Referat Revolutia Romana De La 1848 - 1849 In Muntenia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Revolutia Romana De La 1848 - 1849 In Muntenia si de asemenea puteti face Download Referat Revolutia Romana de la 1848 - 1849 in Muntenia

Citeste fragmente din Referat Revolutia Romana De La 1848 - 1849 In Muntenia

REVOLUTIA ROMANA DE LA 1848-1849 IN MUNTENIA Ideile de propaşire naţionala şi de reforma sociala, generate de întreaga evoluţie a societaţii romaneşti şi care se manifestasera pîna acum atît în revoluţia înabuşita, din 1821, în acţiunea din 1840, cît şi în scris, şi-au aflat aplicarea politica prin revoluţia din 1848. De sigur, aceasta revoluţie a cunoscut anume desfaşurari şi modalitaţi de manifestare fie în Moldova, fie in Muntenia sau în Transilvania (inclusiv Banatul), cu revendicari ce aparţin uneia sau alteia din ţarile romane. Dar mersul înainte al valului revoluţionar, cuprinzînd întregul teritoriu romanesc, ca şi formularea, la Iaşi, la Islaz, la Bucureşti, la Blaj, la Braşov sau la Cernauţi, a obiectivelor imediate sau de perspectiva, au facut ca, pîna la urma, sa se sintetizeze deziderate comune ca expresie a simţirii şi revendicarilor naţionale şi mai ales sociale. In problemele esenţiale, revendicarile revoluţionarilor din toate ţarile romane sînt asemanatoare sau identice: desfiinţarea iobagiei (serbiei), a dijmelor şi a altor obligaţii ale ţaranimii faţa de stapînii de pamînt, împroprietarirea ţaranilor, abolirea privilegiilor, a rangurilor nobiliare şi boiereşti, libertatea individuala, a cuvîntului şi a scrisului, atribuirea funcţiunilor dupa merit etc. Revendicarea libertaţii şi egalitaţii în drepturi a naţiunii romane din Transilvania, şi a unirii principatelor — înscrisa în programul din Moldova — înseamna definirea şi fixarea, de catre revoluţionarii romani din 1848, a primei etape majore catre statul naţional unitar înfaptuit în 1918. Determinata de necesitaţile imperioase ale dezvoltarii sociale şi naţionale, revoluţia romana din 1848—1849 este parte alcatuitoare a revoluţiilor care au zguduit societatea europeana, in aceşti ani. In dimineaţa zilei de 27 martie, are loc la Iaşi, într-un hotel, o întrunire a tinerilor însufleţiţi de idei naţionale şi reformatoare, la care iau parte însa şi alte persoane : boieri mari şi mici, negustori şi caţiva liberi profesionişti. Se redacteaza un memoriu în 35 de puncte, care începînd prin „sfînta pazire a Regulamentului (organic) in tot cuprinsul sau, fara nici o rastalmacire", cuprinde, între altele : „grabnica îmbunataţire a starii locuitorilor sateni", îmbunataţirea administraţiei (justiţie, armata, finanţe), reforma şcolara, ridicarea cenzurii, înfiinţarea unei garzi cetaţeneşti şi dizolvarea Obşteştii Adunari ca una ce fusese aleasa ilegal. O delegaţie se prezinta la Mihail Sturza, care, pentru moment, se preface a primi cele mai multe dintre cereri, dar, pe urma, avînd asigurat concursul garnizoanei din Iaşi, ordona arestarea capeteniilor mişcarii. O parte din acestea urmau sa fie surghiunite peste Dunare, in Turcia ; cumparînd însa, într-ascuns, echipajul barcazului care trebuia sa-i treaca la Macin, ei ajung la Braila, şi aici, cu ajutorul vice-consulului englez local, îşi redobîndesc libertatea, ajungînd apoi prin Transilvania, în Bucovina. In noul program secret de la Braşov (12/24 mai) se prevedea „unirea Moldovei şi a Valahiei într-un singur stat neatîrnat romanesc" şi „împroprietarirea lacuitorilor sateni" fara despagubire. In vara lui 1848 se aflau in Bucovina Al. Cuza, viitorul domn, C. Negri, D. Canta, V. Alecsandri, Al. Russo, Manolache Costache Epureanu. fraţii Rosetti. fraţii Sion. Sosi, de asemenea, şi Mihail Kogalniceanu, care nu fusese amestecat în declanşarea evenimentelor, dar care avusese un conflict cu fiul lui Mihail Sturza şi trebuise sa paraseasca ţara. Cu toţi fura prieteneşte primiţi de familia Hurmuzaki, în a carei casa, la Cernauţi, şi apoi la moşie, la Cernauca, aflara ospitalitatea cea mai aleasa. Aci, in urma consfatuirilor avute şi cu ajutorul gazdei scot refugiaţii Gazeta Bucovinei, iar Mihail Kogalniceanu publica în august 1848 Dorinţele partidei naţionale, noul program al tineretului moldovean revoluţionar. Acest program, în 36 de puncte, se deosebeşte mult de cererile revoluţionarilor din martie ; mai intai, el e împotriva Regulamentului Organic şi a protectoratului ţarist care „nu poate în nici un chip face fericirea ţarii" ; se cere apoi autonomia Moldovei, egalitatea civila şi politica a tuturor cetaţenilor, adunare alcatuita din reprezentanţii tuturor starilor sau categoriilor sociale, garantarea libertaţii şi a domiciliului, instrucţie gratuita, renunţarea, din partea boierilor, la privilegii, la scutirea de contribuţii şi la robii ţigani, desfiinţarea clacii şi — fapt foarte important — Unirea Moldovei cu Muntenia. In Muntenia, revoluţia s-a bucurat, de la început, de mai mult succes decît în Moldova ; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei parţi din administraţie şi armata. In timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politica secreta, intitulata Dreptate-Fraţie. Din ea faceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiasera în strainatate, mai ales la Paris. In capitala Franţei izbucnise revoluţia de la începutul anului 1848 ; conducatorii ei fagaduisera sprijin tinerilor munteni, în cazul in care se vor ridica împotriva asupritorilor. Poetul Lamartine, ministrul de externe al guvernului revoluţionar francez, era protectorul societaţii studenţilor romani la Paris ; Ledru-Rollin, ministrul de interne al aceluiaşi guvern şi remarcabil orator, era un adevarat „idol" al tineretului roman din capitala Franţei. O oarecare influenţa asupra acestui tineret a exercitat şi istoricul Louis Blanc, unul dintre teoreticienii socialismului, ministru şi el, pentru scurt timp, în guvernul revoluţionar francez. Un prieten devotat şi activ a fost Paul Bataillard. NICOLAE BALCESCU Pictură in ulei de Gh. Tattarescu Acţiunea propriu-zisa a început în ziua de 9 iunie, la Izlaz, în judeţul Romanaţi, ale carui autoritaţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor. Se citi proclamaţia în 22 de articole, alcatuita, în ce priveşte fondul, de Nicolae Balcescu, iar sub raportul formei, grandilocvente şi mistice, de Ion Heliade Radulescu, în care se prevedea, ca revendicari esenţiale : „Independenţa... administrativa şi legislativa pe temeiul tractatelor lui Mircea şi Vlad V. şi neamestec al nici unei puteri din afara in cele din întru ale sale", „egalitatea drepturilor politice", suprimarea rangurilor sociale, împroprietarirea ţaranilor, „emancipaţia manastirilor închinate" locurilor sfinte, desfiinţarea robiei. Nu se vorbea de Unirea Principatelor. In aceeaşi zi, la Bucureşti, trei tineri trag cu pistolul asupra lui Gheor-ghe Bibescu : acesta scapa însa numai cu spaima, epoletul oprind glonţul. Peste doua zile, la 11 iunie, mulţimea, la semnalul dat prin tragerea clopotului de la mitropolie, începe a se aduna ; apar steaguri, cocarde şi eşarfe tricolore ; palariile se împodobesc cu penaje tricolore ; în aclamaţii şi urale, toţi se îndreapta spre palat. Bibescu ştiind ca nu are sprijinul armatei — în cursul dimineţii, ofiţerii in corpore venisera la palat, aratînd ca vor apara ţara de duşmani, dar nu vor varsa sînge de roman — iscaleşte, seara, pe la orele 10, noua constituţie — de fapt proclamaţia — şi accepta formarea unui guvern provizoriu, a carui lista ii e prezentata de revoluţionari. Cum însa a doua zi, 12 iunie, consulul ţarist, Gh. de Kotzebue, paraseşte Bucureştii, protestînd formal împotriva noii orinduiri care desfiinţa de drept şi de fapt Regulamentul organic, domnul, cuprins de teama şi nevoind sa ia asupra-şi consecinţele mişcarii, abdica in dupa amiaza zilei de 13 iunie şi se retrage, prin Cîmpulung, în Transilvania. Anunţînd acest fapt în ziua urmatoare, guvernul provizoriu arata totodata ţarii şi noua sa formaţie, reconstituita, cuprinzînd şi pe cei de la Izlaz. In frunte e Guvernul vremelnicesc, organ suprem, prezidat de mitropolitul Neofit şi numarînd ca membri pe Heliade, Ştefan Golescu, Teii, Magheru şi, pentru cîteva zile numai, un mare negustor bucureştean Gh. Scurţi. Vin apoi, „secretarii guvernului vre-melnicesc" : C. A. Rosetti, N. Balcescu, A. G. Golescu şi I. C. Bratianu, adica elementele tinere, cele mai dinamice. In sfîrşit, e „Ministerul vremelnice " alcatuit din Nicolae Golescu, „ministru dinlauntru" sau de interne, Ion Cîmpineanu, „ministrul dreptaţii", Ioan Voinescu II, „ministrul trebilor din afara sau de externe", C. N. Filipescu, „ministrul finanţii", Gh. Niţescu, „obştescul controlor", colonelul I. Odobescu, „ministrul de razboi", Heliade, „ministrul instrucţiei publice", Scarlat Creţulescu, „comandantul gvardiei naţionale", Constantin Creţulescu, „presidentul sfatului oraşenesc" — apoi va fi Cezar Bolliac — şi Margarit Moşoiu, „şeful poliţiei". In aceeaşi zi, adica la 14/26 iunie, guvernul revoluţionar da şi primele sale decrete : cel dintîi privind înfiinţarea steagului naţional, în trei culori, albastru, galben, roşu şi cu deviza „dreptate, fraţie". Al doilea decret hotaraşte desfiinţarea rangurilor civile, adica a titlurilor de boierie, singura deosebire între romani de aci înainte fiind „aceea a virtuţilor şi a slujbelor catre patrie". Al treilea decret hotaraşte desfiinţarea cenzurii, orice roman avind „dreptul de a vorbi, a scrie şi a tipari slobod asupra tuturor lucrurilor" ; defaimarea vieţii private sau îndemnul la nesupunere faţa de legi şi guvern vor fi însa pedepsite „de tribunalele competente". Al patrulea decret priveşte înfiinţarea gvardiei naţionale „in toata ţeara". In sfîrşit, al cincilea decret prevede desfiinţarea pedepsei „degradatoare cu bataia" şi a pedepsei cu moartea, „care de atîţia ani nu s-a simţit nevoia de a se întrebuinţa în Ţara Romaneasca". La 16/28 iunie, se decreteaza eliberarea tuturor arestaţilor politici „din manastiri, temniţe şi ocne" ; iar ceva mai tîrziu (26/8 iulie) desfiinţarea robiei, ţiganii devenind astfel oameni liberi. Cercurile conservatoare şi reacţionare din ţara încearca sa se opuna acestor masuri. Prima tentativa se produce în ziua de 19 iunie/l iulie, cand complotiştii conduşi de coloneii I. Odobescu şi I. Solomon reuşesc sa aresteze pe Heliade, N. Golescu şi Christian Teii. Reacţia imediata a bucureştenilor — din rîndul carora cad opt morţi şi mai mulţi raniţi — da peste ca planurile contrarevoluţionarilor, reuşind sa elibereze pe membrii guvernului. In fruntea manifestanţilor s-au aflat Ana Ipatescu şi Toma Gheorghiu. A doua încercare s-a produs noua zile mai tîrziu cand aceleaşi cercuri conservatoare au raspîndit zvonul intrarii în ţara a trupelor ţariste, ceea ce a determinat retragerea guvernului spre Tîrgovişte (28/29 iunie stil vechi). " ò ô º ¼ 9 pe şefii revoluţiei în Capitală. In privinţa împroprietăririi ţăranilor, problemă capitală, nu se trece însă la fapte. Pe lîngă opoziţia boierilor proprietari, mai era, din păcate şi atitudinea rezervată a unei părţi din însăşi guvernul revoluţionar, şi anume a aceleia reprezentat prin Heliade şi Odobescu ; chiar şi restul guvernului nu era de acord asupra formulei, adică asupra cuantumului şi modalităţilor operaţiunii. In loc să se vină cu un decret, ca şi în problemele arătate mai sus, se numi o „Comisie a proprietăţii", din care făceau parte 17 delegaţi ai moşierilor şi 17 ţărani, cite unul de fiecare judeţ. Discuţiile în comisie fură aprinse, fiecare parte sus-ţinîndu-şi aprig punctul de vedere; ţăranii cereau ca locul să aibă 16 pogoane la baltă, 11 la şes, 11 la deal şi 8 la munte; moşierii nu admiteau. După nouă şedinţe şi tocmai cand, în sfirşit, se părea că se ajunge la un compromis, guvernul, prin Heliade, dizolvă comisia (19/31 august), anunţînd că problema va fi rezolvată de către viitoarea Adunare obştească. Aceasta va avea să decidă suprafeţele şi să găsească modalitatea despăgubirii moşierilor pentru pămîntul luat. Dar, evenimentele precipitîndu-sc, adunarea nu mai avu cand să ia fiinţă. Guvernul ţarului, care vedea că revoluţia e îndreptată şi împotriva protectoratului ţarist, intervine la Poartă spre a se restabili „ordinea" ; Poarta trimite pe Suleyman Paşa, cumnatul sultanului, ca să se informeze la faţa locului şi să ia măsurile necesare. Primit in chipul cel mai călduros de către guvern şi populaţie — aceasta din urmă demonstrînd astfel nu simpatia faţă de turci, ci ataşamentul faţă de revoluţie — Suleyman se mulţumi cu o schimbare care nu însemna o înăbuşire a revoluţiei, ci o atenuare a ei Recunoscu, în locul guvernului provizoriu, o „locotenentă domnească" alcătuită însă tot din persoane aparţinînd vechii formaţii, şi anume, din Heliade, Nicolae Golescu şi Christian Teii. Ceru de asemenea unele schimbări în textul constituţiei şi sfătui pe revoluţionari să trimită o delegaţie la Constantinopol, spre a obţine de la sultan recunoaşterea noului regim şi a constituţiei modificate. Delegaţia, din care făceau parte, între alţii, Nicolae Bălcescu, Dumitru Brătianu şi Ştefan Golescu, plecă într-adevăr la Istanbul ; aci însă găsi o altă atmosferă. Guvernul ţarist lucrase intens între timp ; nemulţumit de atitudinea lui Suleyman, stăruise, în chip ameninţător, să fie înlocuit printr-un trimis mai energic şi obţinuse numirea unui nou comisar, Fuad paşa, referent -dar al divanului imperial. Delegaţia munteană nu fu, bineînţeles, primită, şi după o lungă aşteptare zadarnică, trebui să se întoarcă în ţară. Determinantă pentru această schimbare de atitudine a Porţii fusese convingerea formată la Constantinopol că puterile apusene, Franţa şi Anglia, nu sînt dispuse să sprijine milităreşte, în acel moment. Turcia într-un eventual război cu Rusia. Faţă de amestecul puterilor străine în treburile interne ale ţărilor romane, George Bariţiu scria următoarele : „Rusiei ţariste, care vrea să ţină la pămînt orice încercare de reformă în Principatele danubiene, romanii trebuie să-i arate că, de fapt, ei simpatizează din tot sufletul şi din tot cugetul lor ideile adevăratei libertăţi... Romanii nu urăsc pe ruşi, nici pe turci, urăsc din fundul sufletului orice sistem absolutist. Romanii vor suveranitatea deplină, vor pacea cu toţi vecinii, vor libertate şi fraternitate înlăuntru şi în afară — şi ei nu se vor odihni pînă nu le vor cîştiga”. Amestecul ţarist provoacă atunci, la Bucureşti, un gest simbolic : masele revoluţionare ard, în dealul Mitropoliei, după ce-1 purtaseră cu alai şi cu bocete prin oraş, exemplarul oficial al Regulamentului organic, precum şi pe acela al Arhondologiei, cartea care cuprindea numele tuturor boierilor (6/18 septembrie 1848). Peste o săptămînă, la 13/25 septembrie, trupele turceşti, comandate de Fuad paşa, îşi făceau intrarea în Bucureşti. Bălcescu preconizase rezistenţa armată, la hotar, împotriva oricărei violări a teritoriului naţional ; părerea lui nu fusese însă urmată, şi corpul de cîteva mii de „volintiri" şi panduri, strîns lîngă Rîmnicu Vilcea şi comandat de Gh. Magheru, nu intră în acţiune. Totuşi, pătrunderea ostaşilor lui Fuad în capitala ţării nu se făcu fără vărsare de sînge. Atunci cînd regimentele turceşti ajunseră in dreptul cazarmei infanteriei, pe Dealul Spirii, se produse un incident cu detaşamentul de pompieri ce tocmai căuta să intre în zisa cazarmă, incident care imediat se transformă într-o ciocnire sîngeroasă, în cursul căreia căzură de glonţ, de o parte şi de alta, morţi şi răniţi. In curînd, însă lucrurile se lămuriră şi trupele turceşti îşi continuară înaintarea, ocupînd oraşul, nu fără a se deda la o serie de excese. In dimineaţa aceleiaşi zile, înainte de pătrunderea acestor trupe in capitală, Fuad paşa convocase la Cotroceni, în tabără, pe mitropolit şi notabilităţile, spre a le comunica hotărîrea înaltei Porţi. Răspunseră la apel o seamă dintre fruntaşii revoluţiei, apoi mulţi boieri reacţionari, bucuroşi de întorsătura pe care o luau lucrurile, în totul între trei şi patru sute de persoane. Fuad citi un firman al sultanului prin care locotenenta era dizolvată, in locul ei fiind numit un caimacam, „logofătul dreptăţii Constantin Cantacuzino", şi se reintroducea „ordinea legală", adică aceea a Regulamentului organic. Revoluţionarii prezenţi fură reţinuţi în tabără ; Heliade şi Christian Teii, care nu merseseră la Cotroceni, îşi găsiră provizoriu refugiu la consulatul englez. GHEORGHE MAGHERU organizatorul gărzilor naţionale Unul dintre cele dintîi acte ale noii stăpiniri fu întocmirea decretului prin care se trimiteau peste graniţă 22 de fruntaşi revoluţionari ; el fu urmat de un al doilea, cuprinzînd numele a încă 69 de persoane. Dintre exilaţi, unii, după ce au fost duşi în ghimii, adică într-un fel de şlepuri acoperite, cu punte, pe Dunăre, de la Giurgiu la Orşova, au plecat mai departe, spre Paris ; alţii s-au îndreptat spre Transilvania pe valea Prahovei. Cei mai numeroşi, după o zăbavă de cîteva luni pe malul drept al Dunării, au sosit, prin Rusciuk-Varna, în primăvara lui 1849, la Constantinopol, iar de aici au fost trimişi la Brussa, în Asia Mică, unde au rămas ca pensionari ai turcilor, care le dădeau cîte o mie de piaştri de om pe lună, pînă în 1856. Gheorghe Magheru, după dizolvarea corpului său de oaste de la Ramnicu Vilcea (28 septembrie /IO octombrie), trece, împreună cu cîţiva ofiţeri, •.nunţii la Sibiu. între timp, pătrunseseră şi trupele ţarului în Muntenia (15/27 septembrie), ocupînd partea de răsărit a ţării şi inaintînd pînă la Bucureşti, unde îşi făcură intrarea, în frunte cu generalul Liiders, la 2/14 octombrie 1848. Jumătate din oraş rămase în stăpînirea lor, în timp ce în cealaltă jumătate comandau turcii. Scurta perioadă de trei luni cît a durat revoluţia în Muntenia a avut totuşi urmări însemnate. Ea a produs o mişcare a maselor, o zguduire a societăţii, in special a clasei posedante, a facilitat pătrunderea ideilor de reformă socială, care-şi vor găsi mai tîrziu expresia în dispoziţiile din 1858 ale Convenţiei de la Paris (egalitatea tuturor în faţa legilor, suprimarea titlurilor nobiliare) şi în legile din 1863—1864 ale lui Cuza şi Kogălniceanu : secularizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor şi legea învăţămîntului. Pe de altă parte, prin influenţa exercitată, în mai mare măsură asupra revoluţionarilor din Moldova, care formulează, utilizînd proclamaţia în 22 de puncte, programul din august, şi în mai mică măsură asupra revoluţionarilor din Transilvania, ea contribuie la întărirea şi adîncirea ideii de unitate naţională. A doua zi după instalarea „guvernului vremelnicesc" ziarul Pruncul roman publică apelul „Către fraţii noştri din Moldova" : „Ceasul libertăţii a sunat pentru tot romanul... Uniţi-vă cu noi, fraţi de dincolo de Milcov, peste undele lui vă întindem braţele, dorind cu înfocare a vă da sărutarea frăţiei şi a libertăţii. Mimteanu şi moldoveanu sînt toţi romani, sînt fraţi, o singură naţie ; uniţi-vă cu noi, goniţi pe tiranul a cărui nume va rămîne o pată vecinică în istoria ţării, înălţaţi stindardul libertăţii şi dobindiţi-vă sfintele drepturi. Uniţi vom fi tari ; uniţi vom sta împotriva oricărui vrăjmaş al libertăţii noastre. Trăiască Libertatea ! Trăiască Romania !" In sfirşit, prin propaganda în Apus a fruntaşilor exilaţi, ea determină un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală in favoarea Principatelor, curent care-şi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858). Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia munteană de la 1848 stă la baza Romaniei moderne, că ea a influenţat puternic, principial şi politic, această dezvoltare, că „paşoptiştii" au binemeritat de la patrie. BIBLIOGRAFIE: 1. HYPERLINK "javascript:IndexLinkTo( " l "ALBINI #SEPTIMIU .277.122899 , Uindex03 , ALBINI;SEPTIMIU )" Albini, Septimiu - 1848 in Principatele Romane - Bucuresti : Editura Albatros, 1998 2. Bodea Cornelia – 1848 la romani - Bucuresti : Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982 3. HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( DOCUMENTE , Uindex11 )" Documente HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( PRIVIND , Uindex11 )" privind HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( REVOLUTIA , Uindex11 )" Revolutia de la HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( 1848 , Uindex11 )" 1848 în HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( TARILE , Uindex11 )" Tarile HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( ROMANE , Uindex11 )" Române - Bucuresti : Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1977 4. Georgescu – Buzau, Gheorghe Ion - HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( ASPECTUL , Uindex11 )" Aspectul HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( AGRAR , Uindex11 )" agrar al HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( REVOLUTIEI , Uindex11 )" revolutiei HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( DIN , Uindex11 )" din HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( 1848 , Uindex11 )" 1848 în HYPERLINK "JavaScript:LinkToWord( MUNTENIA , Uindex11 )" Muntenia – Bucuresti : Editura de Stat, 1948 5. Platon Gheorghe – Geneza revolutiei romane de la 1848 - Iasi : Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 1999 6. Stan Apostol – Revolutia de la 1848 in Tara Romaneasca - Bucuresti : Saeculum, 1998 쥁@