Referat Renasterea Artistica In Afara Spatiului Italian

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Renasterea Artistica In Afara Spatiului Italian si de asemenea puteti face Download Referat Renasterea artistica in afara spatiului italian

Citeste fragmente din Referat Renasterea Artistica In Afara Spatiului Italian

Renaşterea artisticǎ în afara spaţiului italian Adevartul spirit al Renasterii n-a patruns in apusul si Nordul Europei decat datorit razboaielor din Italia. In Franta, in Flandra, secolul al XV-lea este gotic, individualizarea formelor gandirii producandu-se aici fara stirea artistilor. Fratii Van EYCK reprezinta inflorirea goticului, a carei expresie colorata se dezvolta treptat intre paginile miselurilor. Era necesar ca pictura in ulei sa fie popularizata de cei care aveau menirea de a deschide aceste pagini si de a scutura peste multime lana de aur pe care ea o cucerise cu atata greutate. Datorita ei, au putu sa incorporeze materiei pictate limpezimea, transparenta, stralucirea adanca si blanda a lumii Nordului, lumina cerurilor acoperite, a brazdelor lucitoare, a padurilor umede, lumina pe care o poate stinge un soare prea palid. i se aratǎ. Credinat robusta a flamanzilor le punea la adapost senzualitatea de neliniste a italienilor. Asemenea oamenilor din secolul al XIII-lea, fratii Van Eyck care veneau de la Meuse (Maas) si legau astfel Flandra si Franta de goticul renan si de scoala din Köln, ne vedeau nici un antagonism intre paradisurile senzuale si paradisurile interioare. mainile si feţele, trupurile fiindu-le acoperite cu vesminte groase, iar capetele cu palarii de culoare intunecata sau cu simple bonete albe care le ascundeau parul, fruntea si agtul. Volumele trupurilor, corespondenta liniilor se ascundeau sub cute, mainile si feţele straluceau in penumbra, retineau singure privirea artistului, o data cu petele puternic colorate care slujeau drept cadru. Si tabloul se compunea singur, bloc masiv care se aseza in memoria lor fara un spatiu liber, nelasandu-le nici dorinta, nici ragazul de a alege sau de a elimina. Iata de ce flamanzii, fratii Van Eyck in special, sunt primii dintre toti pictorii care au respectat aspectul total al omului, fra a adauga la el nimic altceva deat puterea lor de-al intelege. In Flandra, primul om pe acre i l-a revelat lui insusi era un fel de taran care din cauza limbajului lui neasteptat,a primit doa comic, poate usor ridicol, dar a carui minte era lebera si indrazneata si al carui suflet era nemarginit si stralucitor. ş-ar spune ca e independenta de poetul meticulos care isi invaluie atentia in atata mister, supusa cu simplitate ritmului anotimpurilor, trecerii neregulate a vanturilor si a norilor, prada, cu pamanturile si cu cerurile ei, cu vegetatia, culturile, animalele si oamenii ei, tresaririlor celor mai imperceptibile ale imensului univers. Pieter Bruegel a dezvaluit sufletului din Nord trupul intreg al naturii si a incredintat simbolismul etern judecatii spiritului. FRANTA In secolul al XV-lea, arta sculptorului gotic nu disparuse cu totul, dar in afara provinciilor cucerite, ea nu-si putea supravietui decat cu conditia de a renunta pentru totdeauna la sifonia arhitecturala sfaramata. Sculptorii francezi, care acoperisera tara cu mestesugari, cu tarani, cu animale, cu frunze si cu flori de piatra, nu mai faceau acum decat morminte, si morminte de regi. Arta mormintelor il apropie pe artistul francez de monarhia franceza. Intreaga sanatate a Frantei, precara, la drept vorbind, subreda, amenintata clipa de clipa, e legata de soarta nesigura a dinastiei Valois. E o arta saraca, firava si ponosita, dar care traieste. Nimeni nu era mai capabil decat Fouquet sa combine linii largi pe un fond de aur, sa construiasca pe indelete portrete de regi tepeni si bolnavi, de cancelari solizi, de femei tinere cu sanii goi, fermecatoare, cu ochii plecati sub val, in timp ce in jurul lor pluteste o atmosfera imponderabila de duiosie si de inteligenta, in armonia discreta si deliberata a unei picturi limpezi ca o dimineata de primavara. Parinte si maestru al picturii franceze, el poseda in cel mai inalt grad virtutile ei structurale, oarecum seci, se spune, pentru ca le lipseste lirismul culorii sau pentru ca el nu ni se dezvaluie decat treptat, cu pudoare, ca un izvor ce se ascunde printre ierburi si nu ca un torent. Nu mai regasim in istoria franceza aceasta naivitate inteleapta, aceasta vigoare presisa, aceasta candoare malitioasa, decat doua sau trei secole dupa Fouquet, in opera lui La Fontaine, Moliere, Chardin. Niciodata Franta nu e pe deplin ea insasi; se reinnoieste neintrerupt. Iata slabiciunea, dar si forta ei. Ea nu are nici un erou care sa cuprinda pe de-a-ntregul in sufletul lui, ci o inteligenta difuza, renascand neincetat din propria-i cenusa, spre a le arata natiunilor ca toate au participat la formarea ei si ca, la randu-i, ea exercita neincetat influenta asupra dezvoltarii lor. Prin portretele sale pline de adancime si grave, in care izbucneste violenta Sudului, prin peisajele sale seci, dar arzand de lumina, in care cresc portocali, Nicolas Froment, Van Eyckul din Avignon, a lucrat aici in preajma lui, in umbra racoroasa a manastirilor si a castelelor cu ziduri groase si multi artisti din Burgundia, parasiti la sosirea flamanzilor, au plecat din Dijon si s-au asezat in Valea Ronului. Engurrand Charonton a adus aici cinstea si sanatatea locuitorilor din Champagne. Prin profunzimea inabusita a tonurilor sale de brun, de rosu, de verde aproape negru unduind pe fondul abstract, cu totul si cu totul de aur, cu clopotnite indepartate si cu domuri, prin leganarea tragica a marilor trupuri aplecate peste cadravul gol, prin cadavrul insusi, pur si sculptat ca o idee, marea „Pieta” din Avignon este una din culmile armoniei. Jean GOUJON reprezinta acel lirism al Frantei care nu se trezeste aproape niciodata singur, dar a carui flacara se inalta de indata ce a simtit apropierea lirismului latin sau germanic. O data cu el a existat aceasta arta a statuilor si a coloanelor intrezarite indaratul unui zid de ramuri, un sentiment admirabil al trupului feminin surprins in mijlocul naturii. Acest sentiment avea sa se stinga curand, pe masura ce se afirma absolutismul monarhic, dar el nu putea sa nu se manifeste cu o vigoare pasionata in epoca imediat urmatoare. E o arta aristocratica, o arta de casta chiar, dar superioara functiei sale, pentru ca rasare ca o mladita tanara pe un arbore stravechi, pentru ca afirma intr-un limbaj diferit de cel pe care-l vorbeau oamenii care traiau stapaniti de infrigurarea acelui timp. Jean Goujon a fost cel ce a decorat Fantana inocentilor din Paris. caii lor invesmantati in purpurǎ ii poarta pe regi catre corturile tesute cu fir de aur, ei ne fac sa uitam uratenia stapanilor, asezandu-i cu grija in racle de raze cristalizate. Tot ei au pictat tablourile cu portretele lui Francisc I si Henric al II-lea. GERMANIA Albrecht DÜRER a fost o expresie completa si foarte nobila a vietii si a pamantului german. Dar nicaieri, nici in Franta, nici in Flandra, nici in Italia chiar, nu poti gasi un reprezentant mai tipic al artistului erudit din acele vremuri, vrand sa cunoasca totul, studiind totul in mod simultan, si acumuland in acelasi spatiu, cu o inflacarare dezordonata, rezultatele cautarilor sale. O curiozitate arzatoare face din el, ca si din Leonardo da Vinci, de care aminteste in atatea privinte, dar care a incercat cu mai multa luciditate sa construiasca o metoda, unul din acele genii labirintice, universale, aproape bizare. E un fel de Christ savant, care cauta mantuirea lumii in studiul inversunat al infatisarilor ei. Totul il nelinistea profund, forma ierburilor, a ganganiilor, muschiul de pe stancile crapate sub opinteala rabdatoare a radacinilor, monstri umani sau animali, lucrurile vii, lucrurile inerte. Omul nu-l interesa mai mult decat un vechi os aruncat si pe jumatate ros. In „Melancholia” care pare a rezuma intreaga lui opera, vedem geniul uman coplesit de oboseala, inconjurat de toate cuceririle sale, pentru ca, in ciuda marilor sale aripi, al n-a aflat nimic esential. h h› streze din figura decta reliefurile ei expresive. Ii aratasera, de asemenea, cum sa umple un cadru, cum sa se opreasca la timp, cum sa stabileasca in spatiu un volum definit. Desi sentimentalismul german este invizibil al el, si, fara indoiala, tocmai de aceea, Holbein reprezinta cel mai inalt efort al plasticii germane. Foarte german prin scrupuloasa lui precizie, prin forta lui de analiza si de reconstructie, el este singurul dintre germani care a stiut sa aleaga, singurul care a cautat sa desprinda din amanunt si din accidenatal, in insasi realitatea concreta si in afara oricarei idealizari, logica secreta a acestei realitati. Este singurul care i-a cerut si nu i-a impus formei educatia lui sentimentala. In ciuda lui, si in afara lui, pictura germana ramane un mare murmur nedeslusit, frematand de viata indistincta. SPANIA El Greco a fost un pictor spaniol a carui munca, impreuna cu cea alui Francisco de Goya si a lui Diego Velasquez, reprezinta comoara artistica a Spaniei. El Greco s-a nascut in Iráklion, Creta (pe atunci in posesia Republicii Venetiei), in 1541. Numele lui adevarat este Domenikos Theotokopoulos. Detaliile din viata sa din tinerete sunt sumare, dar probabil el a invatat sa picteze in orasul sau natal. Desi nici o lucrare din primii sai ani nu a supravietuit, probabil ca au fost pictate in stilul Bizantin popular in Creta la acea vreme. Era un om al carui gust pentru literatura clasica si contemporana parea dezvoltat in tinerete. Prin anul 1566, el Greco s-a dus la Venetia, unde a ramas pana in anul 1570. El a fost angajat in atelierul lui Titian si a fost puternic influentat de Tintoretto, ambii maestrii ai Renasterii. Mai multa inspiratie italieneasca i-a venit in anii pe care i-a petrecut la Roma, din 1570 pana in 1576. calitatile sculpturale ale artistului italian Michelangelo l-au inspirat, asa cum este evidentiat in „Pietà” si „Purificarea templului”. In 1586 El Greco a pictat una din marile sale opere, „Inmormantarea Contelui Orgaz”, pt biserica Santo Tomé din Toledo. Aceasta lucrare reprezinta un nobil toledan intins in mormantul sau. Deasupra sufletul contelui se ridica spre cer, dens populat de ingeri, sfinti, si figuri politice contemporane. El Greco era un om instarit. Avea o casa mare in Toledo unde primea membrii ai nobilimii si ai elitei intelectuale. A pictat de asemenea peisaje din Toledo, cum ar fi „Vedere din Toledo”. A murit in Toledo pe 7 aprilie 1614 Bibliografie: „Istoria Artei; Arta Renaşterii” de Élie Faure Editura Meridiane Bucureşti, 1988 www.referat.ro 쥁@