Referat Democratia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Democratia si de asemenea puteti face Download Referat Democratia

Citeste fragmente din Referat Democratia

DEMOCRATIA SOCIETATEA DEMOCRATICA SI VALORILE EI DEMOCRATIA este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetăţenilor la procesul de conducere. Acest regim politic se defineşte prin: - separaţia puterilor in stat ; - alegeri libere ; - pluralism - respectarea drepturilor si libertăţilor oamenilor ; - domnia majoritatii si protecţia minoritatiilor. Cuvântul DEMOCRATIE a fost pentru prima data folosit in urma cu aproximativ 2500 ani si provine din limba greaca in care “demos” înseamnă popor, iar “kratos” înseamnă putere. Prin democraţie se înţelege puterea poporului, conducerea poporului de către popor. Democraţia a apărut in Atena in secolul al VI – lea înainte de Hristos si a cunoscut o dezvoltare deosebita in secolul următor, in timpul lui Pericle. In Atena, toţi cetăţenii puteau lua parte, in mod nemijlocit, la adoptarea deciziilor de interes public. Exista o democraţie directa . Cetatea era condusa de un Sfat (Boule) si de Adunarea Poporului Sfatul era alcătuit din 500 de membri , cate 50 de reprezentanţi din fiecare trib teritorial, desemnaţi prin tragere la sorti, pe o perioada de un an si pentru maximum doua mandate. Pentru a devenii membru al Sfatului , o persoana trebuie sa aibă cetăţenia ateniana, vârsta de minimum 30 de ani si sa promoveze un examen de moralitate. Adunarea poporului este alcătuita din chiar societatea in totalitatea ei, excepţie făcând sclavii, femeile si străinii, care nu erau consideraţi cetăţeni. Adunarea putea decide prin majoritate simpla asupra oricărei probleme de interes public. Judecatile se ţineau in fata unor jurii alcătuite din 501 de membri, care luau hotărâri tot prin vot majoritar. Democraţia directa a funcţionat aproximativ 200 de ani. Ea a fost posibila deoarece in Atena numărul cetăţenilor era mic, iar la întrunirile publice participau, in mod obişnuit, mai puţin de jumătate. Insa, pe măsura ce comunităţile s-au dezvoltat din punct de vedere demografic, conducerea acestora de către toţi cetăţenii nu a mai fost, practic, posibila. In epoca moderna, locul democraţiei directe a fost luat de democraţia reprezentativa. Primele state democratice moderne sunt Marea Britanie si S.U.A., unde s-a trecut la separarea puterilor in stat si la alegerea conducătorilor. In Anglia, in 1689, conform Declaraţiei drepturilor, puterea a fost încredinţata unui parlament ales in mod liber de cetăţenii cu drept de vot, iar in S.U.A., in 1787, a fost adoptata prima constituţie moderna. In secolele următoare, sistemul democratic s-a extins in numeroase tari, indiferent de forma lor de guvernământ. Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea tuturor cetăţenilor, pentru a dezbate diferite probleme si pentru a lua decizii cu privire la întreaga societate a devenit, practic, imposibila. Cetăţenii deleagă puterea unor reprezentanţi pe care îi aleg , din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice . Alegerile legitimează dreptul reprezentanţilor de a decide in locul si in numele poporului. Democraţia presupune existenta unor valori, precum: libertatea, dreptatea si egalitatea. Acestea reprezintă idealuri pentru care oamenii au luptat întotdeauna si in acelaşi timp, repere pe baza cărora s-au creat normele ce reglementează viata in societate. Oamenii trebuie sa trăiască in libertate. De aceea statul democratic garantează si promovează libertăţile personale, in limite stabilite de lege. Cetăţenii trebuie sa aibă dreptul la conduite si opinii proprii si totodată, sa se bucure de securitatea personala, a domiciliului si a bunurilor pe care le poseda. Ei trebuie sa isi poată exercita libertatea de a se exprima, precum si dreptul de a-si alege conducătorii si de a decide in probleme de interes public. In viata de zi cu zi, acestea nu sunt uşor de realizat, pentru ca, pe de alta parte, pe terenul libertăţii de exprimare se pot confrunta valori de baza ale democraţiei:credinţele religioase, ideile politice ale unor cetăţeni pot intra in conflict cu ale altora. Pe de alta parte, anumiţi cetăţeni ai societatii democratice considera ca toate ideile ar trebui exprimate, iar cele valoroase, dezbătute si puse in practica. Exista insa si persoane care considera ca sunt unii care incita la violenta si ura, iar prin urmare, acestea nu ar trebui exprimate. Esenţa democraţiei o constituie participarea cetăţenilor la viata publica. Aceasta înseamnă preocuparea cetăţenilor pentru problemele comunitatii, responsabilitate, interes pentru evenimentele sociale majore dezbătute de mass-media si chiar angajarea politica. Libertatea si dreptatea sunt valori la care au visat si au sperat generaţii de oameni. Pentru ca libertatea sa aibă sens si sa nu se transforme in dominaţia celui mai tare asupra celor slabi, este nevoie de legi care sa stăvilească voinţa arbitrala. Libertatea are nevoie de un stat de drept puternic care sa o protejeze, in care sa domneasca legea, si oamenii sa nu se afle la bunul plac al conducătorilor. Ea nu înseamnă absenta autoritatii, ci se bazează pe aceasta. Intr-un stat democratic, oamenilor le sunt recunoscute si respectate drepturile, iar autorităţile intervin atunci când se comit nedreptati. Democraţia presupune si egalitatea in drepturi a cetăţenilor, a oportunităţilor T V - 0 T V h j z ~ ’ ”  0 d n ~ ’ ” ˜ ¤ æ ô hy] Mdezvoltării societatii si culturii. Pentru ca democraţia sa poată funcţiona, membrii societatii trebuie sa detina o cultura politica specifica. In absenta acesteia, democraţia nu poate supravieţui, instituţiile democratice nefiind suficiente. Printre avantajele democraţiei se număra următoarele elemente: participarea efectiva a populaţiei la procesul de luare a deciziilor; prezenta unor elite care guvernează societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate si limite; prezenta mai multor forte politice legal recunoscute care lupta pentru acapararea puterii politice; structurarea unei ideologii bine definite; organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei puterilor in stat si structurarea relaţiilor dintre acestea; existenta unor principii care stau la baza democratizării, cum ar fi principiul descentralizării, principiul separaţiei puterilor in stat sau principiul autonomiei locale; specificarea exhaustiva a unor drepturi si libertati fundamentale; economie de piaţa unde liberul schimb duce la o dezvoltare economica. Dezavantajele regimului democratic sunt in esenţa următoarele: existenta unui aparat birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice in scopul recrutării sau fidelizarii clientelei politice; extinderea corupţiei si necesitatea ocultării ei ce împinge sistemul comunicării politice către disimulare, către minciuna. Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertăţilor personale, cărora le trasează nişte limite legale de manifestare si nu le prescrie ca o reţeta modul de folosire. Ceea ce regimurile autoritare numesc "clişeu liberal" nu e decât imaginea societatii normale, legătura normala dintre stat si societate, chiar si atunci când acest stat nu este unul democratic, adică atunci când puterea politica nu este aleasa liber. Regimurile autoritare se liberalizează mult mai rapid decât un regim totalitar. In plus, guvernele din regimurile autoritare pot fi înlăturate mult mai uşor si mai des decât cele din sistemele totalitare. Prăbuşirea regimurilor democratice este asociata si deseori determinata de o criza de performanta a acestora. Regimul nu mai reuşeşte sa rezolve o problema sau o serie de probleme majore demonstrând astfel pierderea eficacităţii, si in final pierderea legitimităţii regimului. Destrămarea unui regim democratic poate fi determinata si de trecutul politic al tarii respective si de cultura sa politica. Daca exista o cultura civica puternica regimul democratic se poate menţine. La eşecul democraţiei se mai poate ajunge si daca elitele conducătoare nu reuşesc sa se adapteze la schimbarea condiţiilor sau când este erodata abilitatea lor de a-si pune in aplicare deciziile. Etapele ce trebuiesc a fi urmate in tranziţia de la autoritarism la democraţie sunt: extinderea drepturilor individuale si ale grupurilor; inaugurarea unui proces electoral care creează premisa ca elitele conducătoare vor fi mai atente la cerinţele populaţiei, care înseamnă totodată si sfirsitul deţinerii monopolului puteri. Acţiunea politica e cea care transforma structura in conjunctura. Orice schimbare de regim , fie in sensul democraţiei, fie in sensul autoritarismului, va provoca o modificare semnificativa la nivelul politicii statului respectiv. Trecerea de la democraţie la autoritarism, spre exemplu, va determina schimbări fundamentale in caracteristicile socio-economice ale respectivului stat. Vor dispărea anumite instituţii caracteristice regimului democratic si vor fi infiintate altele care sa corespunda cerinţelor unui regim de tip totalitar. Întregul sistem economic va avea de suferit serioase transformări in condiţiile trecerii de la un sistem politic la altul, prin etatizarea economiei si prin trecerea la un sistem de planificare a acesteia. Bineînţeles ca schimbările nu vor avea loc doar in plan politic si economic. Ele vor surveni si in plan cultural si social prin implementarea unor elemente noi care sa adapteze realitatea culturala si sociala la cerinţele noului regim. Cadrul social al democraţiei si normele statului de drept imprima fenomenului numit “opinie publica “ un camp larg de manifestare, in contextual raportării coerente la valori sau criterii in absenta cărora nici democraţia si nici statul de drept nu ar putea funcţiona corespunzător idealurilor sau felurilor de la care pornesc ori pe care le urmăresc. Potrivit unor teorii, in realitate “opinia publica nu este întreg articulate, ci un agregat de opinii numeroase, in general diverse, personale ” Exista diverse modalitati de a cunoaşte si de aprecia, chiar de a influenta opinia publica, factor care, evaluează tot ceea ce se petrece in interiorul si in afara sa , influenţează strategii, politici si poziţii ale structurilor organizate. Democraţia pluralista este de la ora actuala fertila si efectiva in măsura in care lasă urme in viata reala in opinia colectiva. Câştigurile democraţiei pluraliste se refrang asupra tuturor, dar cu valori deosebite, potrivit unui adevăr foarte simplu si de înţelepciune : “după fapta si răsplata” . In aceste sens concludente si edificatoare pot fi considerate unele sondaje naţionale , realizate in ultimii ani care conţin întrebări si răspunsuri cuantificate, ce permit descifrarea pe un diapazon larg si semnificativ a vieţii economice si sociale. Democraţia si statul de drept, aşa cum se manifesta intr-o tara sau alta reprezintă cadrul social al exprimării si evaluării opiniei publice. 쥁@