Referat Popoarele Migratoare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Popoarele Migratoare si de asemenea puteti face Download Referat Popoarele migratoare

Citeste fragmente din Referat Popoarele Migratoare

Popoarele migratoare Profitând de declinul Imperiului Roman, popoare barbare venind din nordul şi estul Europei şi din Asia au început să se aşeze pe teritoriul acestuia după numeroase lupte, începând cu secolul III. Primii au fost goţii, care, din cauza unor schimbări de climă au migrat din nordul Dunării şi al Rinului înspre imperiu. În secolul III, au început atacurile asupra imperiului. Ramura vestică a goţilor, vizigoţii, s-au aşezat în spaţiul locuit de daco-romani, la nord de Dunăre. Au devenit federaţi după înfrângerea lor de către Constantin cel Mare, în anul 332 şi au fost creştinaţi, majoritatea în erezia ariană. În anul 376, în urma unei invaziia hunilor, vizigoţii au intrat în Imperiul Roman şi i-au învins pe romani la Adrianopol, în 378. Au fost acceptaţi ca federaţi şi aşezaţi în provincia Moesia. Ramura estică a goţilor, ostrogoţii, tot în urma invazei hunilor, s-au refugiat în Pannonia, unde vor fi dominaţi de aceiaşi huni. Aceştia erau un popor de origine turcică, veniţi din Asia centrală şi-au format în Pannonia un centru de putere, un regat, de unde au atacat în mod constant Imperiul Roman. Grupurile germanice din câmpia pannonică le erau subordonate şi le plăteau tribut. Vizigoţii conduşi de Alaric I (395-410) au părăsit Moesia şi au atacat Italia, jefuind Roma. Apoi, au plecat în Galia şi au întemeiat primul regat barbar pe teritoriul Imperiului Roman în anul 418, regat care avea capitala la Tolosa (Toulouse). Teoretic, regatul era federat şi recunoştea autoritatea imperiului, dar în realitate, regatele barbare au devenit cu timpul independente. Teodoric I (418-451), cel care întemeiase regatul de la Tolosa a fost cel care a rupt legăturile cu imperiul, în anul 439. Statul vizigot s-a extins înspre Hispania, iar după înfrângerea suferită în faţa francilor, în 507, Galia a fost pierdută, iar regatul vizigot a ocupat o mare parte din peninsula Iberică. Statul vizigot a fost condus după un cod de legi inspirat de cel roman, codul Liber Iudiciorum, alcătuit de regele Recesvint(649-672) în anul 654. Vizigoţii au fost asimilaţi de către romanicii din peninsulă. La sfârşitul secolului VII, regatul vizigot a intrat în declin, iar în anul 711, a fost cucerit de către arabi. În regatul vizigot a trăit un remarcabil cărturar medieval, Isidor din Sevilla (cca 560-636), autor al unor scrieri teologice, istorice şi enciclopedice care au influenţat profund cultura medievală. Ostrogoţii, care până atunci trăiseră sub dominaţia hunilor, s-au revoltat în anul 453, după moartea regelui Attila. Au câştigat bătălia de la Nedao în anul 454 şi au luat în stăpânire Pannonia. Au fost recunoscuţi ca federaţi iar în anul 472, s-au stabilit în sudul Dunării. De acolo, au declanşat mai multe atacuri asupra provinciilor balcanice. Împăratul Zenon(476-491) i-a acordat conducătorului lor, Teodoric funcţia de magister militum per Italiam şi l-a însărcinat să cucerească Italia de la Odoacru, conducătorul care desfiinţase Imperiul Roman de Apus. Teodoric cel Mare(471-526) a întemeiat regatul ostrogoţilor în Italia. Acest stat a fost condus după model roman. După moartea sa, regatul a intrat în declin şi desfiinţat în urma războiului din 535-552 cu Imperiul Roman de Răsărit. Francii erau un trib din estul Rinului. Ei au luptat adeseori ca aliaţi ai Imperiului Roman, inclusiv în bătălia împotriva hunilor lui Attila câştigată la Câmpiile Catalaunice, în anul 451. Ei s-au extins în toată Galia în timpul regelui Clovis(481-501). Acesta a fost fondatorul dinastiei Merovingiene şi a adoptat catolicismul înb anul 496, spre deosebire de ceilalţi regi barbari care erau arieni. Acest lucru a fost baza unor relaţii politice apropiate cu Imperiul Roman de Răsărit. Regatul franc a fost împărţiti între cei patru urmaşi ai lui Clovis, la moartea acestuia. Chlotar I (511-561), unul dintre ei a reuşit unificarea, dar după moartea sa au urmat o serie de conflicte între fiii săi. Au apărut câteva state mai mici : Austrasia, Burgundia şi Neustria. În anul 613, regatul a fost din nou unificat de către Chlotar al II-lea, regele Neustriei, dar după 639 s-a ajuns iarăşi la trei regate. Următorii regi merovingieni au lăsat guvernarea în seama dregătorilor “majordomi”, care au ajuns să preia puterea. Unul dintre aceştia a fost Pepin cel Scurt (751-768), care l-a înlăturat pe untimul merovingian, Childeric la III-lea şi a dus o politică ofensivă împotriva longobarzilor şi arabilor. Fiul său, Carol cel Mare va transforma regatul franc într-un imperiu care a preluat moştenirea romană. Un alt popor migrator a fost cel al longobarzilor. Aceştia şi-au făcut apariţia la sfârşitul secolului V în vestul Pannoniei. Au fost aliaţi ai impeiului Roman de Răsărit şi duşmani ai gepizilor. În anul 567, îi înving pe aceştia din urmă cu ajutorul avarilor şi se stabilesc în nordul Italiei., în anul următor, unde întemeiază un stat cu capitala la Pavia. Până la sfârşitul secolului VII o mare parte din Italia a intrat sub stăpânirea lor. Cel mai important rege a fost Liutprand(712-744). El a introdus o legislaţie bazată pe dreptul roman şi a respectat stăpânirea papală asupra Romei. Urmaşul său, Aistulf, a dus însă o politică împotriva papalităţii. De aceea, francii, chemaţi de papă, le-au desfiinţat regatul în anul 774. În secolul al V-lea, gepizii, un grup germanic, erau suuşi hunilor. Apoi, după bătălia de la Nedao din 454, ei ajung să stăpânească Pannonia. Apoi se stabilesc în Transilvania, în urma unei înfrângeri suferite în faţa goţilor. Au fost distruşţi de către alianţa longobarzilor cu avarii. Aceştia din urmă erau un trib nomad de origine turcică, înrudiţi cu hunii. Au ajuns ăn nordul Mării Negre în anul 560. Au creat un stat în Pannonia, după înfrângerea gepizilor. Acest stat a reprezentat un mare pericol pentru Imperiul Roman de Răsărit şi pentru franci. Au devastat peninsula Balcanică până după 626, când puterea lor a început să decadă. Regatul lor a fost desfiinţat de către franci în secolul VIII. Vandalii populau valea Tisei în secolele III-IV. Ei au fugit din calea hunilor în secolulV şi s-au aşezat în Hispania în anul 409, trecând apoi în nordul Africii, în 429, sub conducerea lui Genseric (428-447). Acolo ei atacă şi cuceresc Cartagina şi îşi constituie un regat, recunoscut ca fiind independent în anul 442. În 455, o expediţie a vandalilor devastează Roma, de atunci cuvântul “vandal” desemnează “un individ sălbatic care distruge valorile civilizaţiei“. La în secolul următor, ststul este cucerit de Belisarius, generalul împăratului bizantin Iustinian. În Britania, după părăsirea ei de către romani, nu mai rămâne nici o piedică pentru triburile germanice ale anglilor şi saxonilor. Aceştia s-au stabilit acolo în secolele V-VI. Au apărut mai multe regate mici caree au fost unificate de regele Alfred cel Mare (871-899). În timpul migraţiilor, în Europa s-a creat o anumită stabilitate, în ciuda confictelor. Barbarii au fost creştinaţi şi asimilaţi. Din legăturile lor cu băştinaşii a apărut o nouă elită militară, din care se va forma nobilimea feudală. Regatele barbare au fost moştenitoare ale organizării statale romane, organizare pe care au încercat să o adopte la o scară mică. Barbarii au încercat mai degrabă să se integreze în lumea romană decât să o distrugă. Barbarizarea lumii romane a fost mai degrabă o tranziţie spre o nouă civilizaţie şi perioadă istorică. 쥁