Referat Machiavelli2
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Machiavelli2 si de asemenea puteti face
Download Referat Machiavelli2Citeste fragmente din Referat Machiavelli2
Niccolo Machiavelli
Nascut la 3 mai 1469, in Florenta, Niccolo era fiul lui
Bernardo Machiavelli si se tragea dintr-o familie toscana, de noblete
mai buna, oraseneasca. Dar dupa batalia de la Montaperti tot neamul lor
fusese izgonit din Florenta.
Niccolo Machiavelli este mentionat pentru prima data in analele
Florentei la 1498. Avea atunci 29 de ani impliniti, iar numele sau nu
apare sub vreo forma stralucita, ca sa retina pe veci amintirea
contemporanilor si urmasilor sai, in care toate sarcinile publice, pana
la cele mai de jos erau elective si, pentru cele mai importante, de
scurta durata. Niccolo Machiavelli este ales, in vara acelui an,
secretar al Senioriei de catre consiliul celor Optzeci respectiv Marele
Consiliu. Noul secretar avea sa conduca cea de-a doua cancelarie a
Senioriei. Peste o luna (12 iulie 1498) acelasi secretar este insarcinat
sa serveasca drept cancelar Consiliului celor Zece ( i Dieci della
liberta e della pace), care se ocupa, sub conducerea Magnificilor
Seniori (consiliul de ministri florentini) cu razboiul si afacerile
straine.
Cu toata vechimea si stralucirea neamului, nu era
om bogat: avea cu ce sa traiasca modest. El si cu sotia sa aveau 4
copii: Totto, Niccolo, Primerana si Ginevra. Cu slujba sa slab platita
si cu averea mediocra, ingreunat de sarcini, Niccolo avea sa cunoasca
stramtoarea toata viata.
Din copilaria si tineretea sa, pana la numirea ca
secretar al Senioriei, nu se stiu prea multe. Machiavelli n-a scris
nimic depre tineretea lui: autobiografiile nu erau inca la moda pe
vremea aceea. Rari sunt contemporanii care-l mentioneaza pe Niccolo iar
dupa moartea lui nimeni din cati l-au cunoscut nu s-au gandit sa-i scrie
viata.
Modest din fire, obisnuia sa spuna despre sine ca
nu cunoaste multa carte ceea ce se contrazice cu scrisoarea care i-o
trimite, spre sfarsitul vietii, fiului sau in care il indeamna sa invete
caci "numai stiinta ce am mi-a adus cinste". Niccolo nu ar fi fost ales
secretar la Seniorie daca nu ar fi avut cunostiintele necesare, caci
pentru acest post erau numiti numai oameni invatati, cu studii
multilaterale, patrunsi de cultura clasica, stiind sa scrie in limba
latina, sa compuna epistole abile si sa tina discursuri elocvente. Din
scrierile lui Machiavelli se vede ca el studiase si poseda temeinic
clasicii latini, dar si istoricii (Titus Livius si Tacit), pe ale caror
texte meditase o buna parte din filosofia sa politica. Apoi studiaza
oratorii si filozofii (Cicero, Seneca); comicii (Plaut, Terentiu).
Citise de asemenea si operele cunoscute ale luiAristotel, Isocrate,
Polibiu si Diogene Laertiu. Dar nu numai in carti s-a format spiritul
lui Machiavelli. Exemplul Romei l-a obsedat toata viata, in Roma
republicana fixandu-si patria lui spirituala. Pana la 29 de ani,
Machiavelli asistase la toate evenimentele petrecute in Florenta si in
toata Italia, rasturnari si asezaminte politice, revolutii si invazii
straine, intrigi si scandaluri si astfel adunase un vast material de
experienta iar mintea sa agera cauta sa introduca in toate acestea o
ordine si o explicatie.
Niccolo Machiavelli a fost si poet dar acest lucru
nu a fost un simplu capriciu, ci s-a datorat dorintei sale, s-a datorat
unui avant sincer, care aminteste de Dante Aligheri, de a ilustra si in
rime tema patriei. Fantezia este ceea ce lipseste versurilor lui
Machiavelli, dar profunzimea meditatiei si spontaneitatea sunt dintre
cele mai importante carecteristici ale sale. Versurile sale reprezinta
si prima sa opera beletristica "i Decennali" care s-a bucurat de o mare
circulatie in Florenta si Toscana. Prima compunere Decennale primo, este
o cronica rimata ce descrie evenimentele politice si sitorice cele mai
insemnate ale Italiei, respectiv Decennale Secundo care este
caracterizat de o rara sobrietate, lipsit de culori vii. A scris si un
poem in tertine, Asino d oro. A lucrat la el in perioada in care se afla
in exil politic la San Casciano. Dar dupa numai opt capitole, autorul
si-a abandonat lucrarea. Din operele sale mai optimiste amintim: sase
cantece de carnaval, scrise in maniera lui Lorenzo dei Medici, care fac
aluzie la evenimentele politice contemporane. In capitolul de Rime varie
al lui Niccolo Machiavelli poate sa fie amintita o serenada, un idilic
Capitolo pastorale, o Canzone, doi Srambotti populare, doua Stanze, doua
epigrame dedicate lui Pier Soderini.
Din proza: Il demonio chi prese moglie, mai cunoscut sub denumirea
protagonistului Belfagor, satira impotriva femeilor, in care diavolul
este inselat de taran.
Machiavelli a tradus din clasicii latini, din
Terentiu, comedia acestuia Andria, adica fata din Andros. Dar cea mai
cunoscuta dintre comediile sale ramane Mandragola (Matraguna).
Teatrul lui Machiavelli este un teatru uman,
personajele sale sunt creaturi ale existentei si nu fictiuni artistice.
Este un teatru al bucuriei vietii dar si al amaraciunii.
Dintre scrierile sale politice cea mai cunoscuta
este "Il principe" in care descrie un stat unitar. Acest tratat care
este in realitate o suma de reguli, de norme, de sfaturi, un fel de
memorial care poate fii considerat ca un adevarat program de
redesteptare nationala, ca un act de incredere in viitor. Idealul sau
principe reprezinta sinteza intregii sale practici politice, analiza
concretizata a observatiilor facute in calatoriile si misiunile sale.
Alte scrieri politice: Discorsi sopra la prima decada di Tito Livio si
Dell arte della guera. Scrieri istorice: Istorie fiorentine, Vita di
Castracani.
In ultimele momente ale vietii sale, bolnav fiind,
isi recapituleaza viata si toate mijloacele la care se gandise pentru a
intruchipa in mod vrednic fatadele puterii. Dar evenimentele i-au aratat
doar fata lor tragica, iar oamenii pe cea ridicola. Moare la 22 iunie
1527 si este inmormantat in ziua mortii.
El a exprimat cel mai bine principiile unei noi
umanitati, a unor oameni care vor sa determine o noua filozofie, o noua
arta, o noua politica. Pentru italieni Machiavelli a fost intotdeauna
acela care a mers spre profunzimea si adevarul realitatii si nu spre
iluzie. Iar marea figura a acelui care isi iubea patria mai mult decat
sufletul si care si-a trait viata cu intensitate dramatica se inscrie
printre fauritorii ideii de Italia, care trece ca un curent continuu de
la Dante Aligheri la Risorgimento. De aceea este "ca nimeni altul demn"
sa se odihneasca in Panteonul Italiei, Biserica Santa Croce din
Florenta, si sa primeasca omagiul tuturor celor indragostiti de patrie
si de adevar.
Bibliografie: C. Antoniade- Machiavelli, Ed
Helicon, Timisoara, 1993
V. Marcu- Machiavelli, Ed
Eminescu, 1992, Bucuresti
Al. Balaci- Niccolo
Machiavelli, Ed Tineretului, Bucuresti,
1969
ì¥Â@