Referat Intemeierea Imperiului Roman

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Intemeierea Imperiului Roman si de asemenea puteti face Download Referat Intemeierea imperiului Roman

Citeste fragmente din Referat Intemeierea Imperiului Roman

Intemeierea Impeiului Roman Cei care au infaptuit, in istorie,imensul Imperiu Roman din zona mediteraneana credeau ca sunt urmasii lui Enea,un celebru troian care reusise sa scape cu viata si sa plece,in peripetii nemaipomenite,dupa distrugerea orasului sau natal de catre greci.Alte legende despre intemeierea Romei il arata pe Enea ca principe dardan fugit din Troia in Italia,dupa o calatorie fantastica,in corabii,descrisa stralucind de poetul roman Vergiliu in epopeea faimoasa Eneida(povestea o vom istorisi mai departe).Cu alte cuvinte Enea ar fi…stramosul romanilor.Cand a ajuns in Latium,spune legenda,Enea a luat-o in casatorie pe Lavinia,fiica regelui Latinus.In onoarea ei a construit orasul Lavinium.Fiul lui Enea,Ascaniu,ar fi intemeiat orasul Ars Longa.Aicic s-au nascut gemenii Romulus si Remus.Tot romanii considerau ca Roma a fost fondata de Romulus,unul dintre gemenii zeului razboiului,Marte. Privind celebra lupoaica alaptandu-i pe cei doi gemeni(devenind apoi simbol al latinitatii,si pentru noi romanii,urmasii romanilor),nu putem sa uitam legenda minunata a lui Romulus si Remus,cei doi fii gemeni ai lui Marte crescuti de lupoaica.Se credea ca Romulus,cel care a intemeiat si a dat numele Romei,a fondat orasul de pe sapte coline(Cetatea Eterna)in scopul indeplinirii unei misiuni istorice atribuite stramosului sau Enea,viteazul roman intalnit si in Iliada. Captivanta epopee Eneida de Vergiliu: Grecii se mandresc cu epopeile Iliada si Odisea de Homer,iar romanii si urmasii lor venereaza Eneida lui Vergiliu,epopea poporului roman,care rememoreaza maiestrit momentul istoric al formarii poporului din Peninsula Italica. Vergiliu (Publius Vergilius Maro),poetul clasic al literaturii eline si universale,a trait intre 70 si 19 i.H.A studiat la Cremona,Milan si Roma,scriind ciclul de poezii Bucolice,apoi Georgicele.Dar „Bardul cel mai insemnat al romanilor” s-a acoperit de laurii gloriei eterne datorita capodoperei antichitatii latine Eneida,in care este urmarit destinul lui Enea de la plecarea din Troia(Ilion),pana la stabilirea lui pe pamantul Latiumului.Epopea fiind lunga,in versuri ,ii povestim pe scurt actiunea pentru tinerii cititori. …Vitezul si inteleptul Enea este inzestrat cu mari calitati umane(rabdare,putere de a depasi momentele cumplite prin care trece)pentru a-si implini misiunea,idealul sau si al comunitatii prietenilor lui:de a-si gasi o patrie noua si a forma un nou popor. Insotit de tovarasii cu care a luptat la Troia,Enea trece prin intamplari si aventuri spectaculoase,la sfarsitul carora va pune piatra de temelie a viitorului Imperiu Roman.Epopeea are doua parti. In prima parte,e descrisa calatoria sa pana la Latium,iar in partea a doua-dintre troieni si populatiile conduse de Turnus,regele rutulilor. Actiune propriu-zisa incepe in al saptelea an de ratacire,cand corabia a naufragiat la Cartagina,in Africa,marinarii ajungand la palatul reginei Dido,care ii intampina pe eroi cu onoruri si gazduire aleasa.Aici,Enea,inzestrat cu harul povestirii,ii istoriseste reginei evenimentele din razboiul troian,ratacirea pe mare pana in Tracia,apoi pe insula Delos,in insulele Strofade,in Epir,in Sicilia.Se infiripa o idila intre Enea si regina Dido,careia ii murise sotul.Regina incearca sa-l retina la Cartagina,insa Enea este chemat de menirea pentru care a fost predestinat,plecand in Sicilia.Cu inima franta,Dido se sinucide.Femeile incendiaza corabiile,deoarce nu mai suporta calatoria barbatilor lor pe mare.Enea nu se lasa insa invins si pleaca in Italia.Intre timp,coboara in Infern,unde sta de vorba cu tatal sau.Reintors,urca pe o corabie si,in final,ajunge in Latium.In partea a doua,avem cronica razboaielor purtate de troieni cu localnicii rutuli si victoria definitiva a lui Enea,care-si incheie astfel misiunea sa istorica. Legenda intemeierii Romei dupa Titus Livius: Dupa ce orasul Lavinium a devenit bogat si infloritor,As- Canius a hotarat sa intemeieze la poalele muntilor Albani cetatea Alba Longa,lasand carmuirea Laviniumului in grija mamei sale.Nici un vecin nu a mai cutezat sa atace asezarile latinilor,nici dupa moareta lui Enea,nici mai tarziu. Proca a ajuns la tron dupa multi ani.El avea doi fii:Numitor si Amulius.Stavechiul sceptru regesc al gintei Silvia trebuia sa fie luat de catre Numitor,intaiul nascut,dar Amulius si-a alungat fratele de la domnie si i-a luat locul.Nelegiuirile sale nu s-au oprit aici ,deoarece a cautat sa-i stapaneasca pe toti urmasii de neam barbatesc ai lui Numitor.Pe Rhea Silvia ,fiica fratelui sau,a facut-o vestala,ca sa nu mai poata avea urmasi.Aceasta a nascut insa doi gemeni,pe care i-a numit drept fii ai zeului Marte.Infuriat,Amulius a poruncit ca tanara sa fie pusa in lanturi si aruncata in temnita,iar bebelusii sa fie azvarliti in apa Tibrului.Slujitorii care indeplineau porunca regelui i-au lasat pe copii la marginea unei balti,formata de revarsarea Tibrului,nedajduind ca acestia se vor ineca chiar si intr-o apa statatoare.Calauzita de tipetele copiilor infometai,o lupoaica a gasit micutii si i-a alaptat cu dragoste.Un cioban al turmei regale,Faustulus,a surprins uimit scena in care animalul milos ii lingea.A luat copiii si i-a dus sotiei sale,Laurentia. Aici au crescut cei doi baieti devenind frumosi si puternici.Nu leneveau la stana,ci colindau padurile vecine dupa vant,atacand si talharii incarcati de prazi,care ii jefuiau pe pastori.Se spune ca de pe atunci au inceput sa se sarbatoreasca Lupercaliile,pe muntele Palatin(care si-a luat numele de la cetatea arcadiana Pallantium). Talharii care avusesera de-a face cu cei doi frati,Romulus si Remus,si care aveau ciuda pe ei au aflat data la care se sarbatoreau Lupercaliile si l-au prins pe Remus,ducandu-l la Amulius sub acuzarea ca a pradat ogoarele lui Numitor si s-a dedat l-a jafuri impreuna cu o ceata de tineri fara capatai.Remus a fost predat lui Numitor,spre a fi pedepsit.Faustulus,care banuise dintotdeauna ca cei doi sunt de vita regeasca,a hotarat ca este momentul sa-i dezvaluie taina originii fratilor gemeni lui Romulus. In acelasi timp,Numitor,care aflase ca prizonierul sau are un frate geaman, a banuit ca acestia sunt nepotii sai,fiind cat pe ce sa dezvaluie originea lor.Remus,aflat in cetatea lui Numitor,nu a stat cu mainile in san,ci a strans o ceata,ca sa-l ajute pe fratele sau care ridicase l-a lupta pastorii impotriva lui Amulius.Pastorii au venit pe drumuri laturalnice,ca sa-i ia prin surprindere pe soldatii lui Amulius,si,impreuna cu ceata stransa de Remus,au invins oamenii lui Amulius si l-au omorat pe regele tradator. Dupa lupta,Numitor a dezvaluit adunarii orasului originea lui Romulus si a lui Remus;si toti l-au aclamat drept rege al Albei Longa.Fratii au hotarat sa intemeieze un nou oras pe locurile unde crescusera.Legenda spune ca Remus ar fi sarit peste noile ziduri ridicate de Romulus,cu gandul de rade de fratele sau.Romulus s-a maniat si l-a ucis,spunand ca in acest fel va pieri oricine va sari zidurile ridicate de el.Cetatea con- sruita a luat numele de Roma de la intemeietorul ei,iar Ro- mulus a ramas singur la putere.Peste ani,Roma va deveni un oras puternic,stapana lumii,cu oameni razboinici. Scoala romana: Bogati sau saraci,fete sau baieti,romanii mergeau la scoala.Unii dintre painti preferau sa nu-si trimita copiii la scoala publica,ci angajau un profesor acasa.Ceilalti insa,dis-de-dimineata se indreptau spre scoala,care era de fapt o cladire mica(la inceput lectiile se tineau chiar si sub cerul liber).Elevii stateau pe scaunele,iar profesor pe un scaun cu spatar,cathedra.Elevii se intorceau acasa la pranz apoi mergeau din nou la scoala. Copiii invatau sa scrie si sa citeasca.Ei invatau si sa socoteasca pe muzica. Dupa ce desprindeau lucrurile simple,dela 12-17 ani elevii treeau la invatamantul mediu,unde invatau literatura,istorie,geografie,fizica,astronomie,toate acestea fiind puse in legatura cu textele literare,nu ca obiectele de sine statatoare.Lectiile se faceau cu glas tare,copiii recitau si invatau sa pronunte cuvintele corect(dictie).Copiii retineau multe lucreuri pe de rost.Stateau toata ziua la scoala,dar aveau si multe zile libere,in care se intorceau la minge,nuci sau catei... Religia: Ca şi alte popoare antice , grecii şi romanii celebrau numeroase divinităţi : ei erau politeişti la început . Romanii obişnuiau să adopte zeităţile altor popoare , dar nu păstrau decât unele trăsături din caracterul şi istoria lor . La fel au făcut cu zei şi zeiţele greceşti . zeu grec / zeu roman Apollo/Apollo Medicină , arte Afrodita/Venus Dragoste şi Frumuseţe Artemis/Diana patroana Vânătorii Atena/Minerva Război şi Inteligenţă Demetra/Ceres Pământul fecund Hera/Iunona soţia lui Zeus/Jupiter Maternitate Hestia/Vesta Căminul Hermes/Mercur Comerţ Poseidon/Neptun Marea Zeus/Jupiter stăpân al Cerului şi al Universului Justitia in Imperiul Roman Utili din punct de vedere social erau avocatii, avocatura fiind la mare cinste la Roma si in imperiu. Un advocatus aparea in ziua procesului la dez-bateri si acorda sprijin impricinatului, fie ca iuris consultus (jurisconsult), fie ca orator. De obicei, un avocat nu cerea onorariu si nu urmarea obtinerea unor benaficii. Totusi, un bun avocat, care avea o inraurire pozitiva in viata sociala, era rasplatit in diferite chipuri, dar mai ales se facea remarcat in viata publica si isi deschidea astfel calea spre demnitati. Reputatia unui avo-cat se stabilea in functie de procesele castigate, datorita talentului sau orato-ric, si de marimea clientelei. El putea sa fie un sfetnic negutatorilor, zarafi-lor, proprietarilor de pamant, oamenilor politici. De multe ori trebuiau sa strabata drumurile imperiului, pentru a participa la unele procese, unde erau solicitati datorita faimei lor. Avoctii se straduiau sa impresioneze cat mai mult clientela, si este cu-noscut cazul unuia care, pentru a impresiona solicitantii, a comandat unui sculptor o statuie ecvestra pe care a asezat-o in sala de primire. Faima era un lucru important, caci nu odata procesele erau castigate inainte de pledoarie, prin intimidarea adversarului. Talentul oratoric, cunoasterea legislatiei si, mai ales, cunoasterea procedurii erau factori decisivi in castigarea unui pro-ces. La inceputul epocii imperiale avocatura devine o profesiune rentabila, deoarece, alaturi de avocatii nobilimii, au aparut avocatii care se ocupau de procesele plebei. Ei se numeau causidici si despre ei Quintilian scrie ca erau: “oameni carora forul le da de lucru si sunt platiti pentru glasul lor si despre care, cu oarecare binevointa, putem spune ca nu sunt nefolositori in pricinile private”. Tot Quintilian defineste profilul unui avocat care se ocupa de cauze marunte, ridiculizand pledoaria grandilocventa a acestuia, menita sa puna in evidenta cultura si priceperea pledantului si mai putin lamurirea cazului in dezbatere. << Nu este vorba nici de omucidere - scrie Quintilian -, nici de otravire, ci de un client caruia i s-au furat trei capre. “Obiectul plangerii me-le sunt doar trei caprite. Eu sustin ca mi le-a furat vecinul, iar judecatorul imi cere sa o dovedesc. Tu vorbesti despre Cannae, despre razboiul cu Mitridate, despre razboiul cumplit impotriva cartaginezilor si ridici glasul insotindu-l de gesturi largi… Dar, Postume, vorbeste odata despre cele trei caprite ale mele”. >> ˜ ™ u } € ¦ ˜ ž Ÿ   ¡ ¢ } ¦ sculta toate punctele de vedere, examina temeiurile juridice, mai ales cand acestea fusesera lamu-rite de impricinati, cu sprijinul unui jurisconsult. Temeiurile juridice se sta-bileau in prima faza a procesului, urmand ca judecatorul sa asculte pledoaria oratorului, care avea nvoie nu numai de posibilitatea de a expune cat si de prezenta de spirit, spre a raspunde spontan si a dirija atentia catre aspectele esentiale ale procesului. Avocatul asista, intervenea in cursul dezbaterilor, dadea sugestii clientului, ceea ce presupunea studierea cauzei inainte de apa-ritia in instanta. Uneori, el scria textul pledoariei sau o dicta scribului, desi-gur nu integral, ci numai in partile principale. Alteori procesul se putea intoarce impotriva avocatului imprudent sau nepregatit, care putea sa fie coplesit de invinuiri si sa se aleaga cu o condamnare, alaturi de impricinati. 쥁@