si Nyasaland (Malawi)
au fost declarate independente. Acelasi vint al schimbariiera prezent si
in Jamaica, precum si in multe alte insule colonizate din Caraibe.
Franta face concesii:
Pentru Franta ,decolonizarea a fost un proces mai dureros.ea a
renuntat la protectoratele asupra Marocului si Tunisiei fara prea multe
dificultati,in 1956,dar Algeria si alte colonii conduse direct, faceau
practic parte din Franta. Si ami important era ca in Algeria existau
peste 1 mln.oameni cu stramosi francezi-colonisti-care nu doreau sa se
desparta de Franta,respingind totoodata ideea de a deveni o minoritate
intr-un stat dominat de arabii musulmani. Revolta nationalista araba ce
a izbucnit in 1954 s-a transformat in curind intr-o lupta salbatica care
a fost atit revolta coloniala cit si razboi civil.
De Gaulle cedeaza:
Multi lideri ai armatei franceze simpatizau cu colonisti, iar in 1958,
cind imaginea politicienilor francezi a fost zguduita de razboi platit
in singe, bani si prestigiu acestia ua inscenat o revolta care l-a adus
pe generalul Charles de Gaulle la putere in Franta. Insa, ei s-au
inselat crezind ca fostul lider,patriotic inflacarat, din timpul
razboiului va continua sa lupte.Cu un realism neasteptat, de Gaulle a
recunoscut in cele din urma independenta Algeriei si , o data cu
‘vintul schimbariii’ al UK , apus capat stapinirii coloniale a
Frantei in intinsele teritorii din sudul Saharei.
Date importante:
1935 Guvernul rezultat din Legea Indiei
X
Y
k
l
ø
ù
!
"
;
=
J
K
S
T
U
V
ö
V
Y
Z
d
e
ö
h
h
rmania si Indonezia isi dobindesc independenta
1952-56 Mau Mau face ravagii in Kenya
1954 Franta se retrage din Indochina ; incepe revolta algeriana
1956 Esecul Francezilor si englezilor la Canalul de Suez,Marocul si
Tunisia nu mai sunt protect
1957 Malaiezia si Coasta de Aur devin independente.
1958 De Gaulle devine presedinte al Frantiei.
1960 Discursul lui Macmillan despre ‘vintul schimbarii’
1960-65 Majoritatea coloniilor Africane si din Carajbe devin
independente
1963 Formarea Federatiei Malaeziei.
1965 Rhodesia ‘alba’ isi proclama independenta,ce este coniderata
ilegala de catreUK
1975-76 Coloniile Africane ale Portugaliei devin independente
1980 Rhodesia devine Zimbabwe
1982 Razboiul pentru insulele Falkland
1990 Africa de sud-est Namibia devine independenta
Cuprins:
I
1.Imperiul colonial European
2.Apogeul Imperiului
3.Comert si politica
4. Agitatia pentru Africa
5.De la Cape la Cairo
6.Controlul companiilor
7.Cele mai puternice puteri
8.Redesenarea hartilor
9.Date importante
II
1.Sfirsitul colonialismului European
2.India
3.Tulburari interne
4.Asia de sud-est
5.Africa
6.Franta face concesii
7.De Gaulle cedeaza
8.Date impoatante
Bibliografie: ‘Arborele Lumii’ Istoria Universala
ì¥Â@