Referat Romania In Al Doilea Razboi Mondial2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Romania In Al Doilea Razboi Mondial2 si de asemenea puteti face Download Referat Romania in al doilea razboi mondial2

Citeste fragmente din Referat Romania In Al Doilea Razboi Mondial2

Romania in al Doilea Razboi Mondial Fara indoiala, Cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost cel mai mare razboi din istorie, la el luand parte in total 61 de tari, cu polulatia de 1.7 miliarde de locuitori reprezentand trei sferturi din populatia Terrei, dar si cel mai sangeros, fiind estimat un numar de 55 de milioane de victime dintre care 30 de milioane de civili, aici neincluzand milioanele de evrei ucisi in urma Holocaustului. Finantarea intregului razboi a atins suma de 1 trilion de dolari americani, dintre care numai Statele Unite cheltuind estimativ 341 miliarde. Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, la 11 noiembrie 1918, trei natiuni si-au manifestat nemultumira fata de urmarile conflagratiei:Germania, considerata raspunzatoare pentru intregul razboi in urma Tratatului de la Versailles, Italia si Japonia. Datorita parerii unanime a cetatenilor germani drept careia conditiile impuse Germaniei prin tratatul mai sus mentionat erau prea dure, dar si datorita problemelor economice cauzate de criza mondiala, in prim-planul scenei politice a aparut Adolf Hitler, conducatorul Partidului National-Socialist al Muncitorilor Germani, iar pe 30 ianuarie 1933 formeaza un guvern, Hitler fiind numit cancelar. Dupa un an, la 2 august 1934, el devine conducatorul statului(Fuhrer). In lucrarea „Mein Kampf”, dar si in numeroase discursuri, Hitler sustinea politica de „Lebensraum”(spatiu vital). Adept al teoriei Drang nach Osten (Extinderea spre Est) , era in special interesat de URSS ,cu precadere de Ucraina ,unde intentiona sa creeze coloni germane, avand ca exemplu de baza hegemonia Marii Britanii asupra Indiei. In acest timp, in Italia, incepand din 1922, Benito Mussolini instaurase un regim dictatorial ce avea la baza ideologia fascista. Japonia nu a adoptat fascismul , dar pozitia avantajoasa a fortelor armate din cadrul guvernului a facut posibila impunerea unui tip asemanator de totalitarism.Din punct de vedere militar japonezii erau cu mult in fata germanilor.Ei au folosit minora confruntare din 1931 cu trupele chineze langa Mukden ca un pretext pentru a cuceri toata Manciuria ,unde au proclamat statul Manciuko in 1932.Intre anii 1937-1938 japonezii au ocupat principalele porturi chinezesti. Tratatele dintre Germania , Italia si Japonia din perioada 1936-1937 au dus la crearea Axei Roma-Tokyo-Berlin .In septembrie 1940 se semna la Berlin Pactul Tripartit care reglementa "spatiul vital" al statelor semnatare : Germania, Italia, Japonia. Dupa Marea Unire de la 1 decembrie 1918, Romania a devenit una dintre marile tari ale Europei, avand o suprafata totala de 295.049 kmp, fiind a noua tara ca suprafata a continentului si avand aproximativ 18 milioane de locuitori. In perioada interbelica, Romania a fost o tara mediu dezvoltata, ramura de baza a economiei ramanand agricultura, insa industria era in ascensiune.Intre 1934-1938, dupa criza mondiala, economia tarii se afla intr-o ascensiune accelerata, datorata in special politicii protectioniste si a implicarii statului in economie. In plan politic, inca din 1918 s-a introdus votul universal pentru toti cetatenii de peste 21 de ani. Prin Constitutia din 1923, Romania devine o monarhie constitutionala, prerogativele regelui Ferdinand fiind diminuate. Monarhia romana trece insa printr-o criza in deceniul trei datorita renuntarii la tron a lui Carol al II-lea in anul 1925. Astfel, este desemnat succesor fiul sau Mihai care, minor fiind a necesitat constituirea unei regente care sa conduca pâna la majoratul sau. Regenta si-a intrat în atributiuni în anul 1927, când, regele Ferdinand moare. În 8 iunie 1930, principele Carol revine în tara si, cu acordul Guvernului devine rege al României. Carol al II-lea (1930-40) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim personal, de autoritate, toate actiunile, masurile sale din acesta perioada, în urma instaurarii dictaturii personale erau subordonate acestui scop. In perioada interbelica, sistemul pluripartidist din Romania a permis asscensiunea partidelor politice, cele mai importante fiind : Partidul National Liberal si Partidul National Taranist. Insa, s-au manifestat si partidele extremiste. Extrema stânga a fost reprezentata de PCR, constituit la 8 mai 1921 având ca ideologie marxismul. Datorita ideilor promovate, aceea a autodeterminarii nationale, în 1924 a fost scos în afara legii, urmând sa lucreze în ilegalitate pâna în 1944. Bazele extremei drepte în România au fost puse de Liga Apararii National Crestine, organizatie înfiintata în 1923 de profesorul A.C. Cuza. Aceasta organizatie era ani-democratica, anti-semita, promovând idei nationaliste. În 1927 din LANC s-a desprins o grupare condusa de Corneliu Zelea Codreanu intitulata Legiunea Arhanghelului Mihail. În 1930 LAM îsi ia numele de Garda de Fier si, datorita politicii, ideilor si mai ales a asasinarii în 1933 a prim-ministrului I.Gh. Duca Garda de Fier este declarata ilegala. În 1935 Garda de Fier se legitimeaza politic prin partidul " Totul pentru tara ". Odata cu anexarea Austriei (ANSCHLUSSUL) in martie 1938 Hitler a inceput punerea in aplicare a planului sau de expansiune. Mussolini il sprijinea iar englezii si francezii ,in urma reinarmarii Germaniei , au acceptat teza lui Hitler cum ca problema statutului Austriei era o problema interna a Germaniei. In septembrie 1938 Hitler a amenintat cu anexarea ,prin confruntari armate, granita de vest a Ceoslovaciei si a celor 3.5 milioane de oameni de etnie germana. Prim Ministrul Englez Neville Chamberlain a initiat tratative care au culminat la sfarsitul luni cu incheierea acordului de la Munchen, prin care cehii , la insistentele englezilor si francezilor , au cedat regiunea Sudeta in schimbul promisiuni lui Hitler de a nu mai ocupa si alte teritorii .In mai putin de sase luni,in Martie 1939,Hitler a ocupat si ce a mai ramas din Ceoslovacia . Alarmati de acest nou val de agresiuni si de amenintarile aduse Poloniei , englezii au depus juramant sa ajute tara in cazul in care Germania ii ameninta independenta. Franta avea deja un tratat de aparare mutuala contra adversarilor.Uniunea Sovietica a fost convocata in cadrul forumului Ligi Natiunilor. Iosif Visarionovici Stalin ,dictatorul sovietic, a oferit sprijin militar Ceoslovaciei in timpul crizei din 1938 , dar a fost ignorat de toti participanti de la Pactul de la Munchen.Acum cand razboiul risca sa ibuzneasca ,ambele parti au incercat sa-l atraga de partea lor ,dar Hitler i-a facut cea mai atractiva oferta. Daca aliata cu Franta si Anglia ,USSR ar fi fost nevoita sa lupte ,Germania ii cerea doar neutralitatea. Pe data de 23 august 1939 ,a fost semnat pactul de neagresiune sovieto-german cunoscut sub numele de Molotov-Ribentrop.In secret Hitler si Stalin au convenit ca sovietici sa anexeze Letonia,Lituania,Basarabia si o parte a Poloniei,nazisti urmand sa-si recapete teritoriul polonez pe care-l doreau.Acest accord a inlaturat si ultimul obstacol in calea atacarii Poloniei de Hitler. În faţa acestei situaţii, Consiliul de Coroană a decis, la 6 septembrie 1939, proclamarea neutralităţii României. În acelaşi timp, guvernul de la Bucureşti a încercat să securizeze frontierele şi să evite confruntarea militară prin activarea “Blocului Balcanic al Neutrilor”, a Acordului Balcanic din 1934 şi prin încercarea de a încheia, prin intermediul Turciei, un pact de neagresiune cu Sovietele. In orele diminetii din 1 septembrie, 1939, fortele armate germane invadau Polonia. Pretextul razboiului l-a constituit atacul executat de catre un grup de SS-isti si câtiva detinuti de drept comun îmbracati în haine militare (uniforme) poloneze, asupra postului de radio Gleiwitz – din apropierea frontierei polono-germane. Pe 3 septembrie Anglia si Franta îl surprind pe Hitler declarând razboi Germaniei, fara însa sa acorde ajutor efectiv Poloniei. Ofensiva a durat pana la 6 octombrie cand ultima rezistenta poloneza s-a predat la Kock. Înainte de 20 septembrie 1939 au apărut la Bucureşti primele automobile cu refugiaţi polonezi; o parte a acestor refugiaţi a fost găzduită în capitală; pentru ceilalţi, ca şi pentru ostaşii care scăpaseră de încercuire şi se retrăseseră pe teritoriul nostru, s-a amenajat un aşa-zis lagăr în Dobrogea.Autoritatile romane au gazduit in total 100.000 de refugiati polonezi. La 21 septembrie este asasinat presedintele Consiliului de Ministri Armand Calinescu de catre legionari condusi direct de Horia Sima, trimis special din Germania pentru aceasta actiune. Asupra lui Calinescu mai avusese loc un atentat in data de 13 februarie 1939, insa fara succes. Motivul dorintei legionarilor de a-l asasina pe Armand Calinescu era unul simplu: acesta din urma era autorul moral al mortii liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu. Se pare ca regele Carol al doilea isi daduse acordul tacit pentru impuscarea demnitarului. Dupa asasinat, legionarii au intrat in cladirea Radioului, au tras asupra portarului si a prezentatoarei si au intrat in direct, anuntand “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Politiei, fiind omorati a doua zi in locul asasinatului. După un mandat de câteva zile, al generalului Argeşanu, a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durată aproximativ două luni şi după aceea, guvernul Gh. Tătărăscu, acesta ţinând cu unele remanieri, până la 4 iulie 1940 şi continuând politica de alianţă cu Franţa şi Anglia. Dupa invazia Poloniei, Anglia si Franta au început sa se preocupe de tactici pentru a nu se repeta un razboi sângeros, cum a fost Primul Razboi Mondial. Hitler a fost constrâns sa încheie pace, dar în acelasi timp a ordonat generalilor sai sa se pregateasca de un atac asupra Tarilor de Jos si Frantei. În data de 30 novembrie Uniunea Sovietica a declarat razboi Finlandei. Finlandezii, sub conducerea lui Carl G. Mannerheim, erau experti în lupta pe conditii de iarna. Trupele sovietice, pe cealata parte, erau adesea prost-conduse. Depasiti numeric, finlandezii si-au mentinut pozitia, continuând sa lupte si în noul an. Războiul a durat până la 12 martie 1940, când s-a încheiat un tratat de pace între cele două ţări. La 9 aprilie Germania debarca in Norvegia chiar daca cu o zi inainte Aliatii minasera apele Norvegiei si tot in aceeasi zi da un ultimatum regelui Christian al-10-lea al Danemarcei .Consiliul de Ministri condus de Stauning accepta cererile germanilor si capituleaza.Dupa un bombardament aerian, Oslo este cucerit rapid iar a doua si a treia zi in porturile Stavanger , Kritiansand , Bergen si Trondheim debarca trupele germane formate din vanatori alpini de origine austriaca; In timpul unei mari batali navale distrugatoarele engleze au scufundat 7 torpilatoare germane in fiordurile orasului Narvik permitand trupelor conduse de generalul Mackesy si Bethouart sa recucereasca orasul si sa inainteze pana aproape de Trondheim; La 2 mai brigazile Aliate de la Trondheim bat in retragere si se imbarca la Andalsnes. Capitularea Norvegiei este semnata la 10 iunie la Trondheim de generalul Roscher-Nielson , in baza ordinului generalului Ruge , comandantul-sef. In mai 1940 Germania a dezlantuit ofensiva de-a lungul intregii frontiere cu Belgia , Olanda , Luxemburg si Franta. Insuficienta colaborare a acestor armate si a proastei echipari au dus la infrangerea lor. Franta, atacata si de Italia ,a capitulat la 22 iunie 1940, Germania anexeaza Alsacia si Lorena si instaureaza un regim de ocupatie militara inclusiv in Paris. Încheierea ostilităţilor sovieto-finlandeze în primăvara anului 1940 a asigurat Moscovei posibilitatea să-şi concentreze atenţia asupra României. La 29 martie 1940, V. M. Molotov a ridicat problema Basarabiei, subliniind că absenţa unui tratat de neagresiune între cele două ţări “se explică prin existenţa unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de Uniunea Sovietică, cu toate că aceasta n-a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară” . Când victoria germană pe frontul de vest a părut sigură, Stalin a decis ocuparea Statelor Baltice şi să adreseze României pretenţiile sale. Pregătirile sovietice de război au început rapid, la 9 iunie 1940, când forţe masive sovietice au fost dispuse pe frontierele de nord şi est ale României. În faţa victoriei germane, guvernul român a decis, la 28 mai 1940, intensificarea apropierii de Germania, considerată singura forţă capabilă să se opună Sovietelor . Această reorientare în politica externă a fost însoţită şi de o colaborare crescândă, a dictaturii regale cu Garda de Fier, sprijinită de Germania. La 23 iunie 1940, a doua zi după semnarea armistiţiului germano-francez, ministrul de Externe sovietic V.M. Molotov s-a întâlnit cu von Schulenburg, ambasadorul german la Moscova şi a propus discutarea situaţiei Basarabiei şi a Bucovinei. Menţionarea Bucovinei – fost teritoriu habsburgic, încorporat la România în 1918, care nu era parte a Înţelegerii Ribbentrop-Molotov din 1939 – i-a iritat pe germani, care s-au opus condiţiilor lui Molotov. Negocierile au fot reluate la 24-25 iunie, germanii acceptând pretenţiile sovietice asupra Basarabiei, dar menţinându-şi opoziţia faţă de cedarea Bucovinei. În faţa acestei opoziţii, sovieticii au făcut un compromis, cerând doar nordul Bucovinei.       Aceste negocieri au fracturat relaţiile germano-sovietice . Se poate spune că aceste tensiuni au fost la originea hotărârii secrete a Germaniei de a ataca Uniunea Sovietică. La 26-27 iunie 1940 Uniunea Sovietica adreseaza un ultimatum României. Când s-au întrunit cele două Consilii de Coroană, la 27 iunie, opţiunile valabile erau reduse: acceptarea cererilor sovietice (cedarea) sau rezistenţa armată. Sperând menţinerea restului teritoriului românesc, majoritatea membrilor consiliului au acceptat cedarea . Guvernul român a trimis răspunsul său oficial la Moscova la 28 iunie:             “Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic” . Anexarea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţei de către Uniunea Sovietică a avut însemnate consecinţe asupra situaţiei interne şi internaţionale a României. Pe plan extern, România a întârit relaţiile cu Germania nazistă. La 1 iulie 1940, guvernul român a renunţat la garanţiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939, iar a doua zi, Carol al II-lea a solicitat o misiune militară germană în România. Pe plan intern, la 4 iulie 1940, s-a format un nou guvern, condus de Ion Gigurtu, personalitate cu legături economice şi politice la Berlin. În noul guvern, Garda de Fier (Legiunea) era reprezentată de trei miniştri – Horia Sima, la Ministerul Cultelor şi Artelor (va demisiona la 8 iulie), Vasile Noveanu, la Ministerul Inventarului Avuţiei Publice, iar Augustin Bideanu, subsecretar de stat la Finanţe. Compoziţia noului guvern arăta că România se orienta către puterile Axei.       Scopul acestor schimbări nu era reînnodarea unei vechi tradiţii, aşa cum pretindea guvernul, ci o încercare disperată a regimului carlist de a evita noi dezmembrări teritoriale şi a se menţine la putere. La 30 august 1940 are loc Dictatul de la Viena, prin care Germania si Italia hotarasc sa atribuie Ungariei partea de nord-vest a Transilvaniei. Aceasta decizie a fost primita de catre opinia publica romaneasca cu tristete si indignare, avand loc nenumarate manifestari de protest. Autoritatile însa nu au aprobat oficial aceste manifestari. Mai mult, presa si radioul au primit dispozitii sa cenzureze informatiile, stirile referitoare la aceste exprimari ale sentimentelor colectivitatii. Dezmembrarea granitelor tarii a determinat o grava criza politica interna. Regimul de autoritate personala impus de regele Carol II s-a prabusit, iar monarhul, considerat direct raspunzator de amputarile teritoriale, a abdicat în favoarea fiului sau, Mihai I. Puterea în stat a fost preluata de generalul Ion Antonescu, învestit cu largi atributii de conducere si proclamat "Conducator al statului". Acesta si-a asociat la guvernare Garda de Fier, singura formatiune ce avea dreptul sa activeze legal, România fiind proclamata "stat national legionar, la 14 septembrie 1940. Antonescu i-a cerut lui Hitler sa trimita in Romania o misiune militara germana, reinnoind solicitarile mai vechi ale fostului rege Carol. Scopul acesteia era de a asigura securitatea zonei Vaii Prahovei, ale carei rezerve petroliere erau foarte importante pentru masina de razboi nazista si pentru pregatirea armatei romane in perspectiva razboiului cu Uniunea Sovietica. In realitate, era vorba de a mentine dominatia germana in Romania, si in Balcani, proces la care concura si Legatia Germaniei din Bucuresti, cu un personal tot mai numeros, si al carei titular a fost numit, din ianuarie 1941, baronul Manfred von Killinger. Inca din 10 octombrie 1940 se aflau in Romania peste 22000 militari hitleristi. Numarul lor a sporit pana in primavara lui 1941 la 500 000, dintre care 130 000 au trecut apoi Dunarea cu prilejul ofensivei trupelor naziste contra lugoslaviei si Greciei. In aceste conditii s-a ajuns la o deteriorare a relatiilor tarii noastre cu Marea Britanie, iar Statele Unite ale Americii au blocat fondurile romanesti in bancile americane, pe motiv ca Romania era "o tara ocupata". Intensificarea violentelor legionarilor si faptul ca acestia deveneau tot mai indezirabili in ochii opiniei publice l-au determinat pe Ion Antonescu, inca din decembrie 1940, sa ia primele masuri contra Garzii de Fier. Astfel, a ordonat desfiintarea politiei legionare si a instituit pedeapsa cu moartea pentru instigarea la rebeliune. Legionarii, profitand de complicitatea sefului politiei secrete germane, Heinrich Himmler, s-au inarmat, pregatindu-se pentru confruntarea decesiva. La 14 ianuarie 1941, Ion Antonescu a plecat la Berlin, unde i-a cerut lui Hitler sa-i dea mana libera pentru a restabili situatia. La doar doua zile, Nicolae Patrascu, secretarul general al miscarii legionare, a proclamat ruptura totala cu Antonescu, iar legionarii au trecut la organizarea de detasamente paramilitare si la baricadarea in sedii. Reintors din Germania, Ion Antonescu a decis desfiintarea comisiilor de romanizare, destituirea ministrului legionar de interne, generalul Constantin Petrovicescu, si a lui Alexandru Ghica, directorul general (legionar) al Politiei. Intre 21-23 ianuarie 1941, legionarii au organizat la Bucuresti si in tara o rebeliune, avand asentimentul tacit al Reichului. Au avut loc jafuri, crime, masacre. Au fost devastate 3 400 de imobile si de institutii. Oameni nevinovati, persoane civile, soldati si ofiteri - in total 1 000 persoane - au cazut sacrificiu fanatismului unor oameni insetati de putere. Au fost provocate, in intreaga tara, daune in valoare de 1 miliard de lei, ceea ce a nemultumit profund opinia publica din tara noastra. Explozia de ura a legionarilor i-a compromis insa in ochii Germaniei. Hitler pregatea razboiul in Rasarit si avea nevoie de liniste in Romania. De aceea el a fost de acord cu interventia armatei romane la ordinul lui Ion Antonescu, ceea ce a dus la infrangerea rebeliunii legionare. Aceasta nu a impiedicat insa pe hitleristi sa accepte plecarea, in Germania, a circa 700 de legionari in frunte cu Horia Sima. Ei vor fi mereu o moneda de santaj in raporturile cu Ion Antonescu. Circa 8 000 de legionari au fost prinsi, judecati si condamnati la diferite pedepse.     La finele lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu era singurul stapan al scenei politice romanesti. S-a format un guvern de tehnicieni si militari, care reprezenta o dictatura, pusa in serviciul razboiului si contra regimului bolsevic de la Rasarit. Declaraţia de război a Germaniei hitleriste împotriva Uniunii Sovietice a avut loc în ziua de 22 iunie 1941, dată la care începe o nouă fază în istoria celui de al II-lea Război Mondial. Operatiunea militara a puratat numele „Barbarosa”. Hitler angajeaza in lupta 153 de divizii formate din germani , 14 divizii finlandeze si 12 divizii romanesti adica 3.500.000 de oameni si 3700 de tancuri . Pe Frontul de Rasarit sunt trimise intariri de trupe finlandeze , romanesti , ungare , slovace , italinesti si o divizie de voluntari spanioli astfel incat efectivele se ridica la inceputul lunii august la 195 de divizii si la sfarsitul lunii la 201 de divizii din totalul de 329 de divizii detinut de puterile Axei. La 5 iulie 1941 a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie Chisinaul. Ofensiva la est si nord de Prut desfasurata in cooperare cu Armata 11 Germana, la flancurile careia au actionat diviziile si brigazile romane, a dus, incepand cu 7 iulie, la atingerea fontiereor de est interbelice ale Romaniei, armatele 18 si 9 sovietice fiind respinse dincolo de Nistru pana cel mai tarziu la 26 iulie 1941. Ion Antonescu, avansat la gradul de maresal pe data de 22 august 1941 a hotarat contiunarea participarii la operatiunile militare pe frontul de rasarit motivandu-si decizia de a crea conditiile in vederea eliberarii Transilvaniei. Intre 1 si 15 septembrie 1941 a avut loc batalia de pe Nipru dusa de Armata 3 Romana,condusa de generalul Petre Dumitrescu, si intre 15 septembrie si 11 octombrie 1941 batalia de la Marea Azov. Intre 8 august si 16 octombrie 1941 a avut loc Batalia de la Odessa dusa de Armata 4 Romana condusa de generalul Nicolae Ciuperca. Pe 16 octombrie 1941 trupele romane au patruns in Odessa, succesul fiind obtinut cu mari pierderi umane, circa 90000 de soldati si ofiteri morti. Intre 11 octombrie si 17 noiembrei 1941 s-a desfasurat Batalia pentru Crimeea. Aceasta era aparata de 2 armate sovietice, la acctiunile militare participand fortele armate comune germane si romane. Vanatorii de munte romani au purtat lupte grele impotriva partizanilor sovietici care controlau zona muntoasa Iaila. La 8 marite 1942 incepe ofensiva trupelor germane si romane incheiate cu succes impotriva fortelor sovietice din peninsula Kerci. Aceasta impreuna cu cele din peninsula Feodosia, au fost desfasurate de Inaltul Comandament Sovietic cu scopul de aparare a trupelor incercuite de la Sevastopolul. Intre 12 si 25 mai 1942 a avut loc Batalia de la sud de Harkov. La 4 iulie 1942, dupa 8 luni la care a rezistat la 3 asedii ale trupelor germano-romane, Sevastopolul, singurul bastion de aparare sovietic din peninsula Crimeea este ocupat. Mentinand Crimeea ocupata, Hitler anihila marile baze aerine sovietice din zona folosite, printre altele, la bombardarea campurilor petroliere din Prahova. La solicitarile si presiunle Germaniei a sporit numarul de unitati romanesti angajate pe front, astfel incat, in toamna anului 1942, amatele 3 si 4 actionau spre Stalingrad iar alte 5, apoi 7 divizii romane erau angajate in luptele din Caucaz. Incepand cu 29 august 1942 impreuna cu trupele blindate germane, Armatele 3 si 4 au atacat centura exterioara de aparare a Stalingradului. Batalia de la Cotul Donului. Armata 3 Romana a desfasurat intre 19 si 25 noiembrie 1942 o energetica operatie de operare importriva fortelor sovietice, insa trupele inamice au reusit sa strapunga fortul, provocand mari pierderi umane si materiale. In batalia din Stepa Kalmucka (la sud de Stalingrad) a actionat Armata 4 Romana pe un front de circa 250 km. Cand s-a declansat ofensiva sovietica, la 20 noiembrie 1942 trupele romane au fost obligate sa se retraga. Romanii au suferit pierderi foarte mari: 80% din efectivele angajate la lupta si 90% din totalul armamentului. Pierderile inregistrate la Cotul Donului si in Stepa Kalmuka au fost de circa 100.000 - 110.000 morti si disparuti. La sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943, in tara apar divergente din ce in ce mai pronuntate intre Regele Mihai si Ion Antonescu. Infrangerea de la Stalingrad, la sfarsitul anului 1942, zdruncinase alianta romano-germana, dar si pozitia regimului antonescian. Pe acest fond, Regele, sustinut de persoane din anturajul sau, s-a decis sa-si asume un rol mai activ in viata politica, acest fapt generand mari disensiuni cu maresalul Antonescu. Una dintre primele manifestari ale suveranului a fost mesajul sau de Anul Nou 1943. Acest lucru nu a ramas fara ecouri, Baronul Manfred von Killinger, trimisul german la Bucuresti, a protestat pe lânga maresalul Ion Antonescu, iar acesta a intervenit la rege, cerându-i sa se limiteze la rolul care îi fusese conferit si sa nu-si mai permita actiuni care sa dauneze relatiilor de alianta ale statului român. Disputa dintre cele doua personalitati a îngrijorat cercurile politice, mai ales ca Antonescu ar fi declarat regelui la un dejun ca era dispus sa renunte la conducerea statului, daca era cineva capabil sa-si asume aceasta responsabilitate. Conditiile pentru renuntare ar fi fost: nerevenirea lui Carol II, nerevenirea la sistemul de guvernare trecut, asigurarea armatei cu tot ce îi era necesar. Cum regele nu avea la îndemâna o solutie, iar situatia tarii nu justifica o schimbare, a fost nevoit sa respinga ideea avansata de Antonescu. Pentru maresal, dezamorsarea crizei se putea face prin înlocuirea lui Stârcea si numirea unui alt sef al Casei Militare,in persoana generalului Constantin Sanatescu,coleg de scoala si prieten din tinerete al maresalului, solutie acceptata si de rege. Prin aceasta numire, in mare masura criza a fost depasita, insa relatiile dintre cele doua personalitati nu au mai revenit niciodata la cote normale. Dupa infrangerea armatei germane la Stalingrad, incepe ofensiva sovieticilor. Intre 25 februarie si 9 octombrie 1943, trupele germane si romane au opus rezistenta atacurilor sovietice in Kuban, care constituiau un scut de aparare a Pensinsulei Crimeea. Intre octombrie 1943 – mai 1944 a avut loc apararea si ,in final, pierderea Crimeei. A actionat Armata 17 Germana in colaborare cu 17 divizii romanesti. Dupa lupte grele Adolf Hitler a hotarat evacuarea zonei. Din cei 60.000 romani angajati la inceputul orperatiunii militare au revenit in tara 42.250. Continuarea razboiului dincolo de Nistru a pus Romania in stare de razboi cu Anglia (decembrie 1941) si S.U.A. (iunie 1943). B r ~ º É ‰ ¨  hÃ- 3 La 1 februarie 1944,in urma ruperii fonrtului de catre trupele sovietice in nordul Transnistriei, se trece la evacuarea administratiei civile romanesti. In martie 1944, truple rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul lunii aprilie au patruns in nodul Moldovei. In acest timp, constientizand pericolul iminent, Romania intra in negocieri pentru o iesire favorabila din razboi.Astfel,la inceputul anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. Trimisul lui Ion Antonescu, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, purtase discutii directe cu sovieticii la Stockholm.La 17 martie 1944 au început, la Cairo, tratativele dintre Barbu Stirbei, reprezentantul opozitiei si Aliati, pentru încheierea unui armistitiu, în numele Opozitiei Unite si al lui Iuliu Maniu. Pentru a organiza “o lovitura de stat”, opozitia cerea sa se asigure: mentinerea independentei tarii, respectarea drepturilor ei teritoriale, primirea statutului de cobeligerant La 6 martie 1944 are loc debarcarea americanilor si a britanicilor in Normandia, operatiune cunoscuta sub numele “Overlord”. La 20 august, armata rosie a declansat ofensiva la vest de Prut, împotriva Armatei 4 române, si la sud de Tiraspol, la jonctiunea dintre Armata 6 germana si Armata 3 româna. In cursul a patru zile, armata rosie a ocupat Basarabia si Moldova, zdrobind Grupul de armate "Ucraina de Sud". Din acel moment, armata rosie avea deschis drumul care Muntenia si, înainte de toate, accesul catre câmpurile petrolifere de la Ploiesti. Dezastrul militar s-a datorat aprecierii prea optimiste - daca nu chiar eronate - facute de catre Grupul de armate "Ucraina de Sud", dar în special, de catre Inaltul Comandament al Trupelor de Uscat. Inca înainte de declansarea ofensivei sovietice devenise limpede ca nu existau suficiente forte si mijloace pentru a se rezista unui atac în forta al adversarului. Nu s-a prevazut nici faptul ca unitatile române, obosite de razboi, nu se vor opune cu toata dârzenia ofensivei sovietice. La 23 august 1944, a avut loc o intalnire intre Regele Mihai si Maresalul Antonescu, in care acesta din urma a propus încetarea luptelor, dar intentionând sa obtina acordul prealabil al lui Hitler. Regele a respins categoric aceasta solutie, deoarece era hotarât sa încheie urgent armistitiul cu Aliatii. Maresalul Ion Antonescu este demis si arestat, iar Romania,avand acum un guvern format din militari si tehnocrati condus de generalul Sanatescu ,intoarce armele impotriva Germaniei. In seara de 23 august, spre ora 23, noul sef al Marelui Stat Major, investit de rege cu comanda suprema a armatei, generalul Gheorghe Mihail, a ordonat trupelor române sa înceteze ostilitatile împotriva armatei rosii, retragând ostirea româna de sub comanda germana. In acelasi timp, regele a tinut un discurs radio-difuzat în care a anuntat destituirea lui Antonescu, încetarea luptei împotriva Natiunilor Unite si instalarea guvernului Sanatescu. Inca la începutul serii, monarhul a informat Legatia germana din Bucuresti despre schimbarile din conducerea politica a României, iesirea tarii sale din razboi, oferind trupelor germane posibilitatea de a parasi tara fara dificultati, cu conditia ca acestea sa nu menifeste sentimente ostile. La 23 august, Bucurestii au încetat relatiile diplomatice cu cel de-al III-lea Reich. cole, un protocol si sase anexe.Tratată ca o tară învinsă, inamică, trebuia să întretină armata sovietică de ocupatie ceea ce a însemnat un efort financiar de 2 miliarde de dolari S.U.A. Timp de 6 ani s-au plătit despăgubiri de război cifrate la 300 milioane de dolari în mărfuri-cereale, produse petroliere, masini, vase maritime si fluviale. S-a anulat Dictatul de la Viena, dar granita româno-sovietică a fost restabilită pe Prut. Exista parerea ca Ion Antonescu ar fi putut negocia conditii mai favorabile Romaniei. La 4 februarie 1945 se deschidea Conferinta de la Ialta. Pe durata a o saptamana, in statiunea de pe malul Marii Negre, Churchill, Stalin si Roosevelt s-au ocupat de soarta viitoare a Germaniei si Japoniei, a caror infrangere nu mai pute fi pusa la indoiala. Intrucat Japonia inca rezista asalturilor americane, Roosevelt a cerut conducatorului sovietic sa intre in razboi alaturi de el, garantandu-i o serie de teritorii din Extremul-Orient. Rand pe rand, tarile Axei capituleaza, la 8 mai 1945 Razboiul incheindu-se in Europa, prin caderea celui de Al Treilea Reich. La data de 15 august, dupa ce aviatia americana a lansat doua bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nakasaki, regele Hiroshito al Japoniei semneaza capitularea, punand astfel capat razboiului. 萎ﳳ萏ﳢ萑Ʋ葝ﳳ葞ﳢ葠Ʋ摧᰷ƒᤀpropiaţi colaboratori ai lor – au fost executaţi, iar alţii au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă sau la lungi perioade de detenţiune. La 6 martie 1945 Moscova impune cu forta un guvern comunist condus de Petru Groza care va trece la sovietizarea tãrii. Acest guvern a marcat instaurarea la putere a regimului comunist si lichidarea democratiei. Dupa 2 ani, la 10 februarie 1947 , se semneaza Tratatul de Pace de la Paris, insa Romaniei i se neaga statului de stat co-beligerant. Trupele sovietice urmau sã stationeze pe teritoriul româniei 90 de zile, dar în realitate au rãmas pânã în 1958. Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Hertei rãmâneau la U.R.S.S. Se anula Dictatul de la Viena si astfel partea de nord a Transilvaniei revenea României. Cel de-al Doilea Razboi Mondial a avut consecinte majore si asupra Romaniei. Astfel, Romania a ramas dupa incheierea conflagratiei in sfera de influenta a U.R.S.S., puterea fiind „confiscata” de Partidul Comunist. PAGE PAGE 9 쥁@