Referat Revolutia Franceza2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Revolutia Franceza2 si de asemenea puteti face Download Referat Revolutia franceza2

Citeste fragmente din Referat Revolutia Franceza2

Revoluţia franceză Criza economică La sfârşitul anilor 1770, a început o criză economică ce a afectat întreaga economie, cu excepţia comerţului colonial. Preţul vinului a scăzut brusc din cauza supraproducţiei. Aceasta a constituit un dezastru pentru mulţi ţărani, pentru care vinul era un produs important vandabil. Recoltele slabe au fost mai frecvente între 1778 şi 1779 , 1781- 1782 şi 1785-1786. În 1788 recolta a fost deosebit de slabă, provocând un dezanstru de proporţii. O producţie proastă într-o societate preindustrială duce întotdeauna la şomaj masiv, întrucât creşterea preţului la alimente determină o scaădere a cererii de produse manufacturiere, într-un moment în care atât ţăranii, cât şi muncitorii urbani aveau nevoie de lucru mai mult ca oricând, pentru a face faţă preţurilor majoritare. Industria textilă, care acoperea jumătate din producţia industriala, a fost deosebit de greu lovită. În vremuri normale, un muncitor cheltuia până la 50% din venitul său pentru pâine. În august 1788, preţul pâinii a început sa crească la Paris şi, în februarie 1789, era mai mare cu peste 50% . În primavara lui 1789, un muncitor cheltuia pana la 88% din salariu pe pâine. La 29 aprilie, casa şi fabrica unui prosper manufacturier de tapet, Reveillon, au fost incendiate, pentru că se zvonise că vrea să reducă salariile. Dar această răzmeriţă a fost mai mult un protest violent împotriva lipsei de pâine şi a preţului ei. Cel puţin 50 de persoane au fost omorâte sau rănite. Situaţia era aşadar critică în momentul în care s-au întrunit Stările Generale. Problemele economice (preţul pâinii şi locurile de muncă) împingeau pentru prima dată Franţa către revoluţie şi creaseră o nemulţumire care putea fi folosită de grupările politice pentru a scoate mulţimea în stradă şi a salva Adunarea Naţională. Revolta din Paris La sfârşitul lui iunie, gazetarii şi adepţii ducelui d Orleans şi-au stabilit un cartier general permanent la Palais Royal. Aici se adunau în fiecare seară mii de oameni pentru a-i asculta pe oratorii revoluţionari. De la Palais Royal a fost dirijată mişcarea populară pariziană. mpotriva oicărui posibil atac al trupelor regale. Aceşti electori, împreună cu suporterii ducelui d Orleans au fost cei care au transformat ceea ce începuse ca o revoltă spontană într-o insurecţie generală. Căderea Bastiliei Având nevoie de arme, parizienii s-au îndreptat către Hotel des Invalides. Guvernul ar fi putut să-şi folosească trupele pentru a înăbuşi răscoala, dar acestea s-au dovedi nesigure. Disciplina s-a deteriorat rapid în unităţile de elită. Încă din 24 iunie, două companii refuzaseră să plece în misiune. Cinci din şase batalioane ale gărzii dezertaseră şi o parte se alăturaseră parizienilor care asediau Bastilia. Mai erau 5000 de soldaţi din alte trupe în apropiere, dar ofiţerii i-au spus comandantului că nu pot conta pe oamenii lor. Armata a fost retrasă de pe străzile Parisului catre Champ de Mars , în suburbii, şi nu a intervenit. Parizienii care asdiau Bastilia nu aveau intenţia să o ia cu asalt. De Launay, guvernatorul , forţat să se predea, a fost omorât şi decapitat. Evenimentele din 14 iulie au avut ample consecinţe. Regele pierduse controlul asupra Parisului, unde electorii au instituit o Comună, care să conducă oraşul şi l-au numit pe La Fayette comandantul Gărzii Naţionale. Adunarea (care la 7 iulie îşi luase denumirea de Adunare Naţională Constituantă) putea acum să elaboreze o constituţie fără a mai fi ameninţată cu dizolvarea de către rege. Căderea Bastiliei a avut un efect nemaipomenit în ţară. Au urmat imediat răscoale în Normandie şi Franche Comte. Demonstraţii şi răscoale împotriva impozitelor , dijmei şi obligaţiilor feudale s-au extins în întreaga ţară, încât părea că legea şi ordinea se prăbuşiseră pretutindeni. Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului (august 1789) Oamenii se nasc liberi şi egali în drepturi Scopul oricărei asocieri politice este apărarea drepturilor naturale fireşti şi inalienabile ale omului. Acestea sunt dreptul la libertate, siguranţă şi rezistenţă la opresiune Principiul întregii suveranităţi rezistă esenţialmente în naţiune Libertatea constă în a putea face tot ce nu dănează altuia Nici un om nu poate fi acuzat, arestat sau deţinut decât în cazuri determinate de lege Nimeni nu trebuie sancţionat pentru opiniile sale, nici pentru convingerile sale religioase, daca exprimarea lor nu tulbură ordinea publică în conformitate cu legea Libera exprimare a ideilor şi opiniilor este unul dintre cele mai preţioase drepturi ale omului, Conform acestuia, fiecare cetăţean poate să vorbească, să scrie şi să publice liber Impozitarea generală este indispensabilă pentru întreţinerea armatei şi pentru cheltuielile administrative ; trebuie suportată în mod egal de toţi cetăţenii , proporţional cu veniturile lor . . . dreptul la proprietate este inviolabil şi sacru 쥁@