Referat Roma2

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Roma2 si de asemenea puteti face Download Referat Roma2

Citeste fragmente din Referat Roma2

In aceeasi perioada in care, in Grecia, mesenienii isi aparau tara amenintata de dorienii din Laconia(Sparta) si din haosul creat de migratia popoarelor si de razboaie, a fost, infiintata, in Italia de mijloc, o cetate careia providenta ii destinase un mare viitor si un rol insemnat in istoria popoarelor. Despre originea acestei cetati ne-au ramas diferite legende care infrumuseteaza istoria acelor timpuri stravechi. Ele vorbesc despre un om nobil, Enea, scapat cu viata, impreuna cu familia sa si cu un mic numar de troieni, din prapadul abatut asupra cetatii Troia, din Asia Mica, in urma razboiului cu grecii. Enea, insotit de troieni, a ajuns, dupa multe peripetii pe apa si pe uscat, in "campia intinsa" numita Latium, aflata la miazazi de raul Tibru, intre mare si Muntii Apenini. Dupa nenumarate lupte, Enea a intemeiat aici cetatea Lavinium, iar fiul sau, Iulius, o a doua cetate, Alba-Longa, la poalele Muntilor Albani, in care a domnit. Dupa moartea lui Iulius in luptele duse de popoarele bastinase, a urmat un sir intreg de regi care au domnit in cetatea cladita de el. Dupa moartea unuia din acesti regi, fiul sau cel mai mic, Amulius l-a alungta de pe tron pe fratele sau mai mare, Numitor, iar pe fiica acestuia, Rhea-Silvia, a facut-o preoteasa a zeitei Vesta, obligand-o, astfel, sa nu se mai casatoreasca. Prin aceasta, nici un urmas al regelui alungat nu se mai putea naste pentru a razbuna nelegiuirea. Dar preoteasa Rhea-Silvia a fost siluita de zeul Marte si a nascut doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Afland vestea, Amulius a poruncit ca cei doi copii sa fie aruncati in raul Tibru. Cosul in care se gaseau cei doi copii a fost scos la mal de valuri si adapostit sub un smochin care a ramas acolo multa vreme ca marturie a minunii intamplate. Aici a aparut lupoaica, care i-a alaptat pe copii in pestera Lupecal. Un pastor al regelui, Faustulus, i-a descoperit si i-a adus sotiei sale Acca Laurentia, care le-a devenit doica si i-a crescut. Cand baietii s-au facut mari,au devenit conducatori ai pastorilor care atacau si pradau prin imprejurimi. Remus a fost prins pe cand prada turmele regelui Amulius si a fost dus la palat. Faustulus l-a trimis pe Romulus in ajutorul fratelui sau, dezvaluindu-i si secretul copilariei sale. Romulus a atacat cetatea si l-a eliberat pe Remus, dupa care l-a ucis pe Amulius si l-a pus din nou pe tron pe Numitor, bunicul sau. Cei doi frati au hotarat sa intemeieze o noua cetate in tinutul in care crescusera, acolo unde Tibrul, iesit din munti, se indrepta spre mare. Cei doi frati s-au certat, insa, fiecare dorind ca numele lui sa fie dat cetatii. Nu s-au inteles nici asupra locului pe cate trebuia cladita cetatea: pe dealul Palatin sau pe cel Aventin. Au fost intrebati zeii care le-au raspuns prin zborul unor vulturi: doisprezece vulturi au zburat in zorii zilei urmatoare deasupra capului lui Romulus si numai sase peste capul lui Remus; iar cetatea a fost numita Roma si cea dintai coliba acoperita cu paie s-a ridicat pe dealul Palatin. Romulus a facut prima brazda in jurul dealului marcand linia zidurilor cetatii. Remus, suparat pe hotararea zeilor, a sarit peste braza trasa. Romulus l-a injunghiat, spunand: "Asa sa moara toti cei care, ca si tine, vor sari peste zidurile mele." Aniversarea intemeierii Romei a fost sarbatorita, mai tarziu, in ziua zeitei Pales, ocrotitoarea turmelor si a pastorilor, in 21 aprilie(753 i.Hr). Romulus, ramas singurul stapan al cetatii, ca s-o populezea lasa sa intre in ea tot felul de oameni din vecinatate. Dar lipseau femeile. In zadar a cerut Romulus cetatilor vecine ca fetele lor sa se marite cu noii locuitori ai cetatii: nimeni nu a vrut sa intre in legaturi de familiecu cetatenii din Roma. Atunci Romulus, a recurs al un viclesug, i-a invitat pe locuitorii celorlalte cetati latine Cenina, Crustumeriu si Antemae si s-au distrat, uitandu-se linistiti la jocurile desfasurate in cinstea zeului. La un semn al lui Romulus, barbatii din Roma s-au repezit si fiecare a rapit cate o femeie. Barbatii straini, neinarmati n-au putut sa le apere si au fugit, blestemandu-i pe romanii care calcau in picioare legile ospitalitatii. Asa a inceput razboiul cu cetatile insultate. Cele trei cetati latine au fost invinse usor, dar sabinii, in frunte cu regele lor Titus Tatius, mai puternici, au pornit contra Romei. Cele doua armate s-au ciocnit in valea mlastinoasa dintre Capitoliu si Palatin. Lupta a durat mult si a ramas in timp nehotarata. La un moment dat, soldatii romani, temandu-se pentru viata lor, au inceput sa fuga, dar Romulus a reusit sa-i imbarbateze readucandu-i in lupta. Sabinele, legate acum de ambele cetati, au intervenit intre cele doua tabere, impacandu-i pe barbatii si pe fratii lor. Cele doua cetatii s-au unit, formand un singur popor care si-a luat numele de quiriti( Quirinus, alt nume al lui Romulus; urbs Quirini= orasul lui Romulus-Roma-), care inseamna dupa unii istorici, oameni care poarta lance, de la un cuvant sabin care inseamna lance. Romulus si Titius Tatius au domnit impreuna peste poporul unit. Acesta este mitul despre intemeierea si primele actiuni ale cetatii Roma. El atribuie unor eroi si semizei o opera care a apartinut in realitate, mai multor generatii. Acest popor victorios care a cucerit intreaga lume cu sabia si legile sale, nu s-a putut alcatui dintr-o adunatura de pastori si de aventurieri. Preocuparea si priceperea oamenilor de stiinta care au folosit si relatarile miturilor cunoscute, au dus la cunoasterea, cat mai aproape de adevar, a modului in care s-a format si a evoluat acest popor, de-a lungul secolelor. In timpurile cele mai vechi, cunoscute de istorie, in peninsula italica traiau trei popoare deosebite. In Calabria, pe tarmul nord-estic erau iapygii, despre care se crede ca erau inruditi cu grecii. La nord-vest, pana la Tibru de jos, traiau etruscii care in limba lor se numeau rasena. Grecii ii numeau tyrrehenoi, iar latinii, trusci sau etrusci. S-a gasit o multime de inscriptii in limba etrusca, dar ele au fost descifrate doar partial. Al treilea popor, venind de la nord, au ocupat rasaritul si centrul peninsulei. A fost poporul care a avut cea mai mare influenta asupra istoriei acestei peninsule. Se pare ca aveau stramosi comuni cu grecii si ca vorbeau aceeasi limba din care s-a format apoi latina. De asemenea aveau aceeasi zei, iar obiceiurile si organizarea lor erau aproape identice. Toti apartineau marelui trunchi al popoarelor indo-europene, din care s-au separat stramosii indienilor, persilor, celtilor, germanilor, grecilor si italienilor. Latinii, formand una din ramurile umbro-sabelilor, ocupau valea aflata la sud de Tibrul de jos. Erau numerosi si se ocupau de agricultura si de negot. Existau pe atunci treizeci de cetati, cea mai mare fiind Alba-Longa. La nord-vest de regiunea latina se aflau sabinii cu care erau inruditi, si care se ocupau de pastorit, dar si de agricultura. Sabinii formau un popor auster, religios, cu moravuri severe, traind mai mult in sate si nu aveau cetati. Duceau razboaie de cucerice si, astfel, au ajuns la Tibrul de jos, unde i-au intalnit pe latinii care locuiau in sudul fluviului. Din intalnirea acestor doua popoare, unul, sabinii, mai salbatici venind din munti, iar celelalt latinii, mai civilizati si cu nivelul cultural mai ridicat, s-a nascut o noua cetate, Roma. Este probabil ca o veche cetate latina, Roma sau Rama, si o veche cetate sabina, Quirium, sa fi existat mult timp una langa alta, prima pe dealul Palatin, cea de-a doua pe dealul Quirinal. Si, desigur, ele s-au razboit de multe ori, de-a lungul zecilor de ani. Dar, treptat, s-au impacat, cele doua popoare avand limba si obiceiurile comune. Si aceasta, cu atat mai mult, cu cat erau amenintate de un dusman comun, cu totul strain de ei, etruscii care, dupa Herodot, erau urmasii lidienilor veniti din Asia Mica, goniti de foamete. Acestea sunt doar cateva din ipotezele existente referitoare la intemeierea Romei. 쥁`