Referat Napoleon Bonaparte

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Napoleon Bonaparte si de asemenea puteti face Download Referat Napoleon Bonaparte

Citeste fragmente din Referat Napoleon Bonaparte

Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte, împăratul Franţei Născut în anul 1769 pe insula Corsica, o regiue renumită pentru sărăcia şi condiţiile de existenţă precare, Napoleon Bonaparte, al doilea fiu al unei proeminente familii, avea să devină împăratul Franţei şi cel mai mare soldat al erei modene. La vârsta de 10 ani este trimis în Franţa la Brienne, pentru a urma şcoala militară de aici. În anul 1784 devine cadet al şcolii militare din Paris. Un an mai târziu, devine ofiţer de artilerie, în serviciul regelui. Imediat după aceea pleacă şi în următorii patru ani, la fel ca şi majoritatea ofiţerilor, pe timp de pace, petrece mai mult timp departe de barăci, decât în apropierea lor. Anul 1789 marchează începutul revoluţiei franceze şi o dată cu el, se iveşte şansa unei cariere militare fără limite. În anul 1793, Napoleon ajunge la Toulon, oraş care fusese ocupat de către o facţiune regalistă britanică, în momentul în care comandantul artileriei fusese rănit. Sprijinit de către Augustine Robespierre, deputat în misiune al armatei, planul de atac al lui Napoleon este adoptat şi pe data de 17 decembrie a acelui an, zidurile exterioare cad sub conducerea personală a maiorului Bonaparte. Pe data de 19 dec 1789, aliaţii evacuează portul şi câteva zile mai târziu (pe data de 24), Napoleon este promovat la gradul de Brigadier general al artileriei. Pe data de 5 octombrie 1795, când simpatizanţii regalişti ameninţau suveranitatea guvernului, a fost chemat pentru a apăra revoluţia, brigadierul Bonaparte. Cu câteva salve de artilerie, Napoleon opreşte contrarevoluţia, făcând aproximativ 600 de victime şi intrând astfel în graţiile guvernului. În mai puţin de o lună Napoleon este promovat la rangul de general de divizie şi în luna martie a anului 1797, este desemnat pentru a conduce armata care avea sa lupte contra Italiei. Armistiţiul se incheie sub propria autoritate a lui Napoleon, acesta purtând multe bătălii în nordul Italiei, alungându-i pe austrieci din fosta lor provincie şi forţând pacea în regatul Lombardiei. Întors la Paris, drept învingător asupra Austriei, Napoleon este numit la comanda armatei ce avea să invadeze Anglia.Franţa abandonează planul de invazie, Napoleon rămanând astfel general fără comandă. Nemaiaşteptând o nouă misiune, Napoleon propune o invazie în Egipt, pentru a putea ajunge la Imperiul Britanic. Propunerea îi este imediat aprobată. Napoleon este susţinut de către parlament nu doar cu o armată ci şi cu întreaga “flotă mediteraneană”. După ce îl evitase practic pe admiralul Nelson, Bonaparte debarcă în Africa şi câştigă “bătălia piramidelor”. O săptămână mai târziu, admiralul Nelson nimiceşte flota franceză, care era ancorată în portul Aboukir. Acest dezastru izolează practic armata franceză, care ramâne fără nici o speranţă de a fi ajutată de pe continent. În următoarele 12 luni, Napoleon luptă şi câştigă câteva bătălii, stopează câteva răscoale în Egipt, reproiectează oraşul Cairo, flirtează cu gândul de a se converti la Islam şi conduce o campanie nereuşită de a cuceri Palestina. b d e a doua coaliţie împotriva Franţei. Rusia trimite trei armate în vestul Europei: una în Olanda, o a doua în Elveţia şi ceea de a treia, sub comanda mareşalului Suvarov (părintele armatei moderne ruse), în nordul Italiei pentru a ajuta armata rusească să îşi recucerească teritoriile pierdute. Sub conducerea lui Suvarov, armata rusă îi învinge pe rând, pe generalul Moreau la Cassano, pe generalul Mc Donald la Irelebia şi pe generalul Joubert la Novi. Folosind aceste evenimente pe post de pretext, Napoleon părăseşte Orientul şi împreună cu căţiva prieteni apropoiaţi se imbarcă pe 23 august 1799 părăsind Egiptul. Pe data de 9 septembrie, Napoleon debarcă în Franţa, unde criza militară fusese deja soluţionată. Generalul Massena îi învisese pe ruşi în cea de a doua bătăli a Zurichului, apoi îl alungase pe generalul Survarov din sudul Elveţiei, cu pierderea unei jumătăţi de armate ruseşti. Acest dezastru, împreuna cu reacţia scandaloasă a ţarului, la aflarea veştii ca Malta fusese invadată de către britanici, au scos Rusia din cea de a doua coaliţie în octombrie. Cu toate că talentul militar al lui Napoleon nu mai era aşa de necesar ca şi cu câteva luni în urmă, el este întâmpinat ca un salvator al Franţei de către un guvern inapt şi corupt. Cetăţenii consideră drept răspunzator parlamentul, pentru deteriorarea armatei şi pierderea teritoriilor din nordul Italiei. La o lună după ce debarcase în Franţa, Napoleon reuşeşte să devină unul dintre cei trei consuli, care vor conduce un nou guvern. Având o putere de decizie superioară celorlalţi consuli, Napoleon conduce în luna iunie a anului 1800 o armată care trece Alpii pe teritoriul armatei austriece, pe care o izolează la Alessandria. Prin această manevră “sur le dernierre” (pe la spate) are ca urmare bătălia de la Marengo pe data de 14 iunie 1800, care se încheie cu înfrângerea decisivă a armatei austriece. Această înfrângere, împreună cu cea din luna decembrie a anului 1800 de la Hohenlinden duce la prăbuşirea celei de a doua coaliţii pe continent. Aceste evenimente au silit Anglia să semneze tratatul de pace de la Amiennes (martie 1802). După cum era de aşteptat, acest pact nu durează mult, Anglia declarând Franţei razboi dupa doar 14 luni. În afara Marii Britanii a urmat o pace continentala între anii 1800 – 1805. Această perioadă de pace îi permite lui Bonaparte să îşi consolideze puterea politică să, rescrie codul criminal şi civil (codul napoleonic) şi să proiecteze numeroase proiecte publice. În anul 1802, Napoleon este numit consul pe viaţă. În urma mai multor încercări de asasinare, în luna martie a anului 1804, Napoleon ordonă armatei sale să îl răpească pe ducele de Engluen (un simpatizant Bourbon şi un conspirator regalist) şi să îl aducă în Franţa. În câteva săptămâni, d`Engluen avea să fie condamnat la moarte şi executat sub acuzaţia de conspiraţie pe timp de război. Acest act defensiv, uluieşte monarhiile europene. Pe data de 2 decembrie 1804 Napoleon este proclamat, sau mai bine zis se autoproclamează împărat al Franţei. Mai marii Europei nu pot accepta însă acest lucru. Dacă se putea utoproclama împărat, înseamnă că putea face acelaşi lucru şi cu alţii dar îi putea şi destitui în acelaşi timp. Napoleon devine astfel cu adevărat periculos! Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte, împăratul Franţei Autor: Traian Almăşan Profesor Pregătitor: Alexandru Pop Cu mulţumiri pentru ajutorul acordat: Bucin O. Mircea Popescu A. Dorin Prof. Grigoraş Mihai 쥁@