Referat Marile Descoperiri Geografice2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Marile Descoperiri Geografice2 si de asemenea puteti face Download Referat Marile descoperiri geografice2

Citeste fragmente din Referat Marile Descoperiri Geografice2

- exploratori - 1487 - Bartolomeu Diaz. In slujba regelui Portugaliei. Descopera capul Bunei Sperante, deschizand drumul spre Oceanul Indian, Asia de sud si sud-est. 1492 – Incercand sa ajunga in India, evitand “ruta Portugheza” din Atlantic, Cristofor Columb descopera America. Mai 1498 – Vasco da Gama debarca la Calicut, in India 4. 1519-1522 – Prima calatorie in jurul lumii, initiata de Magelan(in 1521 el descopera insulele Mariane si Filipine) 1. Bartolomeo Diaz si descoperirea Capului Bunei Sperante Indata dupa intoarcerea expeditiei lui Cao, regele portughez Joao al II a hotarat sa trimita spre sud doua corabii de razboi.Acestea erau mici, dar stabile incat se puteau instala tunuri grele. Acestor corabii li s-a adaugat un vas de transport cu provizii. Sef al micii flotile a fost numit Bartolomeo Diaz, care facuse parte din expeditia lui Diego Azanbuja, iar carmaci principal a fost numit unul din cei mai experimentati navigatori din aceea vreme, Pero Almequer.Nu s-a pastrat nici o marturie din care sa erzulte ca expeditia lui Diaz avea misiunea de a ajunge in India.Mai probabil este ca ea a trebuit sa efectueze explorari la distante mari. Cronologia expeditiei pe mare a lui Diaz nu este destul de limpede.In prezent, majorita istoricilor inclina sa considere ca flotila sa a plecat din Lisabona in august 1487(iar nu in1486 cum se credea inainte). Diaz a mers pe drumul obisnuit pana la Sao Jorge da Mina, iar de aici a urmat drumul lui Diego Cao apna in dreptul paralelei 22 latitudine sudica. Dincolo de tropicul sudic el; a descoperit un tarm pustiu si usor crestat. Portughezii parca au ajuns in alta lume: tarmuri golase, adesea invaluite in ceata, culori sterse-nimic nu semana cu Africa tropicala. Diaz a asezat primul sau padrao pe malul "Portului mic"(Angra Pequena). De aici el a pornit spre sud de-a lungul coastei pustii, care devia tot timpul usor spre rasarit, dar in apropierea paralelei 33 latitudine sudica cotea brusc spre vest( in dreptul golfului Sfanta Elena). In timpul acesta s-a starnit un vant puternic. Fiindu-i teama ca vasele sa nu se sfarame de stanci, Diaz a iesit in largul oceanului. Vantul s-a transformat in furtuna si portughezii au pierdut din vedere coasta Africii. Furtuna inspaimantatoare zguduia mareu cele doua corabii mici portugheze, manandu-le spre sud (vasul de transport ramasese in urma). Era in luna ianuarie 1488, deci in toiul verii in emisfera sudica, dar valurile veneau tot mai reci. Cand furtuna s-a mai potolit, Diaz a cotit iarasi spre rasarit. Corabiile au mers cateva zile in aceasta directie, dar Tarmul Africii nu se arata. Diaz s-a gandit ca a ocolit pesemne extremitatea sudica a Africii. Ca sa se convinga de acest lucru, a cotit spre nord. Dupa doua -trei zile au aparut in zare niste munti,iar apoi un tarm inalt acoperit cu iarba verde, care se inrindea de la apus spre rasarit(3 februarie 1488). Portughezii au zarit pe un deal o cireada de vaci si cativa pastori aproape goi. Diaz a trimis oameni pe tarm sa ia apa. Pastorii, pe care portughezii i-au luat la inceput drept negrii, au manat vacile mai departe, ei insusi ramanand in varful dealului, strigand si dand din maini. Diaz a lansat in ei o sageata din archebuza. Un pastor a fost ucis, iar ceilalti au fugit. Atunci portughezii s-au apropiat de "negrul" ucis si au vazut ca are parul ca "lana", dar pielea de culoarea frunzelor uscate-era mult mai deschisa decat a negrilor pe care ii intalnisera pe tarmurile apusene ale Africii. Astfel, prin uciderea unui pastor dezarmat a fost marcata prima intalnire a europenilor cu poporul Koi Koin, pe care nu-l cunoscusera inainte, locuitorii bastinasi ai Africii de Sud. Din acest "Port al pastorilor"(Mossel), Diaz si-a condus corabiile de-a lungul tarmului drept spre rasarit si a ajuns pana la un golf larg deschis spre ocean. De aici coasta cotea lin spre nord-est, in directia Idiei. Diaz a ajuns la concluzia, care s-a dovedit justa, ca vasele sale au ocolit toata coasta sudica a Africii si se afla in Oceanul Indian, pe care multi il considerasera o mare inchisa. "Calea maritrima spre India in jurul Africii fusese descoperita". Diaz a asejat pe o insulita in golf cel de-al doilea padrao, dar echipajul ambelor corabii, istovit de indelungatele pelegrinari pe ocean, i-a cerut sa se intoarca in patrie. Temandu-se de o rascoala, Diaz a fost nevoit sa cedeze. 2. Expeditiile lui Cristofor Columb Expeditia lui Columb s-a desfasurat intre anii 1493-1496. Vestea descoperirii noilor pamanturi si mostrele aduse de Columb dupa prima sa calatorie in vest, au creat o stare de entuziasm general, bazat si pe speranta de a gasi aur din ce in ce mai mult. Noua flota era compusa din 17 vase si 1700 de oamenide diferite meserii. Pe langa provizii, Columb a mai incarcat diferite soiuri de seminte, puieti de pomi fructiferi, butuci de vie,cai, vite si porci. La 25 septembrie 1493, amiralul inalta pavilionul pe "Maria Galante" si ridica ancora din portul Cadiz. Din Insulele Canare s-a indreptat spre vest cu 12° mai la sud, in intentia de a intalni "pamanturile caraibilor ca mananca oameni" si "insulele fecioarelor", despre care se aflase ca sunt la sud de Española. Directia a fost bine aleasa, traversarea facandu-se doar in 20 de zile. Aceasta ruta a devenit ulterior cea mai folosita de corabiile care plecau spre"Indiile de Vest". Prima insula intalnitaintr-o zi de duminica a fost botezata"Dominica". Pe urmatoarea au denumit-o "Maria Galante". Aici Columb a debarcat si a infipt steagul castilian, luand in stapanire in mod solemn intregul arhipelag (Antilele Mici). A debarcat apoi pe insula botezata "Guadelupa" fiind uimiti de cele vazute. Diego Alvares Chanca, medicul celeo de-a doua expeditii, noteaza: "In case am gasit o multime de oase si cranii menesti, atarnate ca niste vase... caci pe aceste trei insule traiesc caraibii(canibalii); ei erau plecati in incursiune pe insulele locuite de indienii arawaki pasnici... de unde iau... femei cate pot, in special pe cele tinere si frumoase... Pe barbatii ucisi ii mananca pe loc iar pe prizonieri ii duc si ii mananca in satele lor". Columb a eliberat cativa captivi, pe care i-a luat apoi drept calauze, si a parasit aceste tinuturi macabre. La 15 noiembrie spaniolii au zarit un pamant muntos alcatuit din circa 40 de insulite pe care Columb le-a numit "Insulele fecioarelor"(Insulele Virgine). Ziua urmatoare au descoperit o insula mare cu paduri magnifice si golfuri excelente pe care au botezat-o "San Juan Batista"(Sfantul Ioan Botezatorul)-azi Puerto Rico. Au ajuns in fortul Navidad, la 27 noiembrie, seara. Totul parea mort. S-au tras 2 lovituri de tun; nici un raspuns, nici o lumina. Dimineata au constatat ca totul era distrus Columb a hotarat sa construiasca un nou oras, intr-unloc mai bine aparat, langa MonteCristi, la mica distanta de Cibao "pamantul aurului". La 7 decembrie 1493 acest oras a fost botezat "Isabela". Aloso Hijeda, trimis in interiorul sa localizeze zona raurilor aurifere, gaseste chiar el o pepita de 9 uncii. La 12 martie 1494 Columb a pornit cu un detasament puternic de oameni si calareti spre Cibao. In interiorul terenului aurifer a ridicat un fort numit "Sf.Tomas" avand o garnizoana de 56 de oameni sub comanda lui Pedro Margarite. Las Casas relateaza: "fortul era asezat asa aproape ca puteai sa vezi aurul cu oghiul liber si sa-l atingi cu degetul". Columb care se temea ca portughezii sa nu i-o ia inainte, a lasat comanda insulei fratelui sau Diego si a hotarat sa plece spre apus in descoperirea Indiilor. Dupa ce parcursese 335 leghe spre vest, covarsit de ideea ca este aproape de continent si ca trebuie sa-l paraseasca tocmai cand putea sa-l atinga a recurs la un expedient extraordinar, a facut un fel de juramant prin care spunea ca plecand din Cuba sa ajungi in Sapnia mergand pe "jos", traversand Asia. Mai tarziu datorita unei mari suparari Columb cazu bolnav la pat pt. 5 luni. Multi coloni se ridicau impotriva lui, iar cei trimisi in Spania il acuzau de injustitie si cruzime, insinuand ca intentioneaza sa se elibereze de obligatiile fata de coroana. Dupa multe incidente de acest fel Columb se intoarce in Spania. Afost bine primit si de data aceasta, dar contractul din 1492 a ramas partial valabil. In acea epoca Spania era in razboi cu Franta. Toate corabiile erau folosite in acest scop, iar lazile tezaurului erau aproape goale. In consecinta abia in 1498 perechea regala a putut sa-l ajute pe Columb sa echipeze o noua expeditie-cea de-a treia (1498-1500). Marcat de faptul ca nu a reusit sa gaseasca destul aur in Indiile de Vest, Columb a scris unui batran bijutier invatat, evreul Jaime Ferrer din Catalonia, cerandu-i sfatul. Acesta i-a raspuns: "ca toate aceste lucruri de pret sunt aduse din tarile de miaza-zi, a caror locuitori au pielea neagra sau cafenie". Amiralul a hotarat atunci sa aleaga o ruta cat mai la sud, cat mai aproape de ecuator, pentru a gasi acesti oameni de culoare inchisa. La 30 mai 1498, amiralul a parasit portul San-Lucar cu sase caravele indreptandu-se spre Madeira. Din Canare, jumatate de flota a plecat direct spre Española in timp ce Columb cu celelalte corabii a coborat mai la sud spre insulele Capului Verde. La 31 iulie, "marinarul de veghe a strigat pamant la apus". Era o insula mare pe care Columb a botezat-o Trinidad. Zilele urmatoare au descoperit noi locuri: Capul Nisipos, Terra Garcia, Boca de la Sierpe(Gura Sarpelui), Bocas del Drago(Gurile Dragonului). La 5 august ating pt. Prima data coasta sud-americana.La 15 august au descoperit Margarita sau insula Perlelor. La 20 august1498 se alatura echipajului Bartolomeu Columb. Lui Columb i s-a mentinut dreptul incasarii veniturilor anuale ale proprietatilor pe care le detineal in diferite puncte ale Atlanticului, dar nu i s-a mai permis sa mai provoace tulburari in colonie. 3. Călătoriile lui Vasco da Gama Prima călătorie La 8 iulie 1497 de pe puntea corabiei-amiral, “Sao Gabriel”, Vasco da Gama dăduse semnalul de pornire micii lui flote, compusă din partu corăbii. Ţinta spre care pornea era India. Bartolomeu Dias, încercatul navigator, a ales chiar el cele trei caravale: “Sao Gabriel”, de 100 de tone, ”Sao Miguel” de 50 de tone, ”Sao Rafael” de 120 de tone, precum şi o navă de transport de 200 de tone. Pentru că fără îndoială expediţia urma să poarte şi lupte, pe toate corăbiile au fost montate câte două rânduri de bombarde. Pentru că nu se ştia cât va dura călătoria, în calele corăbiilor au fost stivuite şi bine amarate provizii pentru trei ani de zile. Pentru zilele de post s-a luat orez, brânză şi peşte sărat. Pentru căpitani au fost alese cele mai bune instrumente de navigaţie, ale timpului, şi se pare că şi o întreagă bibliotecă documentară şi de hărţi. În ceea ce priveşte echipajele, au fost selecţionaţi numai marinari încercaţi şi care cunoşteau bine şi o meserie ce putea fi de folos atât la bordul corăbiilor, cât şi pe uscat. Numărul lor era de 200. Au mai fost luaţi şi vreo zece condamnaţi la moarte, care fuseseră graţiaţi cu condiţia să însoţească expediţia şi să efectueze acţiunile întradevăr riscante, ca recunoaşterile în aşezările de pe coastele necunoscute, unde ei erau lăsaţi o vreme să se informeze urmând a fi luaţi la întoarcerea corabiei. Coducerea acestei atât de pregătite expediţii nu a fost încredinţată încercatului şi verificatului navigator Bartolomeu Dias ci unui personaj aproape necunoscut, mai ales ca navigator şi explorator: VASCO DA GAMA. El provenea dintr-o familie de mici nobili ce-şi aveau reşedinţa în micul oraş de pe coastă, Sinues. El a luat parte la mai multe călătorii dealungul coastelor de vest ale Africii. În dimineaţa zilei de 8 iulie, după o slujbă religioasă şi după o salvă de salut trasă cu toate bombardele, corăbiile ridicară pânzele şi luară largul. La 15 iulie trecură pe lângă arhipelagul Insulelor Canare. În noaptea de 16 spre 17, trecură de Tropicul Racului. Din seara zilei de 3 august şi până la 4 noiembrie amiralul şi oamenii săi nu vor mai vedea pământul Africii. La 22 noiembrie Vasco da Gama trecu de Capul Bunei Speranţe aflându-se acum pe drumul spre Indii. În ziua de 25 noiembrie mica flotă aruncă ancorele în golful cel boteză Sao Braz (Mossel-Bay) unde rămase 13 zile. La 16 decembrie corăbiile lui da Gama trecură de ultimul padrao ridicat de Bartolomeo Dias. De Crăciun ajunseră în dreptul unei coaste împădurite pe care, în cinstea sărbătorii, o botezară, Natal (Crăciun). Peste o săptămână avu loc o întâlnire cu negrii care, până atunci, nu mai văzuseră oameni albi. Atât de bine s-au înţeles localnicii cu portughezii încât Vasco da Gama a botezat regiunea: Terra da Boa Gente (ţara oamenilor buni). După o altă săptămână de navigaţie, la apropierea corăbiilor de coastă, alţi localnici le ieşiră în cale. În timp ce făceau noi provizii portughezii văzură venind cu bărcile, pe un fluviu din apropiere, câţiva negrii care purtau în jurul şoldurilor şi aveau şi capul acoperit cu pânzeturi viu colorate şi care le oferiră spre vânzare ţesături de bumbac şi de mătase diferite atât ca ţesătură cât şi ca ornamentare de cele africane. Erau primele elemente ale unei civilizaţii orientale cu care s-a întâlnit Vasco da Gama aici în Africa. De acum amiralul portughez era sigur că este pe drumul cel bun: drumul pe care veneau mărfurile din orient. El boteză locul Rio dos Bons Signaes (Râul semnelor bune). La 1 martie portughezii au ajuns în rada primului mare port de pe coasta de răsărit a Africii, Bozambic. La 24 aprilie porniră cu pânzele în vânt spre aceanul Indian, spre India. În 23 de zile mica flotă portugheză împinsă de musonul de sud-est trecu marea şi în ziua de 18 mai în faţa ochilor europenilor uimiţi apăru coasta Malabarului cu înalta faleză a Ghâtilor orientali. Ca semn de bun augur, portughezii au fost primişi cu averse cumplite care le îngreunau înaintarea şi orientarea. În curând apăru un oraş : Calicut. Ţinta călătoriei lui Vasco da Gama fusese atinsă. Portughezii ajunseseră în India. Era în ziua de 20 mai 1498. Data aceasta deschidea o pagină nouă în istoria Portugaliei, dar şi în istoria Indiei şi a Orientului Îndepărtat care vor face acum conoştinţă cu noii veniţi: Europenii. Oraşul Calicut era socotit, cel puţin de negusttorii arabi şi indieni, “al cincilea port al lumii” şi era capitala unui principat ce se întindea dealungul coastei de vest a Indiei numită Malabar. În cele trei luni cât a stat Vaso da Gama în India, oamenii lui au putut număra numai la Calicut peste 1500 de corăbii de comerţ care plecau şi veneau zi şi noapte în port. În ce priveşte corăbiile, europenii constatară că ale lor erau mai rezistente, mai bine dotate cu utilaj nautic şi fără îndoială mai bine înarmate. La 15 septembrie, conform obiceiului lor, portughezii au ridicat nu departe de Calicut, un padrao. La 20 septembrie escadra portugheză atinse insulele Laccadive, de unde luă apă şi primi la bord şi un “european”, care a fost rebotezat cu numele de Gaspar da Gama la întoarcerea în Portugalia. El a participat apoi la expediţia următoare condusă de Cabral. La 5 octombrie amiralul Vasco da Gama puse capul corăbiei sale spre vest şi, urmat de celelalte două, luă drumul Africii. Drumul a fost greu pentru că, necunoscând regimul vânturilor (musonul) în această parte a lumii, până să vadă coasta Africii el a plutit tot timpul cu vântul din faţă sau din borduri. În vremea aceasta, la bordul corăbiilor, boala marilor călătorii pe mare era dezlănţuită: scorbutul făcea ravagii. La 2 ianuarie matelotul de pe catarg strigă cuvântul salvator: pământ – se vedea un oraş pe coasta africană. Era Magadoxo (Mogadiscio). Amiralul însă nu se hazardă în portul necunoscut, ci se îndreptă spre Melinda unde ajunge la 7 ianuarie. La 1 februarie mica escadră era în dreptul insulei Mozanbic iar la 3 martie în golful Sao Braz. La 20 martie Vasco da Gama dublă Capul Bunei Speranţe pornind în ultima etapă a drumului, spre ţară, etapă pe care o şi parcurse foarte repede. La 25 martie ajunse la Rio Grande. De acum cele doua corăbii care mai rămaseră, se separară. Căpitanul Coelho îşi urmă drumul ajungând la 10 iulie 1499 la Lisabona iar da Gama se îndreptă spre factoria de la Santiago din Insulele Capului Verde de unde nemaiputând continua drumul, pe corabia amiral, se urcă împreună cu fratele său muribund, căpitanul de corabie Paolo da Gama, pe o caravelă ce mergea spre Portugalia. Vasco da Gama a ajuns la Lisabona la 29 august 1499, unde a fost primit cu mari onoruri. ᘚ䙨餮䌀᱊伀J儀J洀ੈ猈ੈḈcâţi formau echipajele celor 4 corăbii la plecare, se mai întoarseră doar 50 de oameni. A doua călătorie a lui Vasco da Gama În 1502 o altă mare flotă era pregătită de drum, 20 de corăbii, dintre care cele mai multe nave de război. Comanda o avea “amiralul Indiilor”, Vasco da Gama. El era ajutat de doi căpitani încercaţi Estevao da Gama şi Vicente Sondre. Drumul a fost greu din cuza deselor furtuni. Pe coasta de răsărit a Africii, da Gama vizită pe sultanii cunoscuţi în a prima călătorie. Cu cei mai importanţi reînoi tratatele comerciale şi de alianţă. După ce trecu şi prin apropierea Melindei, al cărui sultan îi era bun prieten, Vasco da Gama porni spre est, ajungând la 3 octombie 1502 la Cananor. Aici cu omare cruzime ce era de altfel obişnuită în această epocă, Vasco da Gama atacă incendiind o mare corabie ce ducea pelerini de la Mecca. Din câteva sute de oameni doar 20 de tineri au fost salvaţi. Aceştia, devenind mai târziu creştini, în Portugalia, vor lupta, ca soldaţi, sub steagurile regelui. Rajahul din Cananor primi cu cinste pe amiralul portughez. El se oferi chiar să ridice, pentru europeni, în apropierea oraşului un fort. Apoi flota portuhgeză se îndreaptă spre Calicut. În timp ce rajahul încerca să se opună atacurilor crudului portughez, corăbiile de transport portugheze erau încărcate la Cananor şi la Cochin cu preţioase mirodenii şi când totul fu gata amiralul, lăsând în apele Indiei o mică flotă compusă din 7 corăbii, sub comanda căpitanului Sondre, porni spre Europa. La Lisabona ajunse în 11 octombrie 1502. Expediţia condusă de “amiralul Indiilor” aduse un mare câştig. Valoarea mărfurilor era de un milion şi jumătate de maravedis de aur, o sumă importantă pentru vremea aceea. Şi beneficiul coroanei fu mare, ţinându-se seama că regele îşi rezervase monopolul celor mai preţioase produse şi putea încasa până la 5/8 din valoarea celorlalte mărfuri. Vasco da Gama şi-a avut partea lui, iar regele îi mări şi pensia ce i-o acordase. 4. Primul înconjur al lumii – Magelan Primul ocol al Pământului a fost condus de navigatorul portughez Ferdinand Magellan. Magellan s-a născut la Oporto (conform altor date, la Sabrosa), Portugalia în 1480, într-o familie de nobili de condiţie modestă. A fost îndrumat de mic spre cariera armelor. Rămas orfan de la vârsta de 10 ani, a fost educat la curtea regală. A studiat navigaţia şi în 1505 s-a înrolat în marină, unde a slujit coroana portugheză participând la mai multe bătălii navale, între altele la cea de la Diu, din 1509, care i-a adus Portugaliei supremaţia în Oceanul Indian. Timp de câţiva ani, a făcut şi comerţ pe cont propriu, dar într-una din călătorii, pe când se întorcea în Portugalia, corabia lui a fost surprinsă de o furtună puternică lângă Capul Bunei Speranţe şi s-a scufundat cu toate bogăţiile de pe ea. Rămas teafăr, dar ruinat, Magellan a fost luat de o corabie în trecere şi dus în Indii, de unde a revenit în Portugalia doar peste câţiva ani, în 1513. Nu după mult timp, însă, a plecat să lupte în Maroc, cu care Portugalia era în război. La întoarcere, cade în dizgraţia regelui Manuel din cauza unui presupus scandal în care ar fi fost implicat în Maroc. Renunţă la cetăţenia portugheză şi pleacă în Spania, la Sevilla, unde îşi oferă serviciile regelui spaniol, Carol Quintul. Îi propune suveranului să-i finanţeze o expediţie spre insulele cu mirodenii, convingându-l că cel puţin o parte din aceste insule se află în zona de influenţă a Spaniei din partea încă nedescoperită a lumii. Regele acceptă şi, în septembrie 1519, 5 corăbii sub comanda lui Magellan - San Antonio, Santiago, Trinidad, Victoria, si Concepcion - având la bord aproape 300 de oameni, ridică pânzele şi pornesc spre vest. Un nobil italian luat în expediţie, Antonio Pigafetta, a păstrat un jurnal al acestei calatorii pline de pericole, răscoale şi privaţiuni. Fiind un străin printre ceilalţi căpitani spanioli, Magellan a avut de înfruntat numeroase probleme, deoarece aceştia unelteau împotriva lui. Ca şi Columb înaintea sa, Magellan credea că poate ajunge la insulele cu mirodenii din Orientul Îndepărtat navigând spre vest. Navele lui au trecut ecuatorul pe 20 noiembrie 1519 şi au văzut Brazilia pe 6 decembrie. Magellan s-a gândit că nu este înţelept să se apropie de teritoriile portugheze din moment ce naviga sub steag spaniol şi a ancorat lângă Rio de Janiero de astăzi pe 13 decembrie. Antonio Pigafetta scria în jurnalul său că acolo au fost salutaţi de un trib de indieni - Guarani - de două ori mai înalţi decât europenii şi care fugeau atât de repede, încât nici un alb nu i-ar fi putut ajunge. Aceştia credeau că oamenii albi sunt zei şi i-au acoperit de bunătăţi. După ce s-au încărcat cu de toate, corăbiile şi-au continuat drumul spre sud, atingând Patagonia (Argentina de astăzi) în martie 1520. Una dintre nave, Santiago, a fost trimisă în recunoaştere mai departe spre sud, dar s-a pierdut într-o furtună. În august, Magellan a decis că a venit timpul să coboare mai spre sud, în căutarea unei treceri spre partea cealaltă a continentului. În octombrie a văzut o strâmtoare. Era strâmtoarea care avea să-i poarte numele. În timpul trecerii, a izbucnit o rebeliune, iar căpitanul de pe San Antonio şi-a întors nava înapoi spre Spania, luând cu el cele mai multe din proviziile flotei. Cele trei corăbii rămase au ieşit din strâmtoare în ocean pe la sfârşitul lui noiembrie. Magellan credea că insulele cu mirodenii vor fi găsite după un voiaj scurt, dar au navigat 96 de zile fără a vedea pământul. Condiţiile la bordul navelor erau îngrozitoare. Echipajul supravieţuia cu rumeguş, bucăţi de piele şi şobolani. În cele din urmă, în ianuarie 1521, au zărit o insulă, unde s-au oprit pentru a sărbători. În martie, au atins Guamul. Au navigat spre Filipine, ajungând acolo la 28 martie. După ce a fost întâmpinat de regele insulei, Magellan s-a lăsat prosteşte atras într-un război tribal şi a fost ucis în bătălie pe 27 aprilie 1521. Sebastian del Cano a preluat comanda navelor şi a celor 115 supravieţuitori. Din cauză că nu aveau destui oameni pentru a conduce cele 3 corăbii, a dat foc lui Concepcion. Au navigat către Moluccas (Insula Mirodeniilor) în noiembrie, încărcând mirodenii valoroase. Pentru a fi sigur că cel puţin o navă va ajunge înapoi în Spania, del Cano a trimis nava Trinidad spre est, prin Pacific, în timp ce Victoria a continuat spre vest. Trinidad a fost interceptată de flota portugheză şi cei mai mulţi dintre membrii echipajului au fost ucişi. Victoria a reuşit să ocolească portughezii din Oceanul Indian si din jurul Capului Bunei Speranţe. Pe 6 septembrie 1522, la aproape trei ani după ce şi-a început călătoria sa istorică, Victoria şi 18 dintre membrii rămaşi ai echipajului (Pigafetta era printre ei) au ajuns in Spania. Ei au fost primii care au făcut înconjurul lumii. PAGE 쥁