Referat Practicile Religioase Ale Incasilor

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Practicile Religioase Ale Incasilor si de asemenea puteti face Download Referat Practicile religioase ale incasilor

Citeste fragmente din Referat Practicile Religioase Ale Incasilor

Practicile religioase ale incaşilor Incaşii venerau morţii, stramoşii, eroii ce au creat cultura, regii pe care îi priveau ca pe divinităţi, natura şi anotimpurile sale. Venerarea naturii si a anotimpurilor sugerează că pentru ei timpul si spaţiul erau sacre, şi prin urmare calendarul era religios şi fiecare lună avea propriul festival. Cel mai important cult aparţinea lui Inti zeul soarelui care a creat pamantul şi omul cu razele sale. Cea mai importantă festivitate îi era dedicată lui Inti şi era numită Intip Raimi. Aceasta amplă ceremonie, cu costume spendide şi ofrande şi decoraţii din aur şi argint, era deschisă de impăratul incaş şi familia sa. După deschiderea festivităţii împăratul se închina soarelui şi bea “chicha”(o bautură halucinogenă) împreună cu familia sa, apoi conducea ceremonia, urmat de toată lumea în templul soarelui, unde familia imperială dadea ca ofrande zeului vase preţioase. După aceasta se recitau rugăciuni şi se sacrificau lame. Ceremonia se încheia cu un festin. Un alt cult important era cel inchinat lui Pachama care era considerată mama Pamântului. Wirachocha era un alt zeu important, şi deşi unii explică importanţa sa datorită influienţei creştine, alţii emfazează importanţa sa ca erou al culturii şi ca zeu creator spunând că numele său era „Con Ticci Wiracocha-pachaya” care înseamnă nasterea antică, Dumnezeul si Mentorul lumii. Incaşii credeau în noţiunea de polaritate care era exprimată prin cuvintele „hanan” şi „hurin”. „Hanan” se referea la înalţime, superioritate, partea drepta, masculinitate şi „hurin” exprima inferioritatea, terestrul, partea stangă, feminitatea. Această polaritate era evidenţiată în cultul Lunii („Quilla”), considerat ca fiind femeie, sora şi soţia soarelui care era entitatea masculină. Ei concepeau lumea ca fiind compusă din trei aspecte. În reprezentarea cosmosului, foloseau trei cuvinte: „Uku Pacha” (trecutul şi interiorul Pamântului), „Kay Pacha” (prezentul şi spaţiul terestru), „Hanan Pacha” (viitorul şi vazduhul). Aceste lumi sunt reprezentate ca cercuri cocentrice. Fiecare din aceste lumi sunt locuite de fiinţe spirituale. Deoarece trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt percepute ca o structură liniară, oamenii pot accesa cele trei dimensiuni. O altă parte a vieţii religioase a incaşilor era divinaţia. Totul, de la boali pană la investigarea crimelor sau definirea ritualurilor de sacrificare, se facea prin consultarea oracolelor, observând intr-o farfurie mişcarea unui păianjen, sau dispunerea frunzelor de coca, bând „ayahuasca”(o altă bautura halucinogenă), sau chiar examinând plămâmii lamelor sacrificate. z h încoronarea regelui incaş, cand 200 de copii erau ucişi, sau în timpuri de criză precum foamete sau epidemii. Astfel de situaţii critice erau considerate aprope tot timpul un rezultat al neascultării lui „Taboos” şi era necesară confesiunea păcatelor. Confesându-se preveneau sau amânau dezastrele publice şi personale. La început aceste confesiuni erau făcute publice, devenind secrete după ceva timp. Credeau ca după moarte cele două suflete care se aflau în fiecare persoană o luau pe căi diferite. Unul se va întoarce la locul de origine – care depinde de virtuţile celui mort, de felul în care a murit, precum şi de condiţiile sociale şi economice ale persoanei. Celălalt suflet rămânea în corpul mumificat şi pastrat intact. Este foarte probabil ca această credinţă să-i fi îndemnat pe incaşi să îngroape bunuri personale împreună cu morţii. Cei care respectau regulile: ama sua, ama llulla, ama chella(să nu furi, să nu minţi, să nu fii leneş), mergeau să traiască în regatul Soarelui; ceilalţi îşi petreceau zilele eterne în pamântul rece. Incaşii erau o societate foarte bine ierarhizată, şi deşi regele Inca era fiu al Soarelui, puterea sa religioasă era împărţită cu „Hullac umac”(preotul suprem, ales din viţă nobilă) caruia toţi preoţii altarelor îi erau supuşi. Preoţii făceau sacrificii, se rugau în numele tuturor credincioşilor, ascultau confesiunile oamenilor şi erau responsabili pentru divinizare. Traiau adesea în temple care gazduiau si preotese – femei alese care ramâneau caste numai dacă nu erau alese sa devină concubina sau soţia cuiva din familia imperială. Deasemeni erau responsabile cu pregătirea bauturii „chicha” şi a ţesăturii textile folosită în ceremonii. Temple cunoscute sunt Templul Soarelul din Cuzco, HYPERLINK "http://www.ezresult.com/needHelp.html" o "Vilcashuaman" Vilcashuaman care mai exista şi astăzi, lângă Peru pe varful Aconcagua era un altar de sacrificii. Când cucereau un teritoriu, incaşii construiau noi temple. Tempul din Cuzco a fost construit cu blocuri de piatră suprapuse. Avea o circumferinţă de peste 400 de metri. Înăuntrul templului era imaginea soarelui. Parţi din teritoriile incaşilor erau dedicate Soarelui şi administrate de preoţi. Locurile Sfinte se numeau “Huacas” şi erau de la temple şi munţi până la dealuri şi poduri.Un exemplu de pod Huaca este marele “Huacacha” peste râul Apurimac. Bibliografie: Religiile şi obiceiurile incaşilor de Bernabe Cobo Civilizaţiile Maya şi Inca de Gustave Le Bon 쥁@